Ce este terapia sugestivă și ce tipuri există?
Termenul „sugestie” se referă la acceptarea involuntară a ideilor altora. Terapia sugestivă implică un proces de comunicare în care receptorul este convins de ceva fără să raționeze. Oricine oferă ideea poate – sau nu – să o facă în mod deliberat. Un exemplu clar este publicitatea orientată spre consumator.
Acest proces este fundamental în domeniul psihologiei, deoarece este modul în care terapeutul ajută pacientul să-și modifice comportamentul.
Dacă un specialist în sănătate mintală sau o altă persoană anticipează un anumit răspuns la o situație, este mai probabil ca persoana în cauză să fie convinsă că acel răspuns va exista. Comportamentul său se va adapta pentru a obține rezultatul așteptat.
Să ne gândim la un exemplu: medicul îi spune unui pacientul de 70 de ani „ai sănătatea unui tânăr de 25 de ani”. Nu este aceasta o sugestie? Nu au aceste cuvinte un efect sugestiv și placebo? Rutina zilnică este plină de exemple de sugestie.
Descoperiți: Ce este psihoeducația în terapia psihologică?
Ce este terapia sugestivă?
Cuvântul sugestie provine din latinescul suggerer, care înseamnă „a sugera” sau „a implica”. Este un proces psihologic prin care o persoană este influențată de o altă persoană să gândească și să acționeze într-un anumit mod.
Utilizarea sa a fost extinsă la mass-media. Sugestia este asociată și cu manipularea mintală, deoarece este o modalitate de a induce anumite comportamente. Din acest punct de vedere, atunci când este folosită în scopuri egoiste, este împotriva eticii profesionale.
În contrapartidă, terapia sugestivă este utilizată în psihoterapie, în procesele de vindecare și ca strategie de predare-învățare, deoarece este foarte utilă pentru promovarea schimbării.
Succesul terapiei constă în utilizarea cuvintelor potrivite, acestea fiind principalele vehicule pentru a comunica o idee. Și o imagine poate să condenseze multe semnificații.
- De Paz Leyva (2019) susține că sugestia operează la nivel afectiv (subiectivitate), lăsând deoparte argumentația logică și rațională.
- Stokvis și Pflanz (2008) definesc sugestia ca „o influență asupra gândirii, simțirii, voinței sau acțiunilor altei persoane, fără a trece prin sfera rațională a acesteia din urmă”.
Sugestia pare a fi utilă în anumite abordări, cum ar fi tratamentul durerii cronice, terapia de renunțare la fumat și altele.
Terapia sugestivă: tipuri
Există diferite tipuri de sugestie:
Sugestie directă
Persoanei i se indică în mod clar și concret ce ar trebui să facă. De exemplu: „Întinde-ți brațele pe lângă corp, închide ochii și inspiră adânc.”
Sugestie indirectă
Este asociată cu anumite mesaje subliminale care determină persoana în cauză să adopte un anumit comportament sau să ia o anumită decizie. În acest tip de sugestie există o marjă de acțiune mai mare.
Sugestie hipnotică
Se realizează într-o ședință de hipnoză în care pacientul urmează instrucțiunile pe care le primește. Pentru diverși autori, sugestia este o caracteristică a hipnozei.
Alte tipuri de sugestii
O altă clasificare a sugestiei are de-a face cu reacțiile. De exemplu, sugestiile motorii vizează realizarea unei anumite mișcări.
În această categorie se regăsesc și sugestiile senzoriale-fiziologice, care vizează inducerea de răspunsuri legate de capacitatea proprioceptivă. Astfel, una dintre utilizările sugestiei este ameliorarea durerii cronice.
Sugestiile cognitiv-perceptive încearcă să influențeze funcții superioare, cum ar fi memoria și procesele auditive și vizuale, implicate în percepția stimulilor.
Citiți mai mult: Ce este terapia dramatică și care sunt beneficiile ei?
Sugestia nu trebuie să intre în conflict cu ideile individuale
Se vorbește multe despre utilitatea sugestiei ca tehnică terapeutică. Aplicarea sa necesită însă o anumită pricepere și artă. Paz Leyva subliniază că sugestia este eficientă numai dacă nu intră în conflict cu ideile și dorințele pacientului. În plus, efectele sale sunt asociate cu prestigiul, legitimitatea sau validitatea pe care o acordăm persoanei care face sugestia.
Terapia sugestivă poate fi utilă în anumite situații, dar trebuie utilizată doar în scop etic.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Cabrera, Y., López, E., Ramos, Y., González, M., Valladares, A., & López, L. (2013). La hipnosis: una técnica al servicio de la Psicología. MediSur, 11(5), 534-541. http://scielo.sld.cu/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S1727-897X2013000500008&lng=es&tlng=es.
- DePaz-Leyva, Y., & Ortiz-Torres, Emilio. (2019). Exploratory Research on the Use of Persuasion in Communication between Professors and Students in Classrooms. Revista Cubana de Educación Superior, 38(3), e10. http://scielo.sld.cu/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0257-43142019000300010&lng=es&tlng=en.