Progrese recente în tratamentul trombocitopeniei
Trombocitele fac parte din componentele care circulă în sânge. Aceste elemente se formează în măduva osoasă dintr-o celulă mare: megacariocitul. Ele sunt eliberate în fluxul sanguin, unde ajută la oprirea sângerărilor. În acest articol, vom aborda tratamentul trombocitopeniei, o afecțiune în care concentrația de trombocite este scăzută.
De ce este important numărul de trombocite?
Funcția principală a trombocitelor este de a participa la hemostază, adică la coagulare. Trombocitele se leagă de altele, aderând la vasul de sânge lezat. În acest fel, se formează un cheag care împiedică scurgerea sângelui. De aceea, concentrația de trombocite trebuie să rămână într-un interval normal.
Un exces al acestor elemente în circulație este un factor de risc pentru apariția unui eveniment trombotic. În schimb, o scădere a numărului de trombocite duce la o mai mare vulnerabilitate la sângerare. Acest risc crește cu cât numărul de trombocite din sânge este mai mic.
Ce este trombocitopenia?
Deși limita inferioară pentru concentrația de trombocite este de circa 150 x 109 trombocite/L, trombocitopenia este considerată a fi concentrația mai mică de 100 x 109 trombocite/L.
Există mai multe afecțiuni care cauzează numărul scăzut de trombocite. Cele mai frecvente rezultă dintr-o tulburare de origine autoimună.
Din acest motiv, cel mai des se vorbește despre trombocitopenia imună. Această tulburare hematologică era cunoscută ca purpură trombocitopenică idiopatică, dar această denumire nu este recomandată în prezent, deoarece mulți dintre pacienți nu prezintă sângerarea caracteristică a pielii: purpura.
Mecanismele implicate în producerea acestei tulburări de sânge sunt atât de diverse, încât nu există un consens care să explice fiziopatologia care o provoacă. Manifestările clinice ale pacienților cu trombocitopenie confirmă marea variabilitate a factorilor implicați.
Tratamentul trombocitopeniei
De obicei, pacienții prezintă puține simptome și acestea sunt ușoare până la moderate. Din acest motiv, se recomandă ca tratamentul trombocitopeniei să fie individualizat. În plus, concentrația de trombocite nu ar trebui să fie singurul factor luat în considerare.
Există un consens general asupra scopului tratamentului. Obiectivul principal este reducerea riscului de sângerare prin creșterea numărului de trombocite. Cu toate acestea, diferite studii insistă asupra faptului că nu trebuie făcută nicio încercare de a aduce această valoare la limitele normale.
O astfel de abordare ar fi nu numai inutilă, ci și dăunătoare pacientului. Calitatea vieții este considerată un factor important în tratamentul trombocitopeniei, iar efectele adverse nu pot depăși beneficiile oferite de medicamente.
Prin urmare, terapia nu trebuie să însemne doar o ameliorare a simptomelor și o scădere a riscului de sângerare pentru pacient, ci trebuie să aibă în vedere și profilul de siguranță al substanțelor utilizate pentru gestionarea tabloului clinic.
Terapia convențională: un tratament învechit pentru trombocitopenie?
Primele încercări de a trata trombocitopenia au urmărit suprimarea sistemului imunitar. Mecanismele implicate în distrugerea trombocitelor au fost modificate. Însă, această abordare pune pacientul într-o poziție foarte vulnerabilă, deoarece crește riscul de infecție.
În cadrul ghidurilor terapeutice convenționale avem următoarele:
- Corticosteroizi
- Imunoglobulină umană
- Imunosupresoare
De asemenea, sunt utilizați și agenți chimioterapeutici și antibacterieni. Splenectomia (operație pentru îndepărtarea splinei) este ultima măsură disponibilă.
Ce opțiuni sunt disponibile în prezent?
Deoarece imunosupresia nu este un tratament ideal din cauza riscului mare de infecție, diverși cercetători au căutat și alte tratamente cu scopul de a descoperi o terapie mai sigură. Aceste linii de cercetare sunt în curs de desfășurare de mai bine de un deceniu.
Pandemia de COVID-19 a pus presiune pe căutarea unor tratamente eficiente cu profiluri de siguranță îmbunătățite în comparație cu terapiile imunosupresoare. Motivul acestui proces este clar: un sistem imunitar suprimat este un factor de risc pentru declanșarea unor infecții grave cu COVID.
Cercetătorii caută molecule specifice care să poată interacționa cu unele dintre mecanismele implicate în trombocitopenia imună. Pentru aceasta, este de o importanță vitală să avem o înțelegere mai clară a acestor mecanisme.
Agonişti ai receptorilor de trombopoietină
Există două substanțe utilizate pentru a trata trombocitopenia: romiplostim și eltrombopag. Scopul acestor medicamente este de a stimula măduva osoasă pentru a produce un număr mai mare de trombocite. Până acum, s-au dovedit a fi eficiente și sigure.
În ciuda acestor rezultate, utilizarea lor este justificată doar în acele cazuri în care trombocitopenia persistă după începerea tratamentului convențional. Din acest motiv, aceste medicamente sunt considerate agenți de linia a doua.
Pentru o mai mare acceptare în comunitatea medicală, este nevoie de cercetări mai ample pentru a oferi mai multe informații despre profilul de siguranță.
Inhibitori de tirozin kinaza (SYK)
O altă opțiune de tratament pentru trombocitopenia imună este fostamatinib, o substanță care previne distrugerea trombocitelor de către sistemul imunitar. Această terapie se administrează pe cale orală și există o bună toleranță la pacienți, după aprobarea sa recentă.
Răspunsul este pozitiv, mai ales la persoanele cu antecedente de tratamente convenționale ineficiente. Efectele adverse descrise sunt ușoare până la moderate: hipertensiune arterială și diaree.
Căutarea unui tratament pentru trombocitopenie: privind spre viitor
Există noi tratamente care se află în diferite faze ale cercetării clinice. Unele dintre ei au avut rezultate încurajatoare, dar studiile includ grupuri mici de pacienți. Din acest motiv, noile propuneri terapeutice trebuie evaluate cu atenție .
Toate aceste investigații au fost posibile datorită unei mai bune înțelegeri a mecanismelor implicate în trombocitopenie. Prin urmare, obținerea unor terapii mai eficiente și sigure pare a fi tot mai aproape.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Bidika, E., Fayyaz, H., Salib, M., Memon, A. N., Gowda, A. S., Rallabhandi, B., & Cancarevic, I. (2020). Romiplostim and eltrombopag in immune thrombocytopenia as a second-line treatment. Cureus, 12(8).
- Cabrera, F., Bressan, V., Lucero, P., Gutiérrez, I., Salvano, M., Gazzani, F. (2022). Trombocitopenia inmune primaria: reporte de casos no respondedores al tratamiento, Revista Método Investigación Aplicada a las Ciencias Biológicas, 7 (1), 37 – 41.
- Domarus, A., Farreras, P., Rozman, C., Cardelach, F., Nicolás, J., Cervera, R. Farreras Rozman. Medicina Interna (2020). Elsevier. 19na Edición.
- Donato, H., Bacciedoni, V., Rapetti, M., Lavergne, M., Rossi, N., Cedola, A. (2019). Trombocitopenia inmune. Guía de diagnóstico y tratamiento. Archivos Argentinos de Pediatría. 116 (Suplemento 6), S243 – S254.
- Fernández, S., González, J., Gálvez, E., Zubicarav, J., Sevilla, J., Sebastián, E. (2021). Manejo de la trombocitopenia inmune primaria. Comparación de dos cohortes históricas. Anales de Pediatría. 95, 86 – 92.
- Kessler, C. New strategies for the treatment of immune thrombocytopenia (2022). Clinical Advances in Hematology and Oncology. 20 (3). 151 – 153.
- Markham, A. (2018). Fostamatinib: first global approval. Drugs, 78, 959-963.
- Monteagudo, E., Astigarraga, I., Cervera, A., Dasí, M., Sastre, A., Berrueco, R., Dapena, J. (2019). Protocolo de estudio y tratamiento de la trombocitopenia inmune primaria: PTI-2018. Anales de Pediatría. 91 (2), 127.e1 – 127.e10.
- Provan, D., Semple, J. Recent advances in the mecanisms and treatment of immune thrombocytopenia (2022). eBioMedicine Part of The Lancet Discovery Science. 76.