Ce este pterigionul și cum se tratează? - Doza de Sănătate
 

Ce este pterigionul și cum se tratează?

Pterigionul reprezintă o leziune vascularizată a conjunctivei oculare, care poate invada corneea, cauzând astigmatism și scăzând acuitatea vizuală.
Ce este pterigionul și cum se tratează?
Iván Losada

Scris și verificat de chiropracticianul Iván Losada.

Ultima actualizare: 21 decembrie, 2022

Pterigionul este o leziune vascularizată a conjunctivei ochiului, ce poate invada corneea. Acesta poate să provoace astigmatism și să reducă acuitatea vizuală. Termenul „pterigion” provine de la cuvântul grecesc „pterys”, care înseamnă „aripioară” sau „nervură”.

Această „nervură” apare pe linia mediană a ochiului, în spațiul dintre pleoapa superioară și cea inferioară. Are o formă triunghiulară, care stă la baza denumirii sale și poate surveni pe partea temporală, dar este mai frecventă pe cea nazală. Pterigionul poate afecta unul sau ambii ochi.

Zonele cu climat tropical sau subtropical sunt favorabile apariției pterigionului, acesta fiind rar în locurile reci. În plus, există o corelație între această problemă și radiațiile ultraviolete la care ne expunem ochii atunci când nu folosim protecție împotriva soarelui.

Majoritatea pacienților cu pterigion sunt fermieri, muncitori și alte persoane care lucrează în aer liber, deoarece aceste grupuri sunt mai expuse la radiațiile solare și la praf. Se pare că pterigionul a fost asociat și cu contactul direct cu solvenți și substanțe chimice.

Uscăciunea mediului și prezența vântului, care accelerează evaporarea lacrimilor, pot duce la apariția pterigionului. În plus, există și o componentă ereditară. De asemenea, această problemă a fost asociată bolilor imunologice.

Pterigionul survine la pacienții cu vârsta cuprinsă între 20 și 50 de ani. Este mai frecvent în mediile rurale. Afro-americanii, indiferent de sex, prezintă un risc crescut de a-l dezvolta. Incidența pterigionului este mai mare în locurile cu multă lumină solară.

Care sunt simptomele pterigionului?

Ochi ce este afectat de pterigionul activ

Simptomele experimentate de pacient variază în funcție de subtipul, mărimea și locația pterigionului.

Pterigionul activ

Pterigionul activ constituie o leziune îngroșată din cauza inflamării. Este hiperemic (conține un exces de sânge) și prezintă o regiune albicioasă în vârful triunghiului.

Simptomele provocate de pterigionul activ includ:

  • Durere
  • Prurit (mâncărimi)
  • Senzația că un corp străin a pătruns în ochi
  • Lăcrimare
  • Fotofobie
  • Reducerea câmpului vizual
  • Vedere dublă

Pterigionul inactiv

Acest tip de pterigion este mai frecvent în țările cu climat temperat, drept pentru care incidența sa este scăzută. Leziunea se dezvoltă mai lent, iar simptomele nu sunt la fel de evidente ca în cazul pterigionului activ. Practic, leziunea este plată, fără inflamații, vascularizare sau excrescențe.

Ochi ce este afectat de pterigionul inactiv

Simptomele pterigionului inactiv sunt minore sau complet absente. Mărimea acestuia este direct proporțională cu numărul simptomelor experimentate. Așadar, pterigionii mai mari acoperă porțiuni mai semnificative ale corneei și, din acest motiv, au un impact mai mare asupra vederii.

În funcție de locația sa, un pterigion inactiv care afectează câmpul vizual al corneei va provoca mai multe simptome. Astfel, simptomele pterigionului sunt mai puțin evidente atunci când acesta acoperă doar periferia ochiului.

Ce tratament este indicat pentru pterigionul activ și inactiv?

Pacienții au la dispoziție diverse măsuri preventive:

  • Ochelari cu filtru UV cu un indice de protecție între 90% și 100% (populațiile susceptibile, în special copiii, ar trebui să îi poarte)
  • Pălării cu boruri largi
  • Tratamente medicamentoase

Cazurile asimptomatice pot fi tratate cu:

  • Lacrimi artificiale
  • Picături lubrifiante
  • Corticosteroizi topici la concentrații scăzute (dacă există inflamații)
  • Intervenții chirurgicale
Bărbat punându-și picături în ochi

În ceea ce privește cazurile simptomatice, singura soluție este reprezentată de intervențiile chirurgicale. De obicei, pterigionul va continua să crească dacă nu este îndepărtat, iar simptomele se vor agrava. Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale pentru care se poate opta:

  • Exeresisul simplu: Medicul îndepărtează pterigionul și lasă conjunctiva să se vindece pe cont propriu. Această intervenție nu este recomandată, deoarece problema va reveni în 40-80% din cazuri.
  • Închiderea conjunctivală simplă: În acest caz, medicul va face o incizie și va coase marginile conjunctivale. Din păcate, pterigionul va reapărea în 45-70% din cazuri. Această intervenție este recomandată doar persoanelor vârstnice, deoarece riscul de recidivă este mai mic.
  • Autograftul conjunctival-limbic: Aceasta este intervenția cea mai populară datorită riscului scăzut de recidivă. În plus, timpul de recuperare este mai mic. Medicii suturează sau închid leziunea cu un adeziv biologic pe bază de fibrină. Se preferă aplicarea de adezive sintetice pe suturi deoarece acestea sunt biocopatibile. Astfel, rezultă foarte puține inflamații și nu survin reacții la corpuri străine sau moarte accidentală. Totodată, asemenea adezive sunt biodegradabile.
  • Autograftul conjunctival liber: Această tehnică constă în extirparea capului și a corpului pterigionului. Apoi, chirurgul acoperă sclera expusă cu conjunctivă obținută de la pacient. Autograftul conjunctival liber oferă rezultate bune, dar nu la vel de bune ca cel conjunctival-limbic.

Ce tratamente adjuvante pentru pterigion avem la dispoziție?

Următoarele opțiuni pot completa tratamentul chirurgical, reducând riscul de recidivă:

  • Antimitoticele: Previn înmulțirea celulelor și au rolul de a inhiba sau încetini dezvoltarea țesutului pterigionic. Însă, deși reduc riscul de reapariție a pterigionului, antimitoticele sunt toxice și pot provoca complicații din cauza cărora, în anumite situații, nu este indicat să le folosim. Cel mai popular medicament din acest grup este mitomicina C.
  • Antiangiogenicii: Sunt utili pentru prevenirea proliferării vasculare care aprovizionează pterigionul cu nutrienți și facilitează dezvoltarea acestuia și creșterea transparenței corneei. În momentul de față, bevacizumabul topic este evaluat în cadrul unor studii clinice.
  • Terapia cu radiații beta: Este o radioterapie postoperatorie care are drept scop reducerea riscului de recidivară. Inhibă mitoza celulară, acționând într-un mod asemănător cu micomicina C, însă fără a produce la fel de multe reacții adverse.

În concluzie, pterigionul este o leziune vasculară a conjunctivei ce care poate invada corneea, ducând la astigmatism și la reducerea acuității vizuale.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • Denion E, Dalens PH, Huguet P, Petitbon J, Gerard M. Radial Descemet’s membrane folds as a sign of pterygium traction. Eye. 2005; 19: 800-801.
  • Solomon R, Ehrenhaus M, Palmer C, Perry HD, Donnenfeld ED. Gaze-induced Descemet’s folds secondary to a primary pterygium. Eye Contact Lens. 2005; 31: 288-290.
  • Cinal A, Yasar T, Demirok A, Topuz H. The effect of pterygium surgery on corneal topography. Ophthalmic Surg Lasers. 2001; 32: 35-40.
  • Adamis AP, Stark T, Kenyon KR. The management of pterygium. Ophtamol Clin North Am. 1990;3(4):611.
  • Klinworth GK. Chronic actinic keratopathy, a condition associated with conjunctival elastosis (pingueculae) and typified by characteristic extracellular concretions. Am J Pathol. 1972;67:32.

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.