9 convingeri false despre a avea un singur copil
Structura familiei modelează anumite aspecte ale personalității. Totuși, acest lucru a dat naștere unei serii de credințe false, multe dintre ele asociate cu a avea un singur copil.
Nu este adevărat că fiul cel mare este întotdeauna lider sau că cel mic este răsfățat și dependent. Nu este adevărat că fiul unic este un mic tiran plin de egoism. Factorul determinant în fiecare caz este stilul parental.
Copilul unic nu are întotdeauna atenția exclusivă a părinților. Temperamentul fiecărui copil este diferit și educația variază. Așa că este timpul să nu mai acordăm crezare anumitor stereotipuri. Astăzi vom vorbi despre 9 convingeri false despre a avea un singur copil, care nu au fundament.
A avea un singur copil
Până în urmă cu ceva timp, era obișnuit ca familiile să decidă să aibă mai mulți copii. Acest lucru s-a schimbat foarte mult: se estimează că aproximativ 40% dintre familii au un singur copil. Este foarte posibil ca această tendință să continue.
Mulți părinți au îndoieli cu privire la copilul unic. Aceste ezitări provin, în mare măsură, din convingeri greșite. Adevărul este că nu există dovezi serioase care să ateste că absența fraților este o problemă.
Credințele false despre copilul unic sunt vechi. Primul președinte al Asociației Americane de Psihologie, Granville Stanley Hall, a spus că „a fi copil unic este o boală în sine”. S-a dovedit a fi neadevărat, dar mitul s-a răspândit.
Convingeri false despre a avea un singur copil
Un studiu amplu realizat în Germania și publicat în 2019 a concluzionat că nu există nicio relație între a fi copil unic și a avea trăsături narcisiste sau a fi egocentric. Alte investigații au ajuns la rezultate similare.
1. Egoism
Acesta este poate cel mai răspândit mit despre copilul unic. Se spune că lipsa fraților înseamnă a nu ști să împarți. Este parțial adevărat, deoarece copilul va fi singur în aventura vieții. Însă, acest lucru îl face mai curajos și mai independent.
Unii copii sunt egoiști chiar dacă au frați. Acest factor nu este decisiv.
2. Dificultăți în relaționarea cu ceilalți
Copiii care au frați își dezvoltă abilitățile sociale mai rapid și mai ușor. Copilul unic are contact cu copiii din comunitate și face același lucru.
Este posibil ca cei cu frați să aibă un avantaj, dar acest lucru nu este semnificativ. Copiii tind să construiască legături mai puternice de prietenie cu cei din afara căminului.
3. Nevoie mai mare de afecțiune
Copilul unic nu crește având nevoie de atenția și răsfățul lumii întregi. În realitate, se întâmplă invers. Deoarece a avut parte de atenție totală acasă, nu are nevoie de recunoaștere. Din nou, parentingul este factorul determinant.
4. Probleme în gestionarea emoțiilor
Acest lucru este fals. Copilul unic își va gestiona singur problemele și acest lucru îi permite să se cunoască mai bine și să dezvolte mai multă autonomie.
Prin urmare, devine mai abil în a-și gestiona emoțiile. El interacționează mai mult cu adulții.
5. Copilărie limitată
Dacă un copil este supraprotejat și izolat, el va avea experiențe mai limitate. Dacă părinții favorizează interacțiunea cu alți copii și cu lumea, experiențele vor fi mai împlinitoare. Copilul unic crește singur, fără alți copii lângă el. Dacă acest lucru devine o limită sau nu, depinde de părinți.
6. Tiranie
Un personaj tiranic nu este neapărat singur. Părinții care nu impun limite copiilor și care cedează capriciilor acestora vor avea odrasle tiranice, indiferent dacă au sau nu frați.
7. Lipsă de recunoștință
A prețui ceea ce ai este ceva ce ține de educație Dacă celor mici și acordă totul și nu li se insuflă aprecierea pentru ceea ce primesc, ei nu vor prețui nimic. Acest lucru nu are nimic de-a face cu a avea sau nu frați.
8. Competitivitate
Copilul unic nu se confruntă cu competiția pentru afecțiunea părintească, așa cum fac copiii cu frați. Prin urmare, este mai puțin dependent de comportamentul celorlalți.
9. Lucru în echipă
Copilul unic își împarte viața cu adulții. Diferența de vârstă înseamnă că atât părinții, cât și copilul trebuie să depună un efort pentru a comunica.
Acest lucru favorizează dezvoltarea empatiei și capacitatea de a interacționa cu oameni care gândesc și sunt diferiți. Copilul unic nu are nicio problemă să lucreze în echipă.
Centrul este hrănitor
Părinții unui singur copil trebuie să se străduiască să evite supraprotecția. De asemenea, este important ca aceștia să faciliteze socializarea cu alți copii, deoarece acest lucru este foarte important pentru dezvoltare.
Izolarea copilului unic nu este o idee bună.
Un animal de companie oferă companie și un sentiment de protecție și îngrijire, deci este o alternativă bună. Cel mai important este să-i oferiți copilului o creștere sănătoasă, cu valori și limite clare. În acest fel, va avea parte de o dezvoltare sănătoasă.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Quilodrán, J. (2000). Atisbos de cambios en la formación de las parejas conyugales a fines del milenio. Papeles de población, 6(25), 1.
- Dufner, M., Back, M. D., Oehme, F. F., & Schmukle, S. C. (2020). The end of a stereotype: Only children are not more narcissistic than people with siblings. Social Psychological and Personality Science, 11(3), 416-424.
- FIRPO, P., & RICHARD-PALMERO, F. (2018). Habilidades sociales: diferencias entre adolescentes con hermanos mayores y adolescentes sin hermanos (Doctoral dissertation, Tesis de licenciatura). Universidad del Aconcagua, Argentina. http://bibliotecadigital. uda. edu. ar/objetos_digitales/843/tesis-6118-habilidadess. pdf).