Diagnosticarea bolilor de inimă

Diagnosticarea bolilor de inimă este o sarcină a profesioniștilor din domeniul sănătății. Aceștia folosesc studii complementare concepute special în acest scop. Vrei să afli mai multe despre aceste metode?
Diagnosticarea bolilor de inimă

Ultima actualizare: 25 Decembrie, 2020

Pentru a diagnostica bolile de inimă, medicii le cer anumite informații pacienților și ulterior le fac anumite recomandări, care implică în principal schimbări ale stilului de viață. În afară de medicamentele pentru aritmie, de exemplu, atât dieta, cât și exercițiile fizice sunt esențiale pentru controlul bolilor de inimă. În cele ce urmează, vom discuta pe larg despre diagnosticarea bolilor de inimă.

O patologie cardiacă afectează exclusiv inima, spre deosebire de patologiile cardiovasculare, care includ și arterele și venele. Pe lângă aritmii, putem menționa și dilatarea mușchiului cardiac, atacul de cord și insuficiența cardiacă. În ceea ce privește valvele interne, stenozele și prolapsul sunt câteva exemple comune.

Diagnosticarea bolilor de inimă se face prin aceleași metode pentru majoritatea acestor tulburări. Aceasta constă, de obicei, în parcurgerea câtorva pași care implică efectuarea de teste cu o complexitate mai mică sau mai mare. Continuă să citești pentru a afla mai multe despre acestea!

Diagnosticarea bolilor de inimă

După cum am menționat deja, există metode complementare pentru diagnosticarea bolilor de inimă pe care medicii le folosesc pentru mai multe boli. Cu ajutorul unei electrocardiograme, de exemplu, este posibilă detectarea unei aritmii și a unui atac de cord, chiar dacă patologiile nu sunt aceleași.

Electrocardiograma

Electrocardiogramă (EKG) este o înregistrare electrică a activității mușchiului cardiac. Electrozii situați în exteriorul corpului percep variațiile de electricitate care sunt caracteristice bătăilor inimii. Acest lucru își are originea în sistemul intern care înglobează țesutul inimii, care îi ordonă acesteia să bată.

Testul nu necesită anestezie sau pregătire extinsă. Mai mult, se efectuează în ambulatoriu și pacientul pleacă acasă după cel mult o jumătate de oră. Uneori, medicii solicită controale de rutină EKG pentru a urmări modificările care ar putea fi greu de văzut în alt mod. Alteori, aceștia monitorizează patologiile legate de inimă, cum ar fi atacul de cord sau hipertensiunea arterială.

Prin intermediul dispozitivului de electrocardiogramă, înregistrarea este capturată pe hârtie prin linii care denotă bătăile inimii. Interpretarea testului depinde de pregătirea medicului. Există protocoale de citire stabilite care indică semnificația fiecărei linii care a fost trasată.

Medic ce se ocupă de diagnosticarea bolilor de inimă
Unul dintre principalele teste pentru depistarea bolilor de inimă este electrocardiograma. De exemplu, medicii o folosesc pentru a diagnostica hipertensiunea sau atacurile de cord.

Ecocardiografia

Medicul poate solicita o ecocardiografie pentru diagnosticarea bolilor de inimă. Testul constă într-o ecografie similară cu cea utilizată pentru a monitoriza sarcina, dar cu accent pe inimă.

Un dispozitiv numit transductor trimite semnale, care ajung pe mușchiul inimii și se întorc, astfel încât specialiștii să le poată interpreta sub formă de imagine pe monitor. Sunt vizibile mișcarea, ritmurile, forma și dinamica cardiovasculară, toate în timp real.

O variantă a acestui test este eco dopplerul, cu adăugarea de culori la imagine pentru a face distincția între sângele venos și cel arterial. În zilele noastre, majoritatea medicilor preferă această modalitate, deoarece obțin mai multe informații.

Testul de stres

Denumirea tehnică a testului de stres pentru diagnosticarea bolilor de inimă este „ergometrie”. În termeni simpli, exercițiul fizic stimulează inima pentru ca un anumit dispozitiv să înregistreze ceea ce se întâmplă în condiții de stres. Electrocardiogramele și ecocardiografiile vor fi efectuate în timp ce pacientul rulează pe o bandă de alergare sau pedalează o bicicletă staționară.

Medicii urmăresc parametrii evidențiați de testul de stres pentru ca aceștia să nu treacă de capacitățile care ar putea pune în pericol viața pacienților. Specialiștii au stabilit limite pentru ritmul cardiac, pentru înclinația benzii de alergare (în cazul în care este una mobilă) și semne la care trebuie să fie atenți pentru a opri la timp testul.

Aceasta este o metodă complementară foarte utilă, deoarece simulează situații din viața reală în care pacienții aleargă, pedalează sau urcă scările. În acest mediu controlat, inima este studiată în timp ce testul reproduce realitatea.

Monitorul Holter

Testul pe care medicii îl numesc „Holter” este de fapt o electrocardiogramă pe termen lung. Timp de una sau două zile, pacienții folosesc un dispozitiv care înregistrează activitatea electrică a inimii.

Apoi, cu ajutorul programelor pe calculator, specialiștii analizează diverse variabile, cum ar fi aritmia, accelerările, tahicardia și bradicardia. Avantajul acestei metode este faptul că pot fi monitorizate diverse evenimente care nu au loc în timpul unui EKG clasic în cabinetul medicului, ci atunci când, de exemplu, când pacientul doarme. Aceste situații îi ajută pe medici să diagnosticheze bolile cardiace ascunse.

Cateterismul cardiac

O cateterizare cardiacă este o intervenție chirurgicală ce implică introducerea unui cateter în sistemul circulator. Accesul se face, de obicei, prin extremitățile superioare sau inferioare, până când dispozitivul ajunge la inimă, unde poate efectua măsurători sau poate injecta coloranți radiografici.

Procedura este susținută de imagini externe care vor urma traseul colorantului radiografic (substanță de contrast). În acest fel, medicii pot vedea camerele cardiace și pot detecta problemele și defectele anatomice.

Nu toți pacienții pot fi supuși unui cateterism, dar cei care o fac pot primi și un tratament în același timp. Cu cateterul deja introdus, medicii pot efectua reparații sau îndepărta cheaguri din arterele coronare, de exemplu.

Rezonanța magnetică cardiacă

Progresele în metodele imagistice au făcut posibilă realizarea unui RMN specific inimii. La fel ca în cazul unui RMN pentru restul corpului, specialiștii folosesc o forță non-radiantă pentru a observa mușchiul inimii. Indicațiile sale se pot suprapune cu cele ale ecocardiografiei.

Tomografia computerizată a inimii

Tomografia axială computerizată (CT) funcționează pe aceleași principii ca și CT-urile corporale, însă este aplicată doar țesutului cardiac. Folosește raze X pentru a genera imagini ale pieptului care oferă informații utile. Pacientul se întinde pe un pat, iar medicii îl vor muta apoi într-un „tunel” în care vor fi emise razele X.

Tomografie computerizată
Tomografia computerizată este un test complementar de diagnostic atunci când medicii suspectează existența bolilor de inimă.

Reducerea riscului de boli de inimă

În afară de consultarea medicului pentru diagnosticarea bolilor de inimă, este important să previi apariția acestora. Metodele actuale ne permit să detectăm modificările periculoase în timp util, dar o dietă adecvată, exercițiile fizice, reducerea stresului și controalele periodice sunt cele mai bune instrumente.

  • În ceea ce privește dieta, consumul mai multor legume și alimente naturale, nu ultraprocesate, bogate în omega 3, s-a dovedit a proteja sănătatea cardiovasculară.
  • În ceea ce privește exercițiile fizice, studiile științifice susțin faptul că antrenamentul aerob executat în zile alternative, care durează între 30 și 60 de minute, este suficient pentru a reduce riscurile vasculare.
  • Pentru a reduce stresul, există diverse tehnici, de la respirație profundă, la yoga, precum și meditație și mindfulness. Fiecare persoană preferă o metodă sau alta în funcție de personalitate și contextul cultural.
  • Mergi la controale la profesioniștii din domeniul medical cel puțin o dată pe an. În cazul adulților, specialiștii recomandă o electrocardiogramă anuală, deși la diabetici și sportivi de top aceasta trebuie efectuată cel puțin o dată la 6 luni.

Dacă măsurile de prevenție dau greș, atunci va trebui să te supui uneia dintre metodele prezentate mai sus pentru a obține diagnosticul adecvat. Dacă ai dubii, cel mai bine este să consulți un medic, mai ales dacă există semne de avertizare.

S-ar putea să te intereseze...
5 alimente nocive pentru inimă
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
5 alimente nocive pentru inimă

Trebuie să avem mare grijă ce mâncăm în fiecare zi, deoarece chiar și produsele aparent sănătoase pot fi alimente nocive pentru inimă.



  • Zihlmann, Martin, Dmytro Perekrestenko, and Michael Tschannen. “Convolutional recurrent neural networks for electrocardiogram classification.” 2017 Computing in Cardiology (CinC). IEEE, 2017.
  • Jensen, Morten Sig Ager, et al. “Electrocardiogram interpretation in general practice.” Family practice 22.1 (2005): 109-113.
  • Bagnati, Rodrigo, et al. “Registro argentino de ecocardiograma transesofágico.” (2018).
  • Gaspar, António, Pedro Azevedo, and Roberto Roncon-Albuquerque Jr. “Avaliação hemodinâmica não invasiva por ecocardiograma Doppler.” Revista Brasileira de Terapia Intensiva 30.3 (2018): 385-393.
  • Bermúdez, Carlos. “Valoración de la presión arterial en la ergometría.” Revista Uruguaya de Cardiología 27.3 (2012): 399-404.
  • Sousa, Maria do Socorro Cirilo de, and Idico Luiz Pellegrinotti. “Validação de protocolo e instrumento banco na ergometria.” Rev. bras. ciênc. saúde 7.3 (2003): 265-282.
  • de Oliveira Castro, Yana Thalita Barros, et al. “Conhecimento e significado do cateterismo cardíaco para pacientes cardiopatas.” Revista da Rede de Enfermagem do Nordeste 17.1 (2016): 29-35.
  • Aísa, PJ Serrano, et al. “Cateterismo cardíaco y procedimientos intervencionistas.” Clínica e Investigación en Arteriosclerosis 14.3 (2002): 156-165.
  • Gomes, Cármen Marilei, et al. “Estrés y riesgo cardiovascular: intervención multiprofesional de educación en salud.” Revista Brasileira de Enfermagem 69.2 (2016): 351-359.
  • Rizo, María Antonia Parra. “Efecto y adecuación del ejercicio para la mejora cardiovascular de la población mayor de 65 años.” Revista de psicología de la salud 8.1 (2020): 600-614.
  • Lladó, Guillem Pons, and Francesc Carreras. “Modalidades, indicaciones y nivel de complejidad de los estudios de resonancia magnética cardiaca: informe especial.” Revista Española de Cardiología Suplementos 6.5 (2006): 3E-6E.
  • González, María Rodríguez, et al. “Efectos de la dieta mediterránea sobre los factores de riesgo cardiovascular.” Journal of Negative and No Positive Results 4.1 (2019): 25-51.