Friedrich Nietzsche: istorie și contribuții în filosofie

Friedrich Nietzsche a fost un filozof, poet, muzician și filolog german, considerat unul dintre cei mai importanți gânditori ai filozofiei occidentale. Opera sa a exercitat o influență profundă asupra gândirii contemporane.

A abordat diverse subiecte și a criticat puternic cultura, religia și filozofia Occidentului. Reflecțiile sale subversive au influențat filozofia lui Michel Foucault, Martin Heidegger, Jacques Derrida sau Deleuze.

Scurtă biografie a lui Friedrich Nietzsche

Friedrich Nietzsche s-a născut la 15 octombrie 1844 în Röcken (Germania). Părinții săi au fost Carl Ludwig Nietzsche, un pastor luteran și Franziska Oehler. A fost cel mai mare dintre trei frați, aceștia fiind Therese Elisabeth Alexandra (născută în 1846) și Ludwig Joseph (născut în 1848).

După moartea tatălui său în 1849 și a fratelui său mai mic în 1850, familia s-a mutat la Naumburg, unde a locuit cu bunica maternă și cu surorile necăsătorite ale tatălui, sub protecția lui Bernhard Dächsel, un magistrat local.

Tinerețea

Încă din copilărie, Friedrich Nietzsche a fost foarte studios și cu un profund simț artistic. Acest lucru i-a permis să fie admis la renumitul Landesschule Pforta, unde și-a continuat studiile din 1858 până în 1864. La această instituție a primit o educație literară importantă, specializându-se în textele clasice grecești și romane.

După absolvire, în 1864, Nietzsche și-a început studiile în teologie la Universitatea din Bonn. Cu toate acestea, a renunțat după un semestru și a început filologia cu profesorul Friedrich Wilhelm Ritschl.

În 1865, s-a familiarizat cu opera lui Arthur Schopenhauer (pe care îl considera profesor), ceea ce l-a făcut să se adâncească la filozofie. În 1869, a devenit profesor de filologie greacă la Universitatea din Basel fără să fi absolvit, fiind astfel cel mai tânăr profesor din instituție.

După ce s-a mutat în Basel, Nietzsche a renunțat la naționalitatea sa germană și a rămas apatrid până la sfârșitul vieții. Cu toate acestea, în august 1870 a obținut permisiunea de participa la războiul franco-prusac, dar numai ca medic brancardier.

Deși a servit doar o lună în armată, s-a îmbolnăvit de difterie și dizenterie.

Demență și moarte

Ca o consecință a bolilor sale, filozoful s-a ales cu probleme de vedere severe, migrene și dureri de stomac. Aceste probleme de sănătate l-au forțat să abandoneze cariera didactică și să caute medii mai liniștite, deși acestea nu l-au împiedicat să continue să scrie.

În 1889 a avut o cădere psihică, după care a început să prezinte semne de demență. Această afecțiune a progresat. Filozoful a stat puțin mai mult de un an într-un spital de psihiatrie, din care a plecat pentru a fi îngrijit acasă.

La 25 august 1900, Nietzsche a murit de pneumonie în Weimar.

Cele mai importante lucrări

Friedrich Nietzsche a scris numeroase texte. Printre cele mai influente se numără următoarele:

• Așa grăit-a Zarathustra
• Dincolo de bine și rău
• Despre genealogia moralei
• Amurgul zeilor
• Dorința de putere
• Antihristul
• Ecce homo

Descoperă: 8 sfaturi pentru a îmbunătăți capacitatea de gândire independentă

Contribuțiile lui Friedrich Nietzsche în filozofie

Principala contribuție a lui Friedrich Nietzsche a fost deconstrucția culturii, religiei și filosofiei occidentale, în încercarea de a le schimba cursul, întrucât considera că acestea sunt greșite.

Criticarea valorilor tradiționale

Nietzsche a susținut că valorile tradiționale ale culturii occidentale reprezentau o „morală a sclavilor”, deoarece erau create de oameni slabi și resentimente care încurajau comportamente precum supunerea și conformismul. Potrivit filozofului, eroarea acestei morale stă în ciudățenia ei, întrucât impunea legi și imperative care mergeau împotriva instinctelor primordiale ale vieții și ale omului.

În plus, obiectivul moralității tradiționale este „a-l face pe om bun”, disprețuind valorile sinelui și stabilind altruismul drept bunul cel mai de preț. Pentru Nietzsche, altruismul nu este altceva decât o justificare a decadenței personale, în care omul renunță la propria viață pentru a trăi pentru alții.

Pentru Nietzsche, omul este în mod natural egoist și este în regulă să fie așa. Din acest motiv, morala tradițională trebuie distrusă și trebuie construită una nouă, bazată pe determinare individuală, autonomie și mândrie de sine.

Vrei ca omul bun să fie modest, sârguincios, bine intenționat și moderat? Este sclavul ideal.

Criticarea religiei

Nietzsche a criticat și religia, în special creștinismul. Dogmele morale ale acestui curent religios (pacifismul, toleranța, iubirea frățească) nu sunt altceva decât postulate false și manipulatoare care încetinesc și slăbesc omul. Nietzsche afirmă că religia se naște din frica și oroarea pe care omul le are față de sine și propriul destin.

Omul are o înclinație firească spre putere, însă se teme să fie copleșit de ea. Deci, ca mecanism patologic de apărare, el atribuie o putere superioară unei alte ființe (Dumnezeu). Astfel, religia îl înstrăinează, promovând valori meschine precum ascultarea, sacrificiul sau smerenia. Acestea sunt sentimente de turmă.

Toate conceptele bisericii sunt cea mai diabolică fraudă care există, realizată cu scopul de a devaloriza natura, valorile naturale.

Critica filozofiei tradiționale

Friedrich Nietzsche a criticat majoritatea filozofilor dinaintea lui. Din idealismul platonician, filozofia occidentală a adoptat o schemă de negare a lumii, care a condus la concepții creștine.

Acest lucru a dus la o viziune dualistă asupra lucrurilor (lumea fizică versus realitatea spirituală). Gânditorul german a văzut în metafizică și religie o reacție de evadare din viața concretă.

Nu putem nega că cea mai gravă eroare care a fost comisă vreodată a fost o eroare dogmatică: invenția lui Platon a spiritului pur și a binelui.[ /atomic-quote. ]

Filozofia lui Nietzsche se baza pe negarea faptului că ființa umană este o ființă rațională. Pentru el, iraționalitatea este principala sa caracteristică. Prin urmare, el respinge toți filozofii anteriori care susțineau raționalismul.

Descoperă: Importanța libertății de exprimare și de gândire

Apolonianul și dionisiacul

Nietzsche oferă o interpretare a lumii și a filosofiei grecești prin distincția a două principii fundamentale: cel apolinic și cel dionisiac. Cei doi zei greci, Apollo și Dionysos, vor fi reprezentanții acestei interpretări originale. Primul este seninătatea, claritatea, măsura și raționalismul, deci este imaginea clasică a Greciei.

Pe de altă parte, Dionysos este impulsivitatea, excesul, afirmarea vieții, erotismul și orgia ca punct culminant al dorinței de a trăi. Reprezintă afirmarea și acceptarea vieții în ciuda tuturor durerilor ei.

Filozofia occidentală, în frunte cu Platon și Aristotel, a reprimat abordările dionisiace pentru a oferi o viziune asupra lumii apoliste. Nietzsche neagă idealurile apolinice și susține triumful dionisiacenilor.

[atomik-quote author="Ecce homo"]Cum ar putea cineva să învețe să disprețuiască instinctele primordiale ale vieții și să inventeze un suflet, un spirit care să ignore trupul?! Cum poate cineva să învețe să conceapă premisa vieții, sexualitatea, ca pe ceva impur?! Cum poate căuta principiul răului în cea mai profundă nevoie vitală, în egoism?! Dimpotrivă, simptomul tipic al decadenței, al contradicției instinctelor este altruismul și iubirea de aproape ca valoare de vârf!

Supraomul

Potrivit lui Nietzsche, omul de astăzi, cu morala sa decadentă și slabă, trebuie să fie depășit și să devină un supraom: o ființă cu o morală nouă și puternică.

Supraomul își va determina propriile valori și va trăi în conformitate cu realitatea naturii sale, așa că va poseda virtuți precum puterea, determinarea, pasiunea și cruzimea. Nu va raporta nimănui acțiunile sale, pentru că va fi un lider care va decide ce, cum și când se întâmplă în viața lui.

Nietzsche a propus un nou început

Friedrich Nietzsche a fost un filozof care a fost împotriva moralității, religiei și filosofiei occidentale din cauza înrobirii omului prin valori care sunt împotriva firii sale. Pentru gânditorul german, este necesar să construim noi valori. Numai așa va evolua omul și va fi liber.