Înțărcarea bebelușului: cum să-i oferi alimente

06 Octombrie, 2020
Înțărcarea bebelușului este o experiență crucială în viața copilului. Procesul trebuie desfășurat cu răbdare deoarece acesta ar putea respinge alimente noi, cel puțin în faza inițială.

Înțărcarea bebelușului este momentul în care copilul încetează să se hrănească cu lapte matern. Acest pas poate avea loc la vârste diferite și fiecare familie va începe procesul în moduri și momente distincte. Oricum ar fi, aceasta trebuie să fie o experiență treptată, realizată cu mare dragoste.

Aspectele biologice, sociale și culturale influențează modul și momentul debutului procesului. Știința nu a stabilit cel mai bun moment pentru înțărcare și nici cel mai bun mod de a face acest lucru. Ceea ce știm este faptul că alăptarea exclusivă (dacă este posibil) este necesară până la vârsta de 6 luni. Cu toate acestea, Organizația Mondială a Sănătății consideră că nu ar trebui continuată după a doua zi de naștere a unui copil (vârsta de 2 ani).

Înțărcarea bebelușului: un proces variabil

Fiecare cultură diferă atunci când vine vorba de obiceiurile de înțărcare.

În cultura inuiților, de exemplu, alăptarea se practică până la aproximativ 7 ani. În culturile occidentale, pe de altă parte, o astfel de alăptare prelungită nu este deloc obișnuită. Așadar, înțărcarea este o decizie care are legătură cu diferiți factori sociali și, desigur, cu fiecare mamă și copilul ei.

Cu toate acestea, organismele internaționale sunt de acord că alăptarea nu ar trebui să depășească vârsta de 2 ani. De asemenea, aceste organizații recomandă ca, până la vârsta de 6 luni, copilul să primească exclusiv lapte matern, deoarece acest lichid conține toți nutrienții necesari pentru această etapă a vieții.

Citește și:

Antibioticele în timpul sarcinii: riscuri

Copil alăptat de mamă
Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni.

Tipuri de înțărcare

Înțărcarea bebelușului poate fi efectuată în mai multe moduri. Uneori mama nu are de ales. Apar motive medicale sau alte motive care împiedică alăptarea, cum ar fi separarea prelungită dintre mamă și copil sau bolile infecțioase.

Înțărcarea voluntară apare atunci când copilul sau mama decid că a sosit momentul să înceteze alăptarea. Dacă este „decizia” copilului, atunci el își pierde interesul și nu vrea să continue să sugă – acest lucru poate apărea brusc sau treptat. În plus, mama poate decide că este momentul potrivit pentru a opri alăptarea fie din motive personale, fie din motive legate de locul de muncă.

Ar trebui să subliniem aici faptul că bebelușul își poate exprima nemulțumirea atunci când mama decide să-l dezlipească de sân. Dacă nu este inițiativa copilului, acest lucru se poate întâmpla adesea. Este un proces care implică efort și îți recomandăm să-l efectuezi treptat, cu multă răbdare.

Cum se introduc primele alimente solide în dieta bebelușului

Momentul în care un copil poate începe să primească hrană solidă și ce anume ar trebui să primească sunt idei care s-au schimbat de-a lungul timpului. În general, medicii pediatri recomandă ca bebelușul să înceapă să mănânce alimente solide atunci când el sau ea își poate ține capul drept și poate deschide gura atunci când observă că vine mâncarea. Acest lucru se întâmplă, de obicei, între 4 și 6 luni.

Un bebeluș care nu a mâncat hrană solidă înainte poate avea dificultăți în a o consuma sau poate chiar să refuze primele mese. Prin urmare, este o idee bună să îi oferi câte o jumătate de linguriță. Acest lucru îl va ajuta să mute mâncarea din fața gurii spre gât.

Dacă vrei, îi poți da câteva lingurițe de lapte matern înainte de masă, astfel încât mâncarea să nu aibă un gust atât de ciudat pentru el.

Nu este bine să-ți forțezi copilul să mănânce. În schimb, o idee grozavă este să folosești melodii și jocuri pentru a-l ajuta să învețe să mănânce treptat. Dacă ți se pare că nu a mâncat suficient, îi poți oferi oricând lapte matern sau îl poți hrăni cu biberonul.

Există două modalități de a introduce primele alimente solide în dieta bebelușului. Prima este modalitatea tradițională, care include mâncarea pentru bebeluși la început și apoi alimentele cu alte texturi. A doua metodă este ceva mai liberă, iar părintele îi permite copilului să ia bucăți de mâncare cu mâinile, să le pună în gură și să le guste, pentru a se adapta treptat la mâncarea solidă.

Citește mai mult:
Mamă care încearcă înțărcarea bebelușului
Înțărcarea este un proces lung care necesită răbdare. Poți ajuta copilul cu alte suplimente de lapte.

Sfaturi pentru înțărcarea bebelușului

Înțărcarea bebelușului trebuie să fie progresivă. Acest proces de oprire a laptelui matern ca sursă principală de hrană a bebelușului nu este același pentru toți copiii. Înainte de vârsta de 12 luni, mama va reduce treptat numărul de hrăniri la sân. La copiii peste 1 an, părinții tind să folosească metode de distragere a atenției, cum ar fi jocurile sau ieșirile la plimbare.

Îți recomandăm să nu-i spui niciodată copilului un „nu” direct atunci când vrea să se hrănească. Îi poți spune că se poate hrăni când ajunge acasă sau îi poți distrage atenția cu o jucărie pentru a uita de dorința de a se hrăni pentru o vreme. Dacă cel mic poate înțelege, atunci poți începe să „negociezi” și să îi spui că laptele matern este doar pentru culcare, de exemplu.

Este important să reții faptul că înțărcarea bebelușului nu ar trebui să înceapă în anumite momente cruciale din viața lui. De exemplu, nu face acest lucru atunci când a început să stea la oliță, dacă v-ați mutat recent în casă nouă sau dacă sunteți pe cale să aveți un nou copil. Nu ar trebui să faci acest lucru nici în timpul puseurilor de creștere.

Trebuie să-ți amintești că înțărcarea este un moment stresant pentru copil. Din această cauză, este o idee bună să petreci mai mult timp cu el pentru a compensa încetarea alăptării.

  • Odent, M., Cisneros, M. V., & Balbás, M. J. (2007). El bebé es un mamífero. Ob Stare.
  • Oribe, M., Lertxundi, A., Basterrechea, M., Begiristain, H., Santa Marina, L., Villar, M., … & Ibarluzea, J. (2015). Prevalencia y factores asociados con la duración de la lactancia materna exclusiva durante los 6 primeros meses en la cohorte INMA de Guipúzcoa. Gaceta Sanitaria, 29(1), 4-9.
  • International Baby Food Action Network, and UNICEF. “Lactancia materna: una estrategia para mejorar la salud, el crecimiento y la nutrición del lactante y del niño pequeño.” (2004).
  • Castillo Belén, Juan Ramón, et al. “Lactancia materna e inmunidad: Impacto social.” Medisan 13.4 (2009): 0-0.
  • Roy, M. R. (2006). El destete natural. Medicina naturista, (10), 161-167.
  • Díaz-Gómez, N. M. “¿ En qué situaciones está contraindicada la lactancia materna.” Acta Pediatr Esp 63.8 (2005): 321-327.
  • Vidal, A. Viñas. “La lactancia materna: técnica, contraindicaciones e interacciones con medicamentos.” Pediatría Integral 15.4 (2011): 317-328.
  • Díaz-Gomez, M. “Contraindicaciones y falsas contraindicaciones para la lactancia materna.” J. Maldonado, J. Ansótegui, M. Gómez, A. Papí, M. Aguilar, L. Rivera,… & D. Gómez de La Torre (Eds.), Lactancia materna: Guía para profesionales 5 (2004): 107-118.
  • Romero-Velarde, Enrique, et al. “Consenso para las prácticas de alimentación complementaria en lactantes sanos.” Boletín médico del Hospital Infantil de México 73.5 (2016): 338-356.
  • Garibay, Edgar M. Vásquez, et al. “Recomendaciones para la alimentación del niño durante los primeros 23 meses de vida.” Pediatría de México 14.1 (2012): 25-42.