Tahicardia anxioasă este un semn că emoțiile nu sunt gestionate așa cum ar trebui. Mai mult decât o problemă de sănătate în sine, este un semnal de alarmă.
Tahicardia anxioasă este o afecțiune destul de frecventă. Stilurile moderne de viață favorizează stresul, care duce la stări de anxietate, provocând o serie de probleme fizice și psihologice.
În principiu, tahicardia anxioasă nu este considerată o problemă gravă de sănătate și nu are consecințe majore. Cu toate acestea, anxietatea în sine poate deveni cronică și poate fi un factor de risc pentru patologii mai complicate.
Tahicardia anxioasă durează adesea doar câteva minute. În ciuda acestui fapt, ne face să credem că este un atac de cord sau o afecțiune periculoasă. Prin urmare, este important să învățați să o recunoașteți și să o gestionați atunci când apare.
Anxietatea și sănătatea inimii
Persoanele cu anxietate sunt mai susceptibile la a dezvolta boli de inimă pe termen lung. Anxietatea este normală atunci când apare ca răspuns la un stimul care implică riscuri sau pericole. Aproape toți am trăit un asemenea episod de-a lungul vieții.
Un lucru diferit se întâmplă atunci când anxietatea este trăită în mod continuu, fără să existe o cauză rezonabilă pentru aceasta. Tulburarea de anxietate este prezentă dacă simptomele sunt experimentate mai mult de șase luni. Se estimează că între 5 și 11% din populație suferă de această problemă.
Anxietatea cronică stresează inima și poate slăbi sistemul cardiovascular pe termen lung. În cazuri severe, poate duce la un atac de cord sau un accident vascular cerebral. Hormonii și substanțele eliberate în stările de stres cresc tensiunea arterială sau vasoconstricția.
Tahicardia este definită ca o creștere a frecvenței cardiace, care face ca inima să bată mai repede decât în mod normal. La o persoană sănătoasă care se află în repaus, normal înseamnă între 60 și 100 de bătăi pe minut; la cineva cu tahicardie, bătăile depășesc 100 pe minut.
Există mai multe tipuri de tahicardie, în funcție de zona inimii unde își are originea. Există două mari grupe:
Tahicardie atrială – are originea în camerele superioare ale inimii, numite atrii.
Tahicardie ventriculară – începe în camerele inferioare ale inimii, numite ventriculi.
Tahicardia anxioasă este frecventă, dar nu este singura cauză a creșterii ritmului cardiac. Poate fi vorba despre boli de inimă, hipertensiune arterială, diabet, apnee în somn, probleme cu tiroida, anemie sau utilizarea anumitor substanțe. Prin urmare, consultați un medic.
Tahicardia anxioasă
Dacă ritmul cardiac este prea mare, inima nu poate pompa în mod eficient sângele oxigenat în restul corpului. În aceste circumstanțe, pot apărea și alte simptome, cum ar fi palpitațiile, dificultățile de respirație, vertijul și amețelile, oboseala, slăbiciunea, durerea în piept și leșinul.
Anxietatea are ca semn principal starea de nervozitate, neliniște sau agitație. Există un sentiment de pericol iminent. Respirația se accelerează, există tremor, transpirație, oboseală și slăbiciune.
Alte simptome mai puțin evidente sunt problemele gastrointestinale și dificultatea de a adormi. O persoană cu anxietate cronică se simte îngrijorată și nu își poate scoate gândurile amenințătoare din minte. Anxietatea generează modificări fiziologice și este un factor de risc pentru diverse patologii.
Tahicardia anxioasă este foarte frecventă și nu dispare până când emoțiile nu sunt sub control. În astfel de momente, cel mai bine este să găsiți o poziție de odihnă și apoi să respirați încet și profund pentru câteva minute. Încercați să evocați o imagine plăcută, precum cea a unui peisaj calm, a unei întâmplări frumoase sau a unei persoane motivante.
Inima va reveni la ritmul normal. Este indicat să introduceți magneziul în alimentație și să reduceți consumul de cofeină, alcool și tutun. Mișcarea regulată este unul dintre cele mai bune antidoturi împotriva anxietății, precum și un puternic protector cardiovascular.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
Olivi, R. H. (2013). Apnea del sueño: cuadro clínico y estudio diagnóstico. Revista médica clínica las Condes, 24(3), 359-373.
Pablos-Herrero, E., Fabra-Noguera, A. M., & Montserrat-Izquierdo, M. E. (2013). Palpitaciones en situación de estrés. SEMERGEN-Medicina de Familia, 39(1), 56-58.
de Matteis, M., & Villamor, I. B. (2015). Protocolo diagnóstico y terapéutico de la ansiedad aguda. Medicine-Programa de Formación Médica Continuada Acreditado, 11(84), 5036-5040.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.
