Ce este tulburarea bipolară de tip I?

4 minute

Tulburarea bipolară de tip I este o boală mintală în care pacienții prezintă comportamente și obiceiuri care le afectează calitatea vieții.

Verificat și aprobat de biotehnologul Alejandro Duarte

Scris de Daniela Echeverri Castro

Ultima actualizare: 21 decembrie, 2022

Tulburarea bipolară de tip I, cunoscută și sub numele de depresie maniacală, este cea mai extremă formă de tulburare maniaco-depresivă, a cărei caracteristică principală este apariția episoadelor maniacale sau mixte, alternate cu cel puțin un episod de depresie majoră.

Pacienții afectați de această boală mintală au avut cel puțin un episod maniacal în viață. În timpul acestei stări emoționale, se simt euforici și plini de energie, având un comportament anormal care le poate întrerupe viața de zi cu zi.

Adesea, primul episod maniacal este precedat de unul sau mai multe episoade de depresie majoră. Aceste stări intense afectează considerabil calitatea vieții, deoarece interferează cu relațiile personale și, de multe ori, duc la tentative de sinucidere.

Cu toate acestea, între episoadele maniacale și depresive, mulți oameni cu tulburare bipolară de tip I pot trăi o viață normală. În plus, pot menține simptomele sub control, urmând un plan de tratament care include medicamente și terapie psihologică.

Tulburarea bipolară de tip I: cauze

Cauza exactă a tulburării bipolare de tip I este necunoscută, dar aceasta pare a fi legată de factori genetici, biologici și de mediu. O persoană este mai expusă riscului de a suferi această boală mintală dacă:

Are o rudă de sânge (cum ar fi un tată sau un frate) cu tulburare bipolară
A trecut prin experiențe traumatice sau abuzuri în copilărie
Este expusă constant la situații stresante
Abuzează de substanțe psihoactive și alcool
A suferit recent pierderea unei persoane dragi
Are tulburări neurologice sau endocrine

Citește și:

Sfaturi pentru a trăi alături de o persoană bipolară

Simptomele tulburării bipolare de tip I

Pentru a ști că este vorba despre o tulburare bipolară de tip I și nu despre o altă boală mintală, persoana în cauză trebuie să fi avut cel puțin un episod maniacal, precedat de un episod hipomaniacal sau depresiv major. Ocazional, mania poate provoca o deconectare de la realitate sau psihoză.

Simptomele unui episod maniacal

Mania sau episodul maniacal se caracterizează printr-o dispoziție excesiv de bună sau supraexcitată. Simptomele sunt similare cu cele ale hipomaniei, dar sunt mai intense și cauzează probleme în activitățile sociale și de muncă. Cele mai frecvente simptome sunt:

Nevoia redusă de somn
Stima de sine crescută
Episoade anormale de optimism, nervozitate sau tensiune
Creșterea energiei și stare de agitație
Sentiment exagerat de bunăstare (euforie)
Frenezia ideilor
Vorbit excesiv
Acțiuni impulsive sau imprudente
Comportament sexual riscant
Abuz de substanțe
Achiziții compulsive

Simptomele unui episod depresiv major

Simptomele depresiei pot apărea la scurt timp după episodul maniacal. Cu toate acestea, uneori durează săptămâni sau luni înainte să apară. Pentru a fi considerat un episod depresiv major, simptomele ar trebui să fie suficient de severe pentru a provoca dificultăți clare în activitățile zilnice. Aceste simptome includ:

Stare depresivă, cu un sentiment constant de tristețe și deznădejde
Dorința de a plânge
Pierderea interesului pentru activități distractive
Fluctuații bruște de greutate
Insomnie sau dormit prea mult
Agitație sau letargie
Oboseală cronică
Sentiment de inutilitate sau vinovăție
Indecizie și dificultăți de concentrare
Gânduri de sinucidere

Citește mai mult:

Ce înseamnă să suferi de tulburarea bipolară?

Diagnostic

Primii pași pentru diagnosticul tulburării bipolare de tip I includ analize fizice și clinice pentru a identifica dacă există o problemă medicală care ar putea cauza simptomele. Apoi, după câteva întrebări, medicul ar putea sugera:

Evaluare psihologică: care analizează gândurile, sentimentele și acțiunile pentru a determina dacă acestea corespund tulburării bipolare de tip I. Este posibil să fie necesară o autoevaluare sau completarea unui chestionar.
Evaluare psihiatrică: psihiatrul poate compara simptomele pacientului cu criteriile pentru tulburarea bipolară și tulburarea conexă. Aceste criterii sunt descrise în Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale DSM-5, publicat de Asociația Americană de Psihiatrie.

Tratamentul tulburării bipolare I

Pentru gestionarea corectă a tulburării bipolare de tip I este nevoie de supravegherea unui specialist în boli mintale (psihiatru). Acest profesionist este capabil să proiecteze un tratament cu controale adecvate pentru fiecare caz.

Este probabil ca echipa de tratament să cuprindă, de asemenea, psihologi, asistenți sociali și asistenți de psihiatrie. Medicația și psihoterapia sunt axate pe controlul simptomelor și ameliorarea episoadelor.

Medicamente

Pentru a controla episoadele maniacale și depresive din tulburarea bipolară de tip I, este nevoie de medicamente precum stabilizatori ai dispoziției, antipsihotice, antidepresive și sedative hipnotice, cum ar fi benzodiazepinele.

Psihoterapie

Psihoterapia este o parte esențială a tratamentului tulburării bipolare de tip I. Poate fi realizată individuală, în familie sau în grup. Deși obiectivul principal este de a stabiliza starea de spirit, aceasta ajută și la stabilizarea rutinei zilnice.

Terapie interpersonală: oferă mai mult control al dispoziției și ajută la recuperarea ritmului social
Terapia comportamental cognitivă: analizează comportamentul negativ pentru a găsi soluții. De asemenea, ajută la identificarea factorilor ce declanșează episoadele bipolare.
Psihoeducație: ajută pacienții și membrii familiei să înțeleagă tulburarea bipolară și efectele acesteia.
Terapia centrată pe familie: sprijinul familiei este necesar pentru a evita recidiva. În plus, permite familiei să fie atentă la orice semn de avertizare cauzat de schimbările de dispoziție.

Tratamentul pentru tulburarea bipolară de tip I ar trebui să fie continuu, chiar și în momentele în care nu există simptome. Pacientul trebuie să ia medicamentele toată viața sau atât cât decide psihiatrul. De asemenea, trebuie să adopte obiceiuri sănătoase.

În plus, a avea o rutină pentru somn, alimentație și activitate fizică poate ajuta la gestionarea stării de spirit. De asemenea, este important ca pacientul să stea departe de băuturile alcoolice și de drogurile recreative.