În spatele fiecărei persoane se află o poveste de curaj

Se spune adesea că o persoană nu se naște cu adevărat până când viața nu îi dă o lovitură. Până când va învăța să fie puternică. Adversitățile sunt surse puternice de învățare, perioade în care descoperim cu adevărat ce ne identifică și pentru ce merită să luptăm. În spatele fiecărei persoane se află o poveste de curaj.

Cu toate acestea, trebuie să știm că fericirea și vremurile de bunăstare sunt etape în care ne extindem cunoștințele. Fiecare persoană poartă o hartă a experiențelor sale. Este un rucsac propriu pe care nimeni nu-l vede, dar care este acolo. Este plin de momente întunecate, lumini, lacrimi și sechele.

Ceea ce ne-a făcut puternici ne-a făcut înțelepți. Deși știm că această înțelepciune a venit, uneori, în urma durerii.

În spatele fiecărei persoane se află o poveste de curaj

Ființa umană este mult mai puternică decât pare. Creierul este programat să supraviețuiască. Codul nostru genetic ne ajută să învățăm din adversitate.

Acest lucru explică, într-un fel, de ce ne costă atât de mult să „fim fericiți”. Ideea fericirii nu este de niciun folos pentru creierul nostru, deoarece cheia supraviețuirii este să putem reacționa la pericol, amenințare sau pierdere.

Fericirea apare numai atunci când suntem capabili să depășim furtuna. Ființa umană a avansat de-a lungul istoriei, dărâmând obstacolele și dificultățile. Aceasta este, în esență, învățarea care contează și care ne permite să obținem o bunăstare autentică.

Ne-am născut mai puternici decât credem. Totuși, de multe ori nu suntem conștienți de asta.

Citiți și:

Cum să-i înveți pe copii să aibă speranță

Povestea personală: istoria unei copilării traumatice

În spatele fiecărei persoane există întotdeauna un eveniment dramatic: o pierdere, un eșec emoțional, o dezamăgire… În cazul în care ați trăit oricare dintre aceste evenimente în copilărie, este foarte posibil ca trauma să vă însoțească pentru totdeauna. Durerea nu este uitată, dar învățăm să trăim cu ea.

Un copil nu are resursele psihologice pentru a face față adversităților, așa că durerea îi va afecta semnificativ dezvoltarea și personalitatea. Totuși, așa cum explică neurologul și psihiatrul Boris Cyrulnik, o copilărie traumatică nu implică apariția unei maturități traumatice. Trebuie să putem face față acestor fapte. Ne putem recupera, cu condiția să avem sprijin și ajutor suplimentar. Vom putea privi din nou în lume cu echilibru și încredere.

Toți merităm să fim iubiți, toți merităm să fim fericiți din nou.

Rezistența și forța din interior

Nu putem uita că termenul „rezistență” provine din fizică. Calitatea materialelor este cea care le permite să își recupereze forma originală. Cu toate acestea, atunci când oamenii suferă daune emoționale, se schimbă. În mod normal, atunci când ne transformăm în altcineva, ne transformăm într-o persoană mai puternică.

Acest proces se numește reziliență. Creierul nostru, așa cum am indicat la început, „este programat” să facă față adversității. El vrea ca noi să mergem înainte, să supraviețuim, să învățăm din frică și dificultăți.

De ce uneori nu putem fi rezilienți? Există trei motive:

• Educația și genetica
• Contextul social
• Strategiile psihologice inadecvate

Citiți și:

Efectul de revictimizare: ce este și de ce să-l eviți

Reziliența învățată

Există oameni care știu să înfrunte loviturile vieții. Unii oameni par să poată aborda lucrurile mai temperat. Poate fi prin natură sau din experiență: reziliența poate fi antrenată. Pentru a realiza acest lucru, vă oferim trei fraze pe care să le spuneți cu voce tare zilnic:

• Am capacitatea de a face față dificultăților. Am valori, reguli de conduită, stimă de sine și oameni care mă iubesc.
• Sunt o persoană care crede în speranță și care are încredere în ea însăși.
• Pot rezolva probleme, pot comunica, mă pot apăra, pot avea relații bune și pot lupta pentru fericirea mea.

Există strategii simple care ne pot „modela” creierul pentru a ne da putere, curaj și acel pilon indispensabil care ne va ajuta să mergem prin viață: rezistența.