Ce este și la ce folosește urocultura?

Probabil ai făcut un test de urină și te-ai întrebat ce s-a întâmplat după ce ai oferit proba profesionistului. Urocultura este una dintre tehnicile pe care profesioniștii din domeniul medical le folosesc pentru a izola agenții patogeni.

Infecțiile tractului urinar (ITU) sunt foarte frecvente. Studiile științifice estimează faptul că între 50% și 60% dintre femei vor suferi o infecție urinară în timpul vieții. Mulți germeni pot provoca aceste probleme. În acest articol, îți vom explica ce este și la ce folosește urocultura.

În 1995, costurile directe și indirecte ale acestor infecții în Statele Unite au fost estimate la 1,6 miliarde de dolari. Desigur, știința identificării agentului patogen care a cauzat infecția este esențială, deoarece îi permite pacientului să se recupereze rapid.

Ce este și la ce folosește urocultura?

În primul rând, trebuie să subliniem faptul că urocultura și analiza urinei nu sunt același lucru. Aceasta din urmă constă într-o serie de teste, inclusiv teste macroscopice și microscopice, teste fizico-chimice și, dacă este necesar, o cultură microbiană de urină.

Prin urmare, nu toate analizele de urină necesită o urocultură în scop diagnostic. Potrivit Bibliotecii Naționale de Medicină din Statele Unite, profesioniștii din domeniul medical iau în considerare urocultura atunci când suspectează o infecție a tractului urinar la adulți și copii.

Cum este prelevată proba?

De cele mai multe ori, pacientul ia proba de urină acasă și apoi o duce la cabinetul furnizorului de servicii medicale. Comitetul de Microbiologie Clinică al Societății Chiliene de Boli Infecțioase a menționat toți pașii într-un document științific.

Cum se ia proba

Aceasta este o etapă crucială, deoarece lichidul poate fi contaminat cu bacterii comensale de pe piele și din canalul genito-urinar al pacientului. Potrivit Societății Americane de Microbiologie, orice probă cu o contaminare mai mică de 5% este considerată viabilă.

Există mai multe metode de colectare a eșantioanelor, dar ne vom concentra atenția asupra celor mai frecvente. Pacientul urinează într-un recipient la domiciliu și apoi duce proba la un laborator de testare. Pentru această procedură, trebuie să ții cont de următoarele reguli:

• Colectează prima urină de dimineață, deoarece aceasta este cea mai concentrată.
• Nu bea prea mult lichid înainte de a colecta proba, deoarece acest lucru diluează urina.
• Experții recomandă colectarea a 25 – 50 de mililitri. Culturile de urină au nevoie de cel puțin trei mililitri.

Potrivit revistei Annals of Pediatrics, proba poate fi obținută și prin alte tehnici, cum ar fi aspirația suprapubiană sau cateterizarea vezicii urinare. Deși sunt mai aseptice decât urinarea, aceste proceduri sunt mult mai invazive, iar profesioniștii recurg la ele doar în cazuri excepționale.

Ce se întâmplă cu eșantionul?

Conform textelor medicale pe care le-am menționat mai sus, proba de urină este supusă mai multor teste. Cea mai frecventă este dezvoltarea bacteriană. Iată despre ce este vorba:

• Se folosește un vas Petri și proba de urină este întinsă pe un mediu propice înmulțirii bacteriene, care constă într-un amestec de agar nutritiv ca bază.
• Profesionistul depozitează eșantionul timp de 16 sau 18 ore la 35-37 °C.
• Apoi, specialistul numără coloniile bacteriene care au apărut pe vas.

Logica este simplă. Dacă bacteriile sunt prezente în urina pacientului, acestea se vor înmulți pe vas. Acest lucru le permite profesioniștilor din domeniul medical să știe dacă pacientul are sau nu o infecție. Cu ajutorul altor teste, ei vor determina cu exactitate agentul care cauzează infecția.

Simptomele infecției tractului urinar

Poate fi greu să știi dacă ai nevoie sau nu de o urocultură. Iată cele mai frecvente simptome ale unei infecții a tractului urinar, potrivit Mayo Clinic:

• Dorință puternică și persistentă de a urina
• Senzație de arsură la urinare
• Urină roșie, roz aprins sau de culoarea sucului cola – semn de sânge în urină
• Durere pelvină, la femei – în special în centrul pelvisului și în jurul zonei osului pubian.

Simptomele vor varia în funcție de partea afectată a sistemului genito-urinar. Chiar și așa, simptomele pe care le-am descris deja, precum și febra și disconfortul abdominal, sunt foarte frecvente.

Rezultatul uroculturii

Rezultatele testului sunt ușor de interpretat. Valorile normale indică faptul că totul este în ordine, excluzând astfel o infecție bacteriană. Un rezultat pozitiv al testului implică prezența bacteriilor sau a ciupercilor într-o zonă a tractului urinar.

În acastă situație, medicul responsabil de caz va prescrie antibiotice sau antifungice. Nu uita să respecți cu strictețe recomandările medicului specialist, deoarece întreruperea tratamentului ar putea duce la complicații.

Cultura urinară în timpul sarcinii: este importantă?

Potrivit site-ului organizației nonprofit Inatal, urocultura în timpul sarcinii este foarte importantă. Femeile gravide sunt mai predispuse la infecții bacteriene din cauza modificărilor fiziologice care apar în timpul sarcinii.

În plus, multe infecții sunt asimptomatice. Însă, chiar dacă o infecție urinară nu provoacă semne clinice la mamă, aceasta poate duce la complicații nedorite, cum ar fi riscul crescut de travaliu prematur.

La ce folosește urocultura: concluzie

După cum ai văzut, urocultura este o parte importantă a testului de urină atunci când medicul suspectează o infecție la pacient. Această tehnică simplă de laborator le permite oamenilor de știință să izoleze și să identifice agentul patogen.

Pacienții pot colecta cu ușurință proba de urină la domiciliu. Cu toate acestea, anumite cazuri excepționale necesită aspirație suprapubiană sau catetere. Cultură negativă de urină indică absența bacteriilor în tractul genito-urinar, în timp ce cultura pozitivă impune utilizarea de antibiotice sau antifungice.