Ce este terapia dramatică și care sunt beneficiile acesteia?
 

Ce este terapia dramatică și care sunt beneficiile ei?

Terapia dramatică este foarte utilă în diferite situații. Printre acestea se află dezvoltarea abilităților sociale și de exprimare.
Ce este terapia dramatică și care sunt beneficiile ei?
Maria Fatima Seppi Vinuales

Scris și verificat de psihologul Maria Fatima Seppi Vinuales.

Ultima actualizare: 17 ianuarie, 2023

Terapia dramatică sau dramaterapia este o formă de terapie psihologică ce induce schimbări în comportament și la nivelul personalității, în scopul îmbunătățirii stării de spirit. Poate fi aplicată atât individual, cât și în grup.

Terapia dramatică permite abordarea situațiilor cu ajutorul resurselor teatrale. Corpul este principalul mediu expresiv. Include mișcări ale corpului, improvizații, jocuri de rol și dans, printre altele. Are scopul de a consolida autocunoașterea, încrederea și stima de sine.

Ce beneficii oferă și ce presupune? Deoarece acest tip de terapie nu este la fel de cunoscut ca alte forme de terapie psihologică, mulți oameni au întrebări. Mai jos, vă vom spune totul despre terapia dramatică!

În ce constă terapia dramatică?

Terapia dramatică, creată de J. Levy Moreno în 1920, este un tip de terapie care utilizează diferite resurse pentru a-i determina pe oameni să-și exprime disconfortul emoțional, să-și rezolve conflictele sau să se implice într-un proces de schimbare.

Există mai multe tehnici, dar aproape totul se bazează pe punerea în scenă a anumitor situații sub îndrumarea terapeutului. Deși se folosește mai des în grup, poate fi practicată și individual. În primul caz, pe lângă regizor, sunt necesare euri auxiliare (personaje secundare), o scenă (un loc sigur pentru exprimare) și un actor principal (pacientul).

De obicei, cuprinde următoarele etape:

  • Pregătire. Terapeutul trebuie să creeze climatul emoțional propice, astfel încât pacienții să se simtă confortabil și să se poată exprima liber.
  • Dramatizare. Este punctul culminant al reprezentării, întrucât protagonistul trebuie să joace rolul atribuit. Va prezenta situația așa cum dorește prin gesturi, expresii și altele. Restul personajelor colaborează la dezvoltarea scenei.
  • Impresii de grup. Se discută despre cum s-a simțit protagonistul. Ceilalți participanți trebuie să exprime ceea ce au simțit și trebuie să-și părerea despre prezentarea protagonistului.
Bărbat care folosește o mască
Terapia dramatică poate fi aplicată individual sau în grup. În plus, cuprinde diverse tehnici.

Principiile de bază ale terapiei dramatice

Ca principii elementare avem spontaneitatea și „aici și acum”.

  • J. Levy Moreno abordează spontaneitatea din punct de vedere creativ. Soluțiile apar doar dacă există exprimare liberă.
  • În ceea ce privește filosofia momentului, totul se petrece aici și acum.

Deși terapia dramatică folosește acțiunea ca resursă principală, nu este necesară experiența. Această terapie urmărește ceva mai mult decât punerea în scenă.

Mulți folosesc terapia dramatică și psihodrama ca sinonime, deoarece au anumite lucruri în comun. Cu toate acestea, există o diferență în ceea ce privește abordarea. Terapia dramatică abordează o problemă sau o situație în mod indirect, iar psihodrama se bazează pe situații concrete și se referă la protagonistul scenei.

Beneficiile terapiei dramatice

Pe lângă faptul că facilitează exprimarea emoțiilor și spontaneitatea, dramaterapia are și alte avantaje, pe care le vom aborda mai jos.

1. Pacientul devine protagonist activ al vindecării sale

Terapia dramatică pune accent pe rolul proactiv al pacientului. Totul este explicit, deoarece pacientul își exprimă disconfortul sau îngrijorarea.

2. Facilitează exprimarea liberă

Mulți oameni au dificultăți în a-și exprima emoțiile și sentimentele. Cu toate acestea, atunci când simt că se distanțează de problemă și pot întruchipa un alt rol, vorbesc cu ușurință.

3. Creează o nouă viziune asupra faptelor și noi abilități

În cazul terapiei de grup, mai mulți pacienți își exprimă părerea asupra faptelor. Pacientul ajunge să interpreteze situația din alt unghi. Acest lucru îi permite să exploreze alte variante, să găsească soluții creative și să vadă detaliile pe care le-a omis.

Ce activități include terapia dramatică?

Pot fi puse în practică diferite tehnici ce favorizează libera exprimare a celor implicați. Cele mai frecvente sunt:

1. Mimarea

După cum sugerează și denumirea, mimarea este reprezentarea prin gesturi sau mișcări. Limbajul non-verbal sau corporal devine esențial și este o tehnică foarte utilă persoanelor cărora le este greu să se exprime prin cuvinte.

2. Jocul de rol

Fiecare persoană care este de față întruchipează un rol specific.

3. Dublarea

Un alt membru al grupului îl întruchipează pe protagonist și se comportă ca și cum ar fi el. El exprimă ceea ce crede că simte și gândește protagonistul. Această tehnică de tip oglindă este folosită pentru a vedea propria persoană de pe margine.

4. Inversarea rolurilor

Această tehnică are ca scop înțelegerea celuilalt. Cu alte cuvinte, cei din grup se pun în locul protagonistului.

5. Solilocviul

Protagonistul împărtășește publicului tot ce i se întâmplă (gândurile și emoțiile), vorbind cu sine sau cu un personaj imaginar.

6. Măștile

De multe ori, oamenii se simt eliberați când sunt în spatele unei măști. În acest fel, pot să se exprime mai bine, fără teamă sau rușine.

Femeie pasionată de terapia dramatică
Măștile facilitează exprimarea emoțiilor la oamenii introvertiți sau timizi.

Tehnicile de mai sus pot fi aplicate și la copii. Terapeutul poate folosi păpuși și costume.

Oricărei persoane i se potrivește un anumit tip de terapie

Terapia dramatică este compatibilă cu alte linii teoretice; poate fi folosită alături de psihoterapie sistemică, cognitivă, Gestalt, etc. Cheia pentru a putea îmbunătăți rezultatele acesteia este ca terapeutul să planifice ce să facă în funcție de nevoile pacientului.

Această formă de terapie poate fi o alternativă foarte utilă pentru a aborda o anumită temă sau pentru a dezvolta anumite abilități expresive și emoționale, mai ales la persoanele foarte timide sau introvertite.

S-ar putea să te intereseze...
Teoria obiectificării: ce este și care sunt consecințele ei
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
Teoria obiectificării: ce este și care sunt consecințele ei

Teoria obiectificării implică procesele prin care oamenii sunt reificați. Un exemplu: corpurile femeilor în viața cotidiană.


Conținutul acestei publicații are scop pur informativ. În niciun moment nu ar trebui să faciliteze sau să înlocuiască diagnosticele, tratamentele sau recomandările oferite de către un specialist. Consultă un specialist de încredere dacă ai îndoieli și cere acordul acestuia înainte de a începe orice procedură.