Cum se interpretează electrocardiograma (EKG)?
O electrocardiogramă sau EKG este unul dintre cele mai frecvent utilizate teste, în special în camerele de primiri urgențe și medicina internă. Interpretarea corectă este decisivă în numeroase circumstanțe. Deși este un test foarte obișnuit, citirea sa corectă nu este atât de simplă pe cât pare la prima vedere. Așadar, cum se interpretează electrocardiograma (EKG)?
Semnalele electrice ale inimii sunt înregistrate pe electrocardiogramă. Fiecare bătaie a inimii emite un semnal electric care este înregistrat de aparatul EKG. Prin urmare, testul permite specialiștilor din domeniul medical să vadă activitatea inimii și să detecteze posibile modificări.
În mod izolat, o electrocardiogramă este doar o reprezentare liniară. Aceasta arată un grafic pe care un cardiolog trebuie să îl interpreteze. Pentru a face acest lucru, acesta trebuie să urmeze o serie de pași, pe care urmează să îi descriem mai jos.
Aspecte de luat în considerare atunci când se interpretează electrocardiograma
1. Verificarea fiabilității
Primul lucru care trebuie făcut este să verifici dacă electrocardiograma este corectă. EKG-ul trebuie să aibă o viteză de 25 mm/s și o amplitudine de 1 mV pe 10 mm. Dacă suspectezi o eroare, atunci trebuie să repeți testul.
Dacă totul este în regulă, treci la pasul următor pentru a interpreta datele și valorile pe care le oferă acest instrument analitic.
Citește mai mult:
2. Calcularea frecvenței cardiace
Frecvența cardiacă este cea mai importantă informație pe care ar trebui să o extragi dintr-o electrocardiogramă. Unele EKG-uri o calculează în mod automat. Dacă nu, există câteva metode simple pentru a face acest lucru.
În esență, ritmul cardiac este numărul de contracții pe care inima la suportă pentru a putea pompa sângele către restul corpului. Cunoscând această valoarea, se poate determina dacă există tahicardie sau bradicardie, aspecte foarte importante pentru identificarea posibilelor anomalii și probleme cardiace.
3. Evaluarea ritmului cardiac
Frecvența cardiacă este secvența sistolelor și a diastolelor din musculatura inimii. Dacă organul este normal, ar trebui să aibă contracții de aproximativ 70 până la 75 de ori pe minut. Într-o electrocardiogramă, acest aspect este reprezentat în complexele QRS.
Această valoare este foarte ușor de observat. Ea permite medicilor să stabilească dacă ritmul cardiac este regulat sau neregulat.
4. Stabilirea axei electrice a inimii
Acesta este unul dintre cei mai dificili pași în interpretarea unei electrocardiograme.
Axa electrică cardiacă corespunde direcției pe care o urmează stimulul electric pe măsură ce trece prin ventricule. Aceste date oferă informații despre posibilele defecte de conducere intraventriculară.
5. Evaluarea segmentului ST
Complexul QRS este suma descărcărilor electrice ale tuturor celulelor ventriculelor. Unda T reprezintă repolarizarea sau recuperarea electrică a ventriculelor. Distanța dintre complexul QRS și unda T este ceea ce se numește segmentul ST.
Uneori, segmentul ST urcă sau coboară. Dar, dacă aceste valori nu sunt semnificative, atunci cel mai probabil nu există o problemă. Dacă valorile depășesc intervalul minim, atunci este foarte probabilă prezența bolilor ischemice cardiace.
6. Evaluarea undelor și a intervalelor electrocardiogramei
De asemenea, este importantă efectuarea unei analize a fiecărei unde și a intervalelor care nu au fost încă evaluate.
Intervalul PR și intervalul QT sunt deosebit de importante. Atunci când intervalul PR este scurt, înseamnă că există o conducere atrioventriculară accelerată. În schimb, atunci când este lung, conducerea a încetinit.
Intervalul QT reprezintă durata sistolei electrice ventriculare. În plus, acesta include intervalul QRS, segmentul ST și unda T. De asemenea, este strâns legat de ritmul cardiac. Din acest motiv, atunci când este rapid, intervalele scad și invers.
Citește mai mult:
7. Sinteza schematică atunci când se interpretează electrocardiograma
În concluzie, aceștia sunt pașii ce trebuie urmați atunci când un medic interpretează schematic o electrocardiogramă:
- Determinarea ritmului cardiac al pacientului
- Evaluarea ritmului cardiac
- Definirea axei
- Identificarea ritmului sinusal (prezența undelor Q înainte de fiecare complex QRS)
- Examinarea intervalului PR
- Evaluarea intervalului QT
- Evaluarea complexelor QSR
- Analiza segmentului ST
- Evaluarea undelor T
După ce efectuează toate aceste etape, medicii pot identifica majoritatea problemelor cardiace. Pornind din acest punct, specialiștii pot stabili cursul acțiunilor necesare și opțiunile de tratament.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Hamm, C. W., & Willems, S. (2010). El electrocardiograma: su interpretación práctica; 32 cuadros. Ed. Médica Panamericana.
- Picarzo, J. P. L. (2011). Taller de lectura sistemática del electrocardiograma pediátrico o “cómo interpretar un electrocardiograma y no perecer en el intento.” Pediatria de Atencion Primaria, 13(SUPPL.20), 225–233.
- Sociedad Española de Imagen Cardíaca. Complejo QRS.
- ZÚÑIGA, A. K., GUARDIOLA, G. T., POSADA, M. R., & DEL MAR CASTRO, M. (2018). EL ELECTROCARDIOGRAMA NORMAL. In Electrocardiografía clínica. Modelo de aprendizaje. (pp. 31–47). Editorial Unimagdalena.