Infecția puerperală: un risc după naștere

Infecția puerperală (sau sepsisul matern) este polimicrobiană și apare la mamă în timpul puerperiului, adică la câteva zile după naștere. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că, la fiecare 1.000 de nașteri, 11 femei suferă de infecții care determină decesul.

Coloniile bacteriene comensale sau simbionții din tractul vaginal se infiltrează în țesuturile interne și se înmulțesc ca urmare a stresului fiziologic din timpul nașterii. Dacă vrei să afli mai multe despre această afecțiune gravă, citește mai departe!

Infecția puerperală: simptome

Infecția puerperală era frecventă în urmă cu ceva ani. Cu toate acestea, datorită utilizării eficiente a antibioticelor și igienizării materialelor în timpul nașterii, această afecțiune devine din ce în ce mai rară în țările cu venituri ridicate. Unele dintre semnele acestei infecții sunt următoarele:

• Frisoane și stare generală de rău
• Durere la nivelul abdomenului inferior
• Scurgere vaginală cu miros urât
• Sângerări vaginale
• Amețeli și leșin

După cum indică manualul MSD, toate aceste semne clinice apar alături de febră intensă (la 24-48 de ore după naștere), dureri de cap și anorexie. În cazuri mai severe, pot apărea, de asemenea, tahicardie, leucocitoză (creșterea nivelului globulelor albe în sânge) și inflamarea pereților pelvini.

Posibile complicații

Infecția puerperală netratată corespunzător face ca microorganismele să colonizeze sângele și să se înmulțească în alte organe. Aceasta se numește bacteremie, care este o afecțiune gravă și care pune viața în pericol.

Septicemia este răspunsul imun (necontrolat) la infecția sistemică. Duce la șoc septic, care provoacă moartea în 40% din cazuri.

Vezi și:

Obezitatea în timpul sarcinii: riscuri

Cauzele infecției puerperale

Infecția apare atunci când bacteriile din tractul vaginal profită de oportunitatea de a se infiltra în rănile postpartum ale mamei. Ele tind să fie polimicrobiene, adică sunt prezente mai multe specii. Acestea includ următoarele:

• Coci gram-pozitivi: Streptococi din grupul B, streptococi din grupul A (GAS), Staphylococcus epidermidis și specii de Enterococcus.
• Organisme anaerobe: Se dezvoltă în absența oxigenului, cum ar fi tulpinile din genurile Bacteroides și Prevotella.
• Bacterii gram-negative: Gardnerella vaginalis, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae și Proteus mirabilis.

Bacteriile pot exista pe instrumentele chirurgicale folosite în timpul nașterii și pot intra în țesuturile profunde ale mamei în timpul procedurii. Alternativ, agentul cauzal poate să fi pătruns în organism în mod normal (prin gură sau nas) și să profite de starea imunitară slăbită pentru a se multiplica. O a treia opțiune, cea mai frecventă dintre toate, este faptul că bacteriile prezente în tractul vaginal pătrund în țesuturile interne prin răni care apar în timpul nașterii.

Prevalență și factori de risc

După cum arată studiile pe portalul PubMed, în țările cu venituri ridicate, există doar 0,1 până la 0,6 cazuri de infecție puerperală la 1000 de nașteri. La nivel global, estimările sunt mult mai mari, de 11 la 1000. Probabilitatea de a suferi de această boală depinde, de asemenea, de tipul de naștere. Statisticile sunt după cum urmează:

• Naștere vaginală: incidență de la 1 la 3%
• Cezariană programată: 5-15%
• Cezariană neprogramată: 15-20%

Aceasta nu înseamnă că o cezariană neprogramată va provoca o infecție puerperală în 1 din 4 cazuri. Prin utilizarea antibioticelor cu spectru larg, excesul de colonii bacteriene poate fi combătut, chiar înainte de apariția semnelor clinice grave. Factorii de risc includ:

• Travaliu prelungit
  
• Cezariană complicată
• Hemoragie postpartum
• Vaginoză bacteriană
• Vârstă maternă redusă
• Retenția fragmentelor placentare în uter

Diagnostic

În general, diagnosticul este stabilit prin excludere. După primele 24 de ore de la naștere, medicii ar trebui să suspecteze infecția puerperală atunci când nu există o cauză evidentă pentru febra mai mare de 38 °C la mamă, care durează 2 zile.

După eliminarea altor patologii, medicii vor efectua analize de sânge și urină pentru a afla cât de departe au ajuns bacteriile. Analiza probelor de col uterin este rară, deoarece medicii presupun că acesta este contaminat cu microorganisme.

Tratamentul infecției puerperale

Tratamentul infecției puerperale se bazează pe injectarea intravenoasă de antibiotice cu spectru larg. Aceste medicamente sunt clindamicina și gentamicina, cu sau fără ampicilină. După cum indică studiile științifice, se recomandă abordarea intravenoasă până când femeia are o temperatură normală timp de 48 de ore consecutive.

Chiuretajul este utilizat pentru a îndepărta resturile de țesut din uter. Acest lucru împiedică proliferarea bacteriilor atunci când tratamentul cu antibiotice este complet.

Prevenirea

Prevenirea sau minimizarea factorilor care predispun la infecție este esențială. Potrivit portalului NSW Government Health, o igienă adecvată în această perioadă delicată este esențială pentru bunăstarea mamei. Iată care sunt sfaturile ce trebuie respectate:

• Fă dușuri zilnice pentru a menține perineul curat.
• Spală și usucă bine zona perineală, astfel încât bacteriile din rect să nu se răspândească în zona vaginală.
• Nu utiliza tampoane până când nu primești acordul medicului.
• Spală-ți mâinile cu săpun timp de cel puțin 15 secunde înainte de a intra în contact cu orice instrument matern.

Vezi și:

Respingerea partenerului în timpul sarcinii

Infecția puerperală este o problemă geografică

În prezent, infecția puerperală este o boală care devine rareori un motiv de îngrijorare. Dacă profesioniștii din domeniul medical detectează riscul, aceștia administrează antibioterapie preventivă, ceea ce reduce probabilitatea îmbolnăvirii cu 75%.

Din păcate, nu toate zonele geografice dispun de materialele necesare. În țările cu mai puține structuri de sănătate publică, mortalitatea mamelor crește drastic, deoarece lipsa resurselor înseamnă că infecțiile necontrolate sunt mult mai frecvente.