Hiperfosfatemia: excesul de fosfați
Hiperfosfatemia apare atunci când nivelurile de fosfor din sânge sunt mai mari decât standardul normal (fosfor anorganic). De obicei, valorile normale ale fosforului variază între 2,5 și 4,5 mg/dL. Medicul specialist va diagnostica hiperfosfatemia atunci când testul de sânge raportează măsurători mai mari de 4,5 mg/dL. Descoperă în acest articol de ce apare excesul de fosfați în sânge!
Fosforul îndeplinește multe funcții importante în corpul uman. De fapt, acesta este un macromineral necesar pentru îndeplinirea anumitor funcții metabolice.
Cea mai mare parte a fosforului din corpul uman se află în sistemul osos. Restul se află în celulele celorlalte țesuturi și generează energie.
După cum îți poți imagina, oasele și dinții sunt cele mai afectate părți ale corpului atunci când există fie o carență de fosfor, fie o cantitate excesivă. De asemenea, fosforul este implicat în metabolismul calciului și duce la modificări renale atunci când există hiperfosfatemie.
În general, oamenii obțin fosfor din alimente, mai ales atunci când adoptă o dietă variată. În condiții normale, cantitatea de fosfor de care organismul nu are nevoie este eliminată prin urină și materii fecale. Cele mai mari surse de fosfor din punct de vedere alimentar sunt cărnurile roșii și albe și nucile (precum migdalele). Produsele lactate, cum ar fi laptele, iaurtul sau brânza sunt o altă sursă excelentă de fosfor. Anumite țări au legi alimentare care obligă industriile să îmbogățească anumite produse cu acest mineral.
Citește mai mult:
Cauzele hiperfosfatemiei
Hiperfosfatemia devine mai frecventă odată cu trecerea anilor, deoarece insuficiența renală este cauza sa principală. Această boală este mult mai răspândită în rândul persoanelor în vârstă decât în rândul tinerilor. Cu toate acestea, există și alte cauze ale hiperfosfatemiei:
- Hipoparatiroidism: Hormonul paratiroidian reglează metabolismul fosforului și al calciului. În cazurile de hipoparatiroidism, există o producție scăzută sau zero a acestui hormon, ceea ce poate duce la o scădere a calciului și la o creștere a fosforului în sânge.
- Hipervitaminoza D: În acest caz, există o legătură între vitamina D și calciu și metabolismul fosforului. Disfuncția glandelor paratiroide modifică nivelul de vitamina D. De asemenea, acesta poate fi modificat și din alte cauze. Astfel, crește valoarea fosforului în sânge.
- Consumul mare de fosfor: Acest tip de hiperfosfatemie este rar. Dacă organismul funcționează corect, acesta elimină excesul de fosfor prin urină și fecale, astfel încât să nu se acumuleze.
- Sport în exces: Exercițiile fizice intense și de lungă durată care afectează mușchii duc la eliberarea de fosfor din celulele musculare în sânge.
- Chimioterapia: Atunci când un pacient trece prin chimioterapie ca tratament pentru cancer, celulele care mor rapid eliberează fosforul în sânge și provoacă hiperfosfatemie. Ne referim aici la sindromul de liză tumorală, împreună cu alte simptome care sunt rezultatul chimioterapiei.
Excesul de fosfați și simptomele hiperfosfatemiei
Atunci când medicii descoperă un nivel ridicat de fosfați în sânge, acest lucru este mai degrabă accidental. Descoperirea este făcută deoarece specialiștii au solicitat un test de sânge pentru a evalua alte afecțiuni. Persoanele cu hiperfosfatemie manifestă rareori simptome din cauza creșterii fosforului în sânge. Cu toate acestea, pacienții consultă medicul din cauza problemelor renale sau musculare derivate din hiperfosfatemie.
De obicei, nivelul de calciu scade atunci când crește nivelul de fosfor în sânge, ceea ce duce la hipocalcemie. Apar frecvent crampe și pot exista chiar și spasme.
Slăbirea pereților arteriali este o altă consecință pe termen lung a excesului de fosfați. Poate exista un exces de fosfor în pereții vaselor de sânge, ceea ce, în combinație cu scăderea nivelului de calciu, contribuie la dezvoltarea arteriosclerozei. Astfel, crește riscul de probleme cardiovasculare grave.
Citește mai mult:
Tratament
Atunci când o boală de bază, cum ar fi insuficiența renală sau hipoparatiroidismul este cauza hiperfosfatemiei, medicul va trece la tratarea acesteia. De asemenea, există trei alternative pentru tratarea excesului de fosfor:
- O dietă cu conținut scăzut de fosfați: Aceasta este o dietă în care aportul de fosfor nu depășește 1000 miligrame zilnic. Trebuie urmată sub supravegherea unui nutriționist.
- Dializă: Filtrarea artificială a sângelui sprijină funcția renală atunci când aceste organe nu funcționează la capacitate maximă.
- Chelatori: Există medicamente capabile să se lege de fosforul care intră în organism împreună cu alimentele. Acest lucru înseamnă ca intestinele să nu-l mai absoarbă. Astfel, fosforul este eliminat fără a ajunge în sânge.
Desigur, medicul este singurul care poate determina ce tratament trebuie urmat în fiecare caz. De obicei, măsurile extreme nu sunt necesare, așadar nu te alarma dacă rezultatele analizelor tale indică excesul de fosfați. Trebuie să mergi la medic pentru a primi sfaturi și tratamente corecte.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Sellares, V. Lorenzo. “El reto del control de la hiperfosfatemia en la enfermedad renal crónica.” Nefrología 28 (2008): 3-6.
- Ospina, Camila Andrea Garcia, et al. “Importancia de la hiperfosfatemia en la enfermedad renal crónica, como evitarla y tratarla por medidas nutricionales.” Revista Colombiana de Nefrología 4.1 (2017): 38-56.
- Martín, Antonia García, et al. “Trastornos del fosfato y actitud clínica ante situaciones de hipofosfatemia e hiperfosfatemia.” Endocrinología, Diabetes y Nutrición (2019).