Adolescența târzie: tot ce trebuie să știți
 

Adolescența târzie: tot ce trebuie să știți

În perioada adolescenței târzii, tinerii își consolidează identitatea și încep să privească spre viitor. Aflați cum să vă ajutați copiii în această etapă!
Adolescența târzie: tot ce trebuie să știți
Elena Sanz

Scris și verificat de psihologul Elena Sanz.

Ultima actualizare: 25 septembrie, 2022

Adolescența este o etapă complexă și determinantă în viața fiecărei ființe umane. Constituie un punct de cotitură între copilărie și maturitate. Cu toate acestea, realitatea unui copil de 13 ani este departe de ceea ce poate experimenta un copil de 18 ani, așa că este important să cunoaștem diferitele etape ale acestui proces. În acest caz, vom vorbi despre adolescența târzie.

Nu este un secret pentru nimeni faptul că și părinții sunt afectați atunci când copiii lor trec prin această fază tulbure și incitantă. După pubertate, credem că greul a trecut. Însă și ultimii ani ai adolescenței sunt la fel de importanți ca primii.

Munca părinților nu s-a terminat. Pentru a vă putea însoți copiii în această etapă de tranziție, vă explicăm ce trebuie să știți despre adolescența târzie!

Ce este adolescența târzie?

Adolescența este o perioadă care se întinde de la pubertate până la vârsta adultă timpurie. Prin urmare, nu are o singură definiție.

Nivelul de maturitate al tinerilor variază pe măsură aceștia ce cresc. Provocările și schimbările pe care le experimentează sunt diferite în funcție de vârstă. Pentru o mai bună înțelegere a ceea ce se întâmplă în acești ani, adolescența este împărțită în mai multe faze:

  • Adolescența timpurie: este prima fază și acoperă perioada de la 10 la 13 ani. Se caracterizează prin modificări fizice și hormonale generate de pubertate.
  • Adolescența mijlocie: este perioada cuprinsă între 14 și 16 ani. Identificarea cu grupul și căutarea independenței sunt constantele acestei perioade.
  • Adolescența târzie: este etapa de după 17 ani. Poate fi considerată o revenire la calm și o restabilire a echilibrului.

Adolescența târzie este preludiul maturității, momentul în care se stabilesc rezultatele a tot ceea ce s-a întâmplat în anii precedenți. Totuși, tânărul continuă să se maturizeze și să se transforme pe mai multe niveluri.

Tineri aflați în adolescența târzie
Adolescența este marcată puternic de anturajul tinerilor.

Caracteristicile adolescenței târzii

Dacă aveți un copil care se află în această etapă sau este pe cale să treacă prin ea, sigur vreți să știți la ce vă puteți aștepta. Vă explicăm cum evoluează corpul, mintea și emoțiile tinerilor în perioada adolescenței târzii!

Stabilirea identității personale

Căutarea propriei identități este unul dintre obiectivele principale ale adolescenței. Pentru a face acest lucru, tinerii tind să caute acceptarea grupului de prieteni. Este normal ca aceștia să își asume valorile, atitudinile și chiar imaginea fizică a semenilor lor.

Cu toate acestea, la atingerea adolescenței târzii, tinerii nu mai manifestă la fel de mult această dependență. Și-au dezvoltat propria schemă morală, propriile opinii și priorități și propriul stil.

Maturitatea cognitivă

Pe măsură ce adolescența progresează, logica și funcțiile executive se îmbunătățesc. La vârsta de 17 ani, tinerii sunt deja capabili să-și controleze impulsurile, să ia decizii și să planifice ținând cont de consecințele acțiunilor lor.

Egocentrismul și mofturile sunt diluate pentru a face loc unui raționament matur capabil să amâne gratificarea. Cu toate acestea, dezvoltarea cognitivă nu este completă, deoarece anumite regiuni ale creierului (cum ar fi cortexul prefrontal) continuă să se maturizeze până la vârsta de 25 de ani.

Acceptarea imaginii corpului

Cele mai drastice schimbări la nivel fizic apar în timpul pubertății și adolescenței timpurii. Prin urmare, în această etapă finală, tinerii au acceptat deja imaginea propriului corp. Deși complexele pot continua să existe, adolescenții se simt mai confortabil în corpul lor și se identifică cu aspectul adult.

Căutarea intimității emoționale

Dacă în primii ani de adolescență tinerii tind să se identifice cu grupul de prieteni, acum calitatea începe să prevaleze în detrimentul cantității. Adolescenții caută o mai mare apropiere emoțională. Astfel, se pot raporta la un grup mai mic de oameni, dar la un nivel profund. În același timp, există un grad mai mare de independență față de ceilalți.

Reconectare cu familia

Adolescența târzie este perioada în care părinții văd acei copii care s-au distanțat emoțional revenind în sânul familiei. Ei au sfidat autoritatea și și-au creat propriile reguli.

Deși este adevărat că în fiecare familie distanțarea apare în mod diferit, spre sfârșitul adolescenței se remarcă tendința de a lua în calcul sfaturile părinților.

 

Mamă care înțelege adolescența târzie
Această etapă marchează revenirea în familie cu o atitudine mai puțin provocatoare și mai conciliantă.

Adolescența târzie nu înseamnă maturitate

Deși multe dintre atitudinile, emoțiile și comportamentele adolescenților se stabilizează în această ultimă etapă , este important să ne amintim că tinerii nu sunt încă adulți. Confuzia, incertitudinea, impulsivitatea sau lipsa de realism sunt încă prezente.

În plus, există o tendință generală în societățile occidentale de a prelungi adolescența. Anumiți autori consideră că aceasta se extinde până la 25 de ani. Condițiile de muncă și socioeconomice îi împiedică adesea pe tineri să devină independenți.

Important este ca pe parcursul acestui proces să aibă loc stabilirea identității, dezvoltarea autonomiei și dobândirea resurselor cognitive și emoționale necesare pentru a deveni adulți funcționali și independenți. Dacă aveți un copil care trece prin adolescența târzie, fiți alături de el și ghidați-l.

Reziliența la adolescenți în timpul pandemiei

UNICEF (2020) recunoaște ceea ce știm deja: a fi adolescent este complicat în orice situație, dar pandemia de coronavirus din 2019 a făcut totul și mai dificil. Închiderea instituțiilor de învățământ și anularea evenimentelor muzicale și sportive a complicat lucrurile.

Au apărut anxietatea, stresul și depresia, tinerii fiind forțați să rămână în carantină și izolare. Reziliența este o modalitate pozitivă de a face față dificultăților. Copiii trebuie să se adapteze studiului și socializării online și să răspundă cu optimism și speranță la provocările unei lumi care va fi diferită de ceea ce au cunoscut până acum.

Când vom ieși cu toții din pandemie, vom avea o „nouă normalitate”.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • Arteaga-Acuria, A. M., & Rodríguez-Álava, L. A. (2022). Nivel de resiliencia familiar en adolescentes de la Parroquia 12 de Marzo ante el COVID-19. Revista Científica Arbitrada en Investigaciones de la Salud GESTAR. ISSN: 2737-6273., 5(9 Ed. esp.), 120-134.
  • Gaete, V. (2015). Desarrollo psicosocial del adolescente. Revista chilena de pediatría86(6), 436-443.
  • Gómez, M. G., Mir, P. G., & Valenzuela, B. (2020). Adolescencia y edad adulta emergente frente al COVID-19 en España y República Dominicana. Revista de Psicología Clínica con Niños y Adolescentes, 7(3), 35-41. https://www.revistapcna.com/sites/default/files/007_0.pdf
  • Oliva A. (2007). Desarrollo cerebral y asunción de riesgos durante la adolescencia. Apuntes de psicología25(3), 239-254.
  • Martínez, B. (2013). El mundo social del adolescente: amistades y pareja. Los problemas en la adolescencia: respuestas y sugerencias para padres y educadores, 71-96.
  • Sánchez, F. L. (2015). Adolescencia. Necesidades y problemas. Implicaciones para la intervención. CURSO SEMA DELA, 9. https://adolescenciasema.org/wp-content/uploads/2015/06/Adolescere_2015_2_v4.pdf#page=9
  • Sawyer, S. M., Azzopardi, P. S., Wickremarathne, D., & Patton, G. C. (2018). The age of adolescence. The Lancet Child & Adolescent Health2(3), 223-228.

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.