Ce sunt malpozițiile palpebrale?

Există diferite tipuri de malpoziții palpebrale. Aproape toate sunt o consecință a îmbătrânirii și necesită tratament chirurgical.

Scris și verificat de medicul Mariel Mendoza.

Ultima actualizare: 27 martie, 2023

Malpozițiile palpebrale sunt modificări ale poziției corecte a pleoapelor superioare și inferioare. Aceste poziții anormale au la bază diferite cauze, deși cea mai frecventă este laxitatea pielii secundară vârstei înaintate.

Incidența la adulții în vârstă este crescută. În această grupă de vârstă, prevalența variază de la 10% la 17%. Malpozițiile palpebrale afectează armonia facială și, în unele cazuri, provoacă probleme oculare. Simptomele malpozițiilor palpebrale depind de tipul acestora:

1. Ectropion
2. Entropion.
3. Ptoza pleoapelor
4. Dermatochalază
5. Retracția pleoapelor

Anatomia pleoapelor

Pleoapele sunt două structuri care protejează globul ocular. Ele sunt responsabile de lubrifierea prin clipire. Lacrimile sunt produse în glandele lacrimale situate deasupra cantului interior al ochiului. Acest lichid lubrifiază, curăță și protejează ochii.

În condiții normale, pleoapa inferioară are o margine liberă care se sprijină pe suprafața globului ocular pe toată lungimea sa. Acest lucru permite contactul adecvat cu sacul lacrimal și oferă posibilitatea ca genele să aibă o direcție dreaptă, fără a afecta globul ocular.

Marginea liberă a pleoapei inferioare ajunge până în treimea mijlocie a globului ocular, fără a expune sclera sau a acoperi corneea (este chiar între marginea corneei și scleră). La rândul său, marginea liberă a pleoapei superioare acoperă 2 milimetri din cornee.

Malpozițiile palpebrale

1. Ectropion

Marginea liberă a pleoapei inferioare este întoarsă spre exterior, expunând adesea pielea și mucoasa pleoapei. Expunerea poate provoca iritații oculare și cheratinizare.

Există roșeață a conjunctivei, senzația de corp străin, lăcrimare excesivă (epiforă) și predispoziție la infecții la suprafața ochiului. Cauza principală este pierderea elasticității țesuturilor (laxitatea pielii), produs al îmbătrânirii.

De asemenea, o cauză poate fi și paralizia nervului facial, cicatricile produse de traumatisme sau intervențiile chirurgicale anterioare. Lacrimile artificiale utilizate pentru glaucom, expunerea excesivă la soare și tumorile oculare pot fi factori agravanți.

Tratamentul inițial este folosirea lacrimilor artificiale, iar corectarea definitivă este chirurgicală.

2. Entropion

Marginea liberă a pleoapei inferioare se întoarce spre interior. În acest fel, pielea pleoapei și a genelor intră în contact direct cu corneea și poate fi readusă în poziția inițială numai atunci când ochiul este închis. Contactul genelor cu corneea poate genera de la infecții intraoculare, până la abraziuni sau ulcere corneene.

Cauzele sunt variate și includ următoarele:

• Boli de piele care duc la laxitate
• Slăbiciune a pielii secundară îmbătrânirii
• Traume care au cauzat cicatrici
• Paralizia nervului facial
• Slăbiciune musculară
• Defecte corneene
• Operații anterioare
• Infecții oculare

Simptomele sunt asemănătoare ectropionului (epiforă, vedere încețoșată, ochi roșii, senzație de corp străin). Câmpul vizual este redus din cauza contactului direct cu corneea. Tratamentul este chirurgical.

În unele cazuri, afecțiunea poate fi ameliorată cu picături speciale pentru ochi. Se pot folosi și injecții cu botox.

3. Ptoza pleoapei

Ptoza pleoapei se referă la coborârea pleoapei superioare sub poziția normală. Există o asimetrie de peste 2 milimetri între deschiderea ambilor ochi sau o coborâre de peste 2 milimetri a pleoapei superioare pe globul ocular.

Din punct de vedere clinic, simptomul principal este imposibilitatea menținerii unei deschideri oculare adecvate. În consecință, există o modificare a câmpului vizual.

Originea poate fi congenitală sau dobândită. Primul caz este sindromul Floppy al pleoapelor. Apare din cauza laxității pielii, edemului pleoapelor, tumorilor de pe orbită sau problemelor cu mușchii oculari, cum ar fi miastenia gravis sau blefarospasmul esențial.

Tratamentul este doar chirurgical și necesită intervenție la nivelul mușchilor oculari.

4. Dermatochalaza

Printre malpozițiile palpebrale se numără și dermatochalaza. Constă în laxitate în principal la nivelul pielii pleoapei superioare, cu acumulare de riduri și pungi de țesut adipos.

Se manifestă ca o umflătură pe pleoapa superioară sau prezența mai multor pungi mici pe pleoapa inferioară. Pot exista modificări ale câmpului vizual din cauza obstrucției.

Majoritatea pacienților sunt în vârstă (peste 60 de ani). Cu toate acestea, poate exista și o componentă genetică.

Tratamentul este chirurgical, prin blefaroplastie. Pungile de grăsime sunt excizate și excesul de țesut este îndepărtat.

5. Retracția pleoapelor

Nu este altceva decât o poziție anormală înaltă a pleoapei superioare sau o poziție joasă a pleoapei inferioare. Globul ocular nu este acoperit corect și este expus agenților externi.

Manifestările clinice vor depinde de agentul care intră în contact cu ochiul, pe lângă alterarea estetică a armoniei feței. Există adesea infecții oculare recurente și vedere încețoșată.

Cauzele sunt variate și includ următoarele:

• Tumori (teratoame)
• Miopie de grad înalt
• Boală tiroidiană
• Laxitate tisulară
• Afectarea dimensiunii oaselor orbitale

Tratamentul este doar chirurgical.

Malpozițiile pleoapelor și intervențiile chirurgicale

Deoarece cauzele sunt atât de variate și predominant asociate cu îmbătrânirea, malpozițiile pleoapelor nu pot fi prevenite, dar pot fi tratate precoce. De aceea este important să mergeți periodic la medicul oftalmolog.

Diagnosticul este simplu și este stabilit printr-un examen oftalmologic. Tratamentul definitiv este chirurgical. Are loc repoziționarea sau reconstituirea anatomica și funcțională a pleoapei. Se poate face extern (prin piele) sau intern (prin conjunctivă). Aceste operații nu necesită spitalizare și au puține complicații.