De ce oamenii nu-și recunosc greșelile?
 

De oamenii nu-și recunosc greșelile?

Asumarea consecințelor greșelilor noastre necesită maturitate.
De oamenii nu-și recunosc greșelile?

Ultima actualizare: 09 august, 2022

A recunoaște o greșeală nu este niciodată ușor. Indiferent de natura sa, necesită un exercițiu de smerenie și sinceritate, așa că oamenii care nu-și recunosc greșelile sunt tot mai mulți. Când este o atitudine permanentă, poate duce la consecințe neplăcute, ca să nu mai vorbim de incertitudinea care ne invadează cu privire la comportamentul lor.

Adesea răspunsul este foarte simplu: sunt foarte încrezuți și ego-ul lor îi împiedică să lase capul jos în fața unei greșeli. Sunt multe cauze pentru care oamenii nu-și recunosc greșelile, iar astăzi am compilat 7 dintre cele mai comune.

7 motive pentru care oamenii nu-și recunosc greșelile

Pentru majoritatea oamenilor, greșelile fac parte din viață. Acesta este motivul pentru care ne poate surprinde atunci când întâlnim oameni care nu-și recunosc greșelile. Surpriza este și mai mare atunci când atitudinea egoistă duce la multe consecințe, cum ar fi rănirea mai multor persoane. Să vedem ce se află în spatele tuturor celor care nu pot presupune că au făcut o greșeală.

1. Sunt foarte încăpățânați

Încăpăţânarea este o atitudine de neclintit. Unii experți cred că încăpățânarea este puterea celor slabi, deoarece ea apare ca un mecanism compensator pentru slăbiciunea din interior.

A fi încăpățânat poate fi de ajutor în unele contexte, dar dăunător în altele. De exemplu, pentru a persevera în ceva trebuie să avem o atitudine de încăpățânare. Acest lucru ne ajuta să obținem lucruri mărețe. Dar, dacă nu știm când este mai bine să ne retragem, poate duce la eșec permanent.

În orice caz, mulți oameni care nu își recunosc greșelile manifestă de fapt un comportament încăpățânat. Ei nu înțeleg că au acţionat rău pentru că se agaţă aproape patologic de atitudinea lor. Uneori, nu există niciun motiv pentru asta.

2. Sunt prea mândri

Fată care nu recunoaște că a greșit
Mândria poate fi exprimată în multe feluri, nu doar prin nerecunoașterea greșelilor.

Mândria este înțeleasă ca fiind excesul de stimă de sine, întotdeauna însoțit de o atitudine de superioritate în fața celorlalți (fără aceasta din urmă, este doar o stimă de sine ridicată). Mândria este adesea însoțită de alte atitudini, cum ar fi aroganța sau vanitatea.

Suma tuturor acestor lucruri se poate traduce prin neacceptarea greșelilor care au fost făcute. Dacă cred că sunt superiori altora din toate punctele de vedere (de la morală la inteligență, abilități și așa mai departe), este puțin probabil ca oamenii să fie dispuși să-și accepte greșelile.

3. Sunt iresponsabili

Nu toți oamenii încăpățânați sau mândri sunt iresponsabili, așa că în acest moment apare o distincție clară. Uneori, oamenii care nu-și acceptă greșelile sunt doar niște indivizi iresponsabili. Iresponsabilitatea este lipsa de dorință de a îndeplini sau accepta un mandat, obligație sau acțiune.

Unii experți asociază acest lucru cu imaturitatea. Într-adevăr, un adult matur este deschis să accepte consecințele acțiunilor sale.

4. Nu sunt empatici

Deși empatia este întâlnită la multe specii de animale, putem spune că este mai dezvoltată la om. A fi empatic înseamnă a te conecta cu sentimentele și emoțiile celorlalți.

Cercetătorii subliniază că empatia este mai puternică la persoanele care au experimentat emoțiile celuilalt. De exemplu, cineva care a pierdut o persoană dragă este mai empatic atunci când sprijină pe cineva apropiat care trece prin acest proces. Dacă un individ, dintr-un motiv sau altul, nu s-a confruntat cu consecințele greșelii sale în trecut, el poate decide să nu le recunoască.

Conform dovezilor, empatia este foarte importantă pentru ca omul să se dezvolte social. Cei care sunt empatici au, în general, relații sociale mai bune, un cerc mai mare de prieteni, o relație mai stabilă și o performanță mai bună la locul de muncă. Astfel, eșecul empatic poate avea multe consecințe asupra vieții sociale.

5. Nu vor să fie văzuți ca fiind slabi

Unii oameni nu își recunosc greșelile pentru că se tem să fie văzuți ca fiind slabi. Acest lucru se întâmplă independent de mândrie, deoarece acești oameni au o anumită responsabilitate sau statut.

Cel mai cunoscut exemplu este cel al unui profesor care nu admite o eroare semnalată de unul dintre elevii săi. Relația ierarhică care există între ei și reputația profesorului poate condiționa asimilarea criticii indiferent dacă are sau nu o atitudine de mândrie.

Acest lucru nu înseamnă că toți cei care sunt pe poziții înalte resping criticile, dar mulți se tem că totul se va destrăma după o singură greșeală.

6. Sunt reticenți la schimbare

Femeie care se întreabă de ce oamenii nu-și recunosc greșelile

Acceptarea unei greșeli este relativ simplă. Lucrul mai greu este să activezi mecanismele pentru a o corecta și să-ți asumi atitudini menite să-ți modifice comportamentul. Acesta este aspectul cel mai dificil, mai ales pentru toți acei oameni care sunt reticenți la schimbare.

Schimbarea face parte din viață, așa că majoritatea oamenilor o acceptă ca atare. Pentru alții, schimbarea este văzută ca fiind periculoasă, necesitând mult efort, concentrare sau dispoziție. Acceptarea unei greșeli presupune asumarea tuturor celor de mai sus, lucru care poate fi complicat pentru cei care și-au construit viața bazându-se pe atitudinile conservatoare.

7. Nu consideră că este important

Oamenii care nu-și acceptă greșelile nu consideră acțiunile lor sunt importante. Vor alege să nege sau pur și simplu să ignore problema. Pe scurt, sunt indiferenți față de ceea ce îi înconjoară. Indiferența poate fi un mare obstacol atunci când construiești relații sociale stabile.

De asemenea, unele tulburări pot explica comportamentul persoanelor care nu își recunosc greșelile. De exemplu, unul dintre simptomele tulburării de personalitate narcisistă este reticența în a recunoaște greșelile. Cu toate acestea, majoritatea cazurilor pot fi explicate conform criteriilor de mai sus.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • De Vignemont, F., & Singer, T. The empathic brain: how, when and why?. Trends in cognitive sciences. 2006; 10(10): 435-441.
  • Kets de Vries, M. F. I won’t, therefore I am: Being Stubborn. 2018.
  • Zaki, J., & Cikara, M. Addressing empathic failures. Current Directions in Psychological Science. 2015; 24(6): 471-476.

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.