Ce sunt electroliții?
Ce sunt electroliții? Sportivii sunt probabil grupul de oameni cel mai familiarizat cu electroliții. Aceștia sunt legați de hidratare și există o întreagă industrie de marketing care exploatează aceste substanțe.
Ce sunt electroliții?
Electroliții sunt substanțe minerale care se găsesc în sânge și în alte fluide corporale, precum și în interiorul celulelor. Principala lor caracteristică este faptul că pot transporta încărcături electrice. Asta înseamnă că electrolitul se poate dizolva în apă și poate conduce electricitatea.
Electroliții sunt foarte importanți pentru organism. După cum vom vedea mai jos, un dezechilibru al nivelului de electroliți poate fi letal. Aceste substanțe sunt legate de fluxul de apă din corp, de pH-ul sângelui, de aciditatea acestuia și de activitatea mușchilor.
Principalii electroliți ai corpului uman sunt sodiul, clorul, calciul, fosforul, magneziul și potasiul. Pentru fiecare dintre aceștia există valori ale concentrației sanguine care sunt considerate normale. De exemplu:
- Pentru potasiu, valorile normale variază între 3,5-5,3 mEq/L.
- Sodiul are valori normale între 136-145 mEq/L.
- Pentru clor, valorile normale variază între 97-107 mEq / L.
Citește mai mult:
Cauzele dezechilibrului electrolitic
Acum că am aflat ce sunt electroliții, vom discuta despre cauzele care perturbă funcționarea corectă a acestora.
Echilibru normal al electroliților în corp, care fluctuează între anumite valori, poate fi modificat. Schimbările hormonale, bolile organelor (precum rinichii sau ficatul) și chiar utilizarea medicamentelor pot afecta echilibrul electrolitic. Printre cele mai frecvente cauze ale dezechilibrului electrolitic sunt:
- Deshidratarea: Atunci când corpul intră într-o perioadă de deshidratare pierde lichide. Mai mult, pierde și aceste substanțe încărcate electric. În timpul vârfurilor febrile sau al gastroenteritei cu vărsături și diaree, este posibil să apară un deficit de electroliți.
- Sindromul de malabsorbție: Există patologii care modifică procesul de absorbție a nutrienților în intestin. Atunci când se întâmplă acest lucru, este posibil ca electroliții care sunt ingerați să nu ajungă, de fapt, în celule.
- Bolile endocrine: Diabetul sau hipotiroidismul sunt exemple de probleme hormonale care perturbă echilibrul mediului intern al corpului.
- Chimioterapia: Pacienții cu cancer supuși tratamentelor de chimioterapie sunt foarte sensibili la dezechilibrul electrolitic. Cei care tratează pacienții cu cancer trebuie să se asigure întotdeauna că înlocuiesc ceea ce se pierde din cauza tratamentului.
- Medicația: Pe lângă chimioterapie, există și alte medicamente utilizate în mod obișnuit, care provoacă pierderea substanțelor minerale (de exemplu, diureticele și unii corticosteroizi).
- Bolile renale: Rinichii trebuie să regleze cantitatea substanțelor care părăsesc corpul. Când eșuează, se poate pierde sodiu, potasiu, calciu, fosfor și magneziu.
Cele mai frecvente dezechilibre electrolitice
Unele dezechilibre electrolitice sunt mai frecvente decât altele. Unele sunt temporare și se pot corecta automat, în timp ce altele au nevoie de intervenție externă pentru a reveni la niveluri normale. Multe dintre aceste dezechilibre nu sunt grave. Cu toate acestea, unele sunt complicate. Consecințele pe termen lung pot fi grave.
În cazul calciului, de exemplu, poate exista hipocalcemie (cantitate mai mică de calciu în sânge) sau hipercalcemie (cantitate mai mare de calciu în sânge). La femei, hipocalcemia poate crește riscul de osteoporoză odată cu instalarea menopauzei. La cealaltă extremă, hipercalcemia poate duce la apariția pietrelor la rinichi.
Sodiul, atât în exces, cât și în cantități prea mici, modifică funcționarea neuronală. Hiponatremia, care reprezintă nivelul scăzut de sodiu și hipernatremia, care reprezintă valori ridicate ale sodiului din sânge, provoacă iritabilitate și confuzie. În cazuri extreme, acest lucru poate duce la convulsii.
Potasiul este electrolitul care provoacă cele mai multe situații de urgență. Miocardiocitele, care sunt celulele musculare ale inimii, necesită valori specifice de potasiu pentru ca bătăile cordului să fie corecte. Lipsa de potasiu în sânge este un factor declanșator al aritmiei, care aduce cu sine propriile riscuri.
Când vine vorba de excesul de potasiu în sânge, deși nu este o urgență, ar trebui să consulți un specialist pentru a detecta problemele renale. Prima manifestare a unei insuficiențe renale poate fi hiperglicemia, care implică o creștere a potasiului în sânge.
Citește mai mult:
Surse de electroliți
Este important să știm de unde putem obține electroliți, nu numai pentru a înlocui pierderile, ci și pentru a avea o dietă echilibrată. Pe lângă băuturile pentru hidratare sportivă, poți găsi electroliți în următoarele alimente:
- Calciu: Multe tipuri de pește conțin calciu, în special sardinele. De asemenea, calciul poate fi întâlnit în spanac și migdale.
- Fosfor: Există fosfor în migdale, precum și în alte nuci. Carnea slabă și ouăle sunt surse bogate de electroliți, la fel și produsele lactate precum brânza și iaurtul.
- Sodiu: Sfeclă, țelină, măsline și roșii.
- Magneziu: Legume cu frunze verzi, pește și nuci. Există, de asemenea, o cantitate mare de magneziu în ciocolată.
- Potasiu: Vei găsi potasiu în legumele cu frunze verzi și în multe fructe, cum ar fi bananele și citricele.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- DuBose TD. Disorders of acid-base balance. In: Skorecki K, Chertow GM, Marsden PA, Taal MW, Yu ASL, eds. Brenner and Rector’s The Kidney. 10th ed. Philadelphia, PA: Elsevier; 2016:chap 17.
- Ayus, Juan Carlos, C. Caramelo, and A. Tejedor. “Agua, electrolitos y equilibrio ácido-base.” Med. Panamericana (2007).
- del Rosal Rabes, T., et al. “Alimentación parenteral, líquidos y electrolitos.” Protocolos de Neonatología.[aut. libro] AEP. Protocolos Diagnóstico Terapeúticos de la AEP: Neonatología (2008): 101-110.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.