Ce este parosmia?
Scris și verificat de nutriționistul Maria Patricia Pinero Corredor
Parosmia este o modificare a percepției normale a mirosurilor. Mirosim ceva care ne este familiar, dar aroma este neplăcută. Există, așadar, o distorsiune a mirosurilor care ne plăceau în trecut. Mirosul cafelei de dimineață se poate transforma într-o duhoare respingătoare care ne provoacă greață.
Parosmia se află pe lista celor mai frecvente tulburări olfactive, împreună cu următoarele:
- Hiposmie: simțul mirosului redus
- Anosmie: incapacitatea de a percepe mirosurile
- Fantasmie: miros care nu există cu adevărat
De cele mai multe ori, tulburările de miros sunt însoțite de o tulburare a gustului. În ultima vreme, parosmia a fost asociată cu COVID-19, deși aceasta nu este singura cauză.
Citiți mai mult: Sfârșitul pandemiei a sosit, dar COVID-19 rămâne un risc pentru sănătate
Ce se întâmplă în creierul persoanelor cu parosmie?
Pentru a înțelege această afecțiune, trebuie să știți cum funcționează simțul mirosului. Capacitatea de a mirosi începe în neuronii senzoriali olfactivi, care sunt localizați în partea interioară superioară a nasului. Ei conectează stimulul cu creierul, așa cum explică Fiziologia umană a lui Fernández-Tresguerres și colab.
Fiecare neuron olfactiv are un receptor, care este stimulat de moleculele eliberate în mediu. Mesajul ajunge la creier, unde este identificat mirosul. Această identificare implică aspecte subiective, cum ar fi amintirile. Este diferită de identificarea pur chimică care se realizează, de exemplu, în industria alimentară sau în industria parfumurilor, după cum a raportat Universitatea Veracruzana.
Ce se întâmplă la o persoană cu parosmie? Procesul nu este complet clar și depinde de cauza de bază. Cu toate acestea, experții sunt de acord că există o pierdere parțială a neuronilor olfactivi, ceea ce determină o percepție incompletă a mirosului.
Un studiu publicat în revista ORL a arătat faptul că creierul persoanelor cu parosmie funcționează diferit în comparație cu persoanele care au un miros normal. Această constatare a pus la îndoială originea periferică a problemei.
Poate că, la unii pacienți, problema se află în creier. În sprijinul acestei ipoteze, The laryngoscope a arătat că antrenamentul olfactiv ajută la recuperarea funcțiilor pierdute, creându-se noi conexiuni neuronale „reparatoare”.
Cel mai frecvent simptom este schimbarea percepției mirosurilor într-un mod neplăcut.
Mirosurile plăcute în trecut sunt percepute ca ceva putred sau ars. Un trandafir sau o floare poate mirosi a fecale.
Cauze
În prezent, există peste 100 de cauze ale parosmiei. Le vom enumera pe cele mai comune, conform informațiilor oferite de Institutul Național de Sănătate din SUA:
- Fum
- Polipi nazali
- Modificări hormonale
- Leziuni cranioencefalice
- Radiații din cauza tratamentelor pentru cancer
- Expunerea la substanțe chimice sau medicamente
- Infecții ale tractului respirator superior, cum ar fi sinuzita
- Tulburări care afectează sistemul nervos, cum ar fi Parkinson sau Alzheimer
Parosmia cauzată de COVID-19
O analiză publicată în revista Nature afirmă faptul că 47% dintre persoanele cu parosmie prezintă concomitent modificări ale mirosului și gustului.
În Regatul Unit, a fost efectuat un sondaj la pacienții care au fost infectați cu coronavirus cu 6 luni înainte. Rezultatele au arătat că 43% și-au pierdut simțul mirosului și, la recuperarea acestuia, au suferit de parosmie. Acest lucru s-a întâmplat, în medie, la 2,5 luni după externarea din spital.
Ce este parosmia cauzată de coronavirus? La început, se credea că virusul atacă neuronii olfactivi. Cu toate acestea, studiile pe acest subiect au arătat că acest lucru nu se întâmplă.
Neuronii olfactivi sunt legați de celule sustentaculare, care conțin o proteină numită ACE2. Virusul atacă acele celule deoarece proteina acționează ca un cod care permite coronavirusului să intre și să le deterioreze. Aceasta poate fi cauza anosmiei atribuite coronavirusului.
După pătrunderea virusului în celule, prin intermediul proteinei ACE2, încercările de vindecare și reparare sunt inițiate de țesuturile sistemului respirator. În timpul acestui proces, apar conexiuni neuronale noi eronate, care în cele din urmă vor provoca parosmie.
Parosmia are tratament?
Nu există un tratament specific pentru parosmie. De fapt, medicii încearcă să trateze cauza problemei.
Unui fumător i se va spune să renunțe la fumat. Dacă există polipi nazali, aceștia vor fi îndepărtați. Sinuzita va fi tratată cu antibiotice.
Utilizarea vitaminelor și mineralelor ca suplimente nu este întotdeauna eficientă. Potrivit cercetărilor, îmbunătățirile apar doar dacă persoana în cauză are un deficit clar de micronutrienți.
Citiți mai mult: Care este legătura dintre simțul mirosului și sănătate?
Impactul parosmiei asupra vieții de zi cu zi
Parosmia este o tulburare care provoacă probleme în viața de zi cu zi. Aceasta împiedică dezvoltarea rutinei normale și chiar participarea la evenimente sociale.
Mâncarea poate mirosi putred, oamenii pot mirosi a transpirație chiar și atunci când sunt curați, iar dezinfectanții pot mirosi a fecale. Chiar și mirosul corporal poate provoca repulsie.
Simțul gustului și simțul mirosului sunt legate. Prin urmare, se întâmplă ca pacienții să își schimbe obiceiurile alimentare, deoarece mâncarea devine neplăcută din cauza mirosului. Există oameni care slăbesc prin reducerea caloriilor zilnice.
Amintiți-vă că simțul mirosului este un instrument de supraviețuire. Acesta ne ajută să ne dăm seama dacă suntem în pericol, de exemplu, în cazul unei scurgeri de gaz.
Dacă credeți că aveți parosmie, este necesar să consultați medicul și să vă supuneți testelor pentru a depista originea bolii.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Altundag, A. (2023). Parosmia and Phantosmia: Managing Quality Disorders. Current Otorhinolaryngology Reports, 11(1), 19-26. https://link.springer.com/article/10.1007/s40136-023-00441-w
- Brann, D. (2020). Non-neuronal expression of SARS-CoV-2 entry genes in the olfactory system suggests mechanisms underlying COVID-19-associated anosmia. Science Advances, 6(1), 31. https://advances.sciencemag.org/content/6/31/eabc5801.
- Hopkins, C. (2021). Prevalence and persistence of smell and taste dysfunction in COVID-19; how should dental practices apply diagnostic criteria? Nature, 34(1), 22–23. https://www.nature.com/articles/s41404-021-0652-4.
- Hopkins, C., Surda, P., Vaira, L. A., Lechien, J. R., Safarian, M., Saussez, S., Kumar, N. (2021). Six month follow-up of self-reported loss of smell during the COVID-19 pandemic. Rhinology, 59(1), 26-31. https://www.rhinologyjournal.com/Abstract.php?id=2727.
- Huamán, A., Aparcana, J. (2020). La anosmia como síntoma temprano en pacientes con COVID-19. Rev Fac Med, 20(3), 532-533. https://revistas.urp.edu.pe/index.php/RFMH/article/view/2949.
- Iannilli, E., Leopold, D. A., Hornung, D. E., & Hummel, T. (2019). Advances in understanding parosmia: an fMRI study. Orl, 81(4), 185-192. https://www.karger.com/Article/Abstract/500558
- Liu, D., Maha, M., Philpott, C., Oleszkiewicz, A., Hähner, A., Hummel, T. (2021). Parosmia is Associated with Relevant Olfactory Recovery After Olfactory Training. The Laryngoscope, 131(3), 618-623. https://doi.org/10.1002/lary.29277.
- National Institutes of Health (2013). Trastornos del olfato. Consultado el 30 de abril de 2023. https://www.nidcd.nih.gov/sites/default/files/Documents/health/spanish/smelldisorders-spanish.pdf.
- Parker, J. K., Kelly, C. E., & Gane, S. B. (2021). Molecular mechanism of parosmia. MedRxiv, 2021-02. https://www.medrxiv.org/content/10.1101/2021.02.05.21251085.abstract
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.