Fibrinogenul în sânge: funcții și rezultatele analizelor
Fibrinogenul în sânge, cunoscut și ca „activitatea factorului I”, este utilizat pentru a depista tulburările legate de coagulare. Nivelul normal este între 200 și 400 miligrame pe decilitru (mg/dl) de sânge. Cu toate acestea, nivelul variază ușor în funcție de vârstă. La copiii sub 5 ani este puțin mai scăzut.
Rezultatele testelor pot indica dacă există o deficiență sau, dimpotrivă, un nivel ridicat de fibrinogen în sânge. Creșterea sau scăderea este legată de diverși factori, precum bolile, sarcina, menopauza, consumul de droguri, etc.
Ce este fibrinogenul și care este funcția acestuia?
Întotdeauna a existat un mare interes pentru înțelegerea coagulării. În Antichitate, se credea că acest proces are la bază solidificarea prin răcire. La începutul secolului al XX-lea, odată cu publicarea unui studiu al lui Paul Morawitz, concepțiile s-au schimbat.
Fibrinogenul sau Factorul I este o proteină sintetizată în ficat care este încorporată în plasma sanguină. Face parte din grupul factorilor de coagulare, împreună cu protrombina, calciul și factorul tisular, printre altele.
Fibrinogenul este responsabil de oprirea sângerării atunci când există o rană sau o hemoragie. Acest proces complex este cunoscut sub numele de „hemostază” sau „cascadă de coagulare”.
Trombina ajută la transformarea fibrinogenului în fibrină, care funcționează ca un ciment și formează o plasă sau o rețea. Trombocitele se unesc ca niște cărămizi pentru a produce un cheag care astupă rana.
În procesul opus, adică fibrinoliza, fibrina activează o enzimă de rupere a cheagurilor (numită plasmină), iar fibrinogenul o inhibă. În acest fel, cheagurile se descompun atunci când nu mai sunt necesare și nu se formează în mod inutil.
Cheagurile pot fi dăunătoare; dacă blochează vasele de sânge, pot duce la un atac de cord sau la un accident vascular cerebral. Prin urmare, echilibrul dintre fibrinogen și fibrină este primordial.
În plus, se consideră că fibrinogenul leagă și activează celulele albe din sânge, jucând astfel un rol important în răspunsul imun la infecții sau leziuni.
Unele descoperiri recente par să confirme acest lucru. De exemplu, într-un studiu cu pacienți care prezentau sepsis, recuperarea rapidă și mortalitatea mai scăzută au fost corelate cu creșterea fibrinogenului.
Într-un alt studiu de laborator efectuat pe șoareci cu leziuni hepatice induse de acetaminofen, s-a descoperit că fibrinogenul poate ajuta la repararea ficatului prin activarea globulelor albe.
Cum și de ce se măsoară fibrinogenul în sânge?
Fibrinogenul în sânge se măsoară pentru a estima cât de bine funcționează procesul de coagulare. Înainte de test, pacientul nu va mânca timp de 12 ore. Medicul poate recomanda întreruperea anumitor tratamente, mai ales dacă este vorba de anticoagulante.
Pentru a efectua testul, se prelevează o probă de sânge venos. La probă se adaugă o cantitate standard de trombină și se măsoară timpul necesar pentru formarea cheagului de fibrină. Acest lucru face posibilă determinarea cantității, dar nu și a activității fibrinogenului din sânge.
Perioada menționată este direct proporțională cu cantitatea de fibrinogen activ din probă. Prin urmare, timpii prelungiți de formare a cheagurilor apar din cauza scăderii concentrației de fibrinogen sau disfuncției fibrinogenului.
Citiți mai mult: Beneficiile flebotomiei: ce este și când este recomandată?
Riscuri
Obținerea unei probe de sânge poate fi dificilă. Cu toate acestea, testul fibrinogenului este un proces simplu, rapid și sigur; nu prezintă riscuri sau efecte secundare majore. Poate apărea o durere ușoară sau o vânătaie la locul puncției. Aceste simptome dispar după una sau două zile.
Când se măsoară fibrinogenul în sânge?
Medicul poate solicita măsurarea fibrinogenului atunci când există afecțiuni legate de sângerare sau coagulare. Opțiunea este luată în considerare în oricare dintre următoarele cazuri:
- Sângerări nazale frecvente
- Sângerări menstruale abundente
- Prezența sângelui în urină sau fecale
- Sângerări anormale la nivelul gingiilor
- Sângerări ale tractului gastrointestinal
- Vânătăi fără motiv aparent
- Ruptura splinei
- Tromboză
- Rezultate anormale ale testelor cu protrombină sau tromboplastină parțială
- Simptome de coagulare intravasculară diseminate
- Fibrinoliză anormală
- Disfuncție moștenită sau dobândită legată de coagulare
Testul arată dacă scăderea activității acestei proteine are la bază o cantitate insuficientă sau o disfuncție. De asemenea, este folosit pentru a monitoriza capacitatea de coagulare. Împreună cu alte teste, ajută la evaluarea riscului de a dezvolta boli cardiovasculare, boli arteriale periferice sau atac de cord.
Ce înseamnă rezultatele?
Nivelul normal de fibrinogen în sânge este de 200 până la 400 miligrame per decilitru (mg/dl), dar acesta poate varia în funcție de vârstă. De fapt, la copiii cu vârsta sub 5 ani este mai mic – 160 până la 400 mg/dl. La nou-născuți sau bebeluși sub 1 an variază între 80 – 90 și 375 – 385 mg/dl.
Niveluri ridicate
În acest caz, există următoarea scală de referință (la adulți):
- 400 – 600 mg/dl (ușor mare): are la bază factori circumstanțiali. Nivelul trebuie măsurat în fiecare săptămână pentru a vedea dacă valorile revin la normal.
- 600 – 700 mg/dl (moderat mare): se recomandă consultarea medicului. Dacă tensiunea arterială este crescută, riscul de accident vascular cerebral crește.
- Peste 700 mg/dl (excesiv de mare): șanse mari de formare de cheaguri dăunătoare inimii sau creierului.
Niveluri scăzute
Există trei tipuri de deficit de fibrinogen în sânge:
- Afibrinogenemie sau absența completă a fibrinogenului: este rară (afectează 1 persoană din 2 milioane). Deși nu provoacă neapărat sângerare, atunci când aceasta apare, este severă.
- Hipofibrinogenemie: niveluri scăzute de fibrinogen, sub 200 mg/dl. Există sângerări minore.
- Disfibrinogenemie: nivelurile sanguine sunt normale, dar fibrinogenul nu funcționează corespunzător. Poate fi o problemă congenitală sau dobândită și afectează 1 persoană dintr-un milion. Provoacă sângerare și tromboză.
De ce se modifică fibrinogenul în sânge?
Anormalitatea factorului I poate fi temporară. În acest caz, posibilii factori declanșatori includ sarcina (care favorizează creșterea), menstruația, sângerarea, transfuzia de sânge sau reacțiile la medicamente.
Dintre medicamentele care modifică nivelul acestei proteine, menționăm următoarele:
- Contraceptive orale
- Estrogeni
- Steroizi
- Medicamente antituberculoză
- Antiandrogeni
- Acid acetilsalicilic
- Warfarină
- Diverse medicamente pentru scăderea colesterolului
Nivelul scăzut de fibrinogen din sânge poate fi cauzat de factori precum menopauza sau consumul de tutun, precum și de afecțiuni moștenite sau dobândite. Printre acestea din urmă se numără următoarele:
- Tumori
- Malnutriție severă
- Sindromul nefrotic
- Tulburări inflamatorii (cum ar fi artrita reumatoidă)
- Boală hepatică în stadiu terminal
Tulburări asociate
Menținerea valorilor modificate de fibrinogen în sânge trebuie monitorizată, deoarece poate crește riscul de a dezvolta diferite boli. Dacă nivelurile sunt scăzute și sângerarea nu se oprește sau durează mult timp, șansele de infecție cresc.
Nivelurile ridicate favorizează coagularea sângelui, chiar și atunci când nu este necesar. Prin urmare, există o șansă mai mare de apariție a problemelor cardiovasculare, deoarece se formează trombi, care pot duce la infarct sau embolism.
Descoperiți: Progrese recente în tratamentul trombocitopeniei
Normalizarea fibrinogenului în sânge
Când creșterea fibrinogenului are la bază sarcina sau un proces inflamator, nivelurile vor reveni la normal odată ce problema de bază dispare. În anumite cazuri, este necesar un tratament.
De exemplu, în funcție de cauza problemei, poate fi prescris bezafibratul sau terapia de substituție cu produse sanguine. Dacă există riscul de apariție a bolilor cardiovasculare, se recomandă modificări ale stilului de viață, precum o dietă bogată în omega 3, exerciții fizice și renunțarea la consumul de tutun și alcool.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Acharya SS, Dimichele DM. Rare inherited disorders of fibrinogen. Haemophilia. 2008; 14(6): 1151-1158. doi: 10.1111/j.1365-2516.2008.01831.x.
- Bennett J. Platelet-fibrinogen interactions. Ann N Y Acad Sci. 2001; 936: 340-354.
- Chernecky CC, Berger BJ. Fibrinogen (factor I) – plasma. In: Chernecky CC, Berger BJ, eds. Laboratory Tests and Diagnostic Procedures. 6th ed. St Louis, MO: Elsevier Saunders; 2013.
- Kamal A, Tefferi A, Pruthi R. How to interpret and pursue an abnormal prothrombin time, activated partial thromboplastin time, and bleeding time in adults. Mayo Clin Proc. 2007; 82(7): 864-873.
- Montalescot G, Collet J, Choussat R, Thomas D. Fibrinogen as a risk factor for coronary heart disease. Eur Heart J. 1998; 19 Suppl H: H11-7. PMID: 9717059.
- Monroe D, Hoffman M. The clotting system – a major player in wound healing. Haemophilia. 2012 Jul;18 Suppl 5:11-6.
- Pai M. Laboratory evaluation of hemostatic and thrombotic disorders. In: Hoffman R, Benz EJ, Silberstein LE, et al, eds. Hematology: Basic Principles and Practice. 7th ed. Philadelphia, PA: Elsevier; 2018:chap 129.
- Tennent G, Brennan S, Stangou A, et al. Human plasma fibrinogen is synthesized in the liver. Blood. 2007; 109 (5): 1971-1974.
- Verhovsek M, Moffat K, Hayward C. Laboratory testing for fibrinogen abnormalities. Am J Hematol. 2008;8 3(12): 928-931.
- Weisel J. Fibrinogen and fibrin. Adv Protein Chem. 2005; 70: 247-99. doi: 10.1016/S0065-3233(05)70008-5.