Leziunile mușchilor ischiogambieri: cauze și tratament
Leziunile mușchilor ischiogambieri sunt un accident foarte frecvent. Deși sunt rareori grave, provoacă simptome deranjante și limitează mișcarea pentru o perioadă de timp. Cu toate acestea, doar în cazuri excepționale necesită intervenție chirurgicală.
De obicei, leziunile sunt cauzate de tensiune sau întindere excesivă. Ischiogambierii sunt un grup de trei mușchi care se desfășoară de-a lungul spatelui coapsei. Ei merg de la șold până sub genunchi.
Persoanele care fac sporturi precum fotbalul, baschetul, tenisul și altele care implică alergare și oprire la viteză mare sunt mai predispuse la aceste leziuni. La fel se întâmplă și cu dansatorii.
Ce sunt leziunile mușchilor ischiogambieri?
Leziunea ischiogambierilor este un accident cu diferite niveluri de severitate, care provoacă dureri severe în partea din spate a coapsei. Poate afecta pe oricine, dar este mai frecventă la cei care fac sporturi care presupun viteză sau mișcare rapidă.
Există trei mușchi ischiogambieri: biceps femural, semitendinos și semimembranos. Aceștia sunt situați în zona posterioară a coapsei și ajută la extinderea șoldului și la flexarea genunchiului.
Acești mușchi nu sunt foarte folosiți la statul în picioare sau la mers. În schimb, devin foarte activi atunci când cineva face un exercițiu care necesită flexia genunchiului, cum ar fi cățăratul, săritul sau alergarea.
Tulburarea este clasificată în diferite grade:
- Gradul 1: corespunde unei întinderi sau încordări musculare
- Gradul 2: există o ruptură parțială a mușchiului
- Gradul 3: ruptura musculară este totală
Cauze
Leziunile mușchilor ischiogambieri apar aproape întotdeauna atunci când există o mișcare bruscă și puternică, ce necesită o întindere semnificativă. Cu toate acestea, pot apărea și treptat, în urma unor mișcări mai lente.
Factorii de risc sunt următorii:
- Activități care necesită întindere exagerată. Acestea includ dansul și sporturile care implică alergare sau sărituri.
- Flexibilitate scăzută. O persoană cu flexibilitate slabă are mai multe dificultăți în a face mișcări bruște și puternice.
- Dezechilibru muscular. Deși acest aspect este controversat, se spune că persoanele cu mușchii din fața coapsei mai dezvoltați prezintă un risc mai mare de accidentare.
- Fesieri slabi. Fesierii lucrează alături de ischiogambieri. Dacă sunt foarte slabi, generează suprasolicitare și tensiune în ischiogambieri.
- Încălzire slabă. Dacă nu există încălzire sau aceasta este foarte slabă, riscul de accidentare crește.
Simptome și diagnostic
Principalul simptom al leziunii ischiogambiere este durerea în partea din spate a piciorului. Acest lucru este adesea brusc și însoțit de o senzație de ruptură.
De asemenea, pot apărea dureri în partea inferioară a feselor la mers, aplecare sau întinderea piciorului. Există sensibilitate în zonă și vânătăi.
Simptomele variază în funcție de severitate:
- Gradul 1: există o durere bruscă, care reapare la mișcarea piciorului. Cu toate acestea, puterea mușchiului nu este afectată.
- Gradul 2: durerea este mai intensă și este aproape întotdeauna însoțită de umflături în zonă și vânătăi. Putere se pierde într-o oarecare măsură.
- Gradul 3: există o durere destul de puternică, cu sensibilitate în zonă, umflături și vânătăi. Senzația de ruptură apare în momentul accidentării. Există dificultăți în a sta în picioare și a merge.
Diagnosticul leziunii ischiogambiere se stabilește după interviul clinic și examenul fizic. Testele imagistice, cum ar fi radiografia, ultrasunetele sau RMN-ul, ajută medicul să determine amploarea daunelor.
Tratamentul leziunilor ischiogambiere
Dacă leziunea ischiogambieră este ușoară până la moderată, aceasta dispare de la sine. Pentru a accelera vindecarea și a evita complicațiile, medicul va recomanda câteva măsuri utile:
- Evitați activitățile solicitante.
- Folosiți un baston sau cârje.
- Aplicați pachete de gheață în zonă.
- Utilizați un bandaj compresiv.
- Ridicați piciorul.
- Luați analgezice și antiinflamatoare fără prescripție medicală.
Odată ce durerea și inflamația dispar, puteți apela la fizioterapie pentru creșterea flexibilității și a forței.
Dacă leziunea ischiogambierilor este severă, este necesară o intervenție chirurgicală pentru a corecta problema. În general, această procedură se efectuează atunci când mușchiul este rupt în zona unde se unește cu pelvisul sau cu tibia.
Leziunile mușchilor ischiogambieri pot fi prevenite?
Exercițiile de întărire și întindere efectuate regulat sunt ideale pentru a preveni leziunile mușchilor ischiogambieri. Programele de condiționare fizică, mai ales atunci când faceți un sport, sunt foarte eficiente.
De asemenea, este foarte important să vă încălziți înainte de activitatea fizică și să vă întindeți după. Intensitatea antrenamentului trebuie să crească treptat. Dacă simțiți durere în spatele coapsei, este de preferat să opriți activitatea.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Espinoza-Navarro, O., & Valle, S. (2014). Composición corporal y el efecto de un programa de fuerza auxiliar para prevenir lesiones en músculos cuádriceps femoral, isquiotibiales y bíceps femoral en jóvenes universitarios futbolistas. International Journal of morphology, 32(3), 1095-1100.
- Cardona Botero, A. M. (2018). La efectividad del método pilates en la distensión muscular crónica.
- De Hoyo, M., Naranjo-Orellana, J., Carrasco, L., Sañudo, B., Jiménez-Barroca, J. J., & Domínguez-Cobo, S. (2013). Revisión sobre la lesión de la musculatura isquiotibial en el deporte: factores de riesgo y estrategias para su prevención. Revista Andaluza de Medicina del Deporte, 6(1), 30-37.
- Gutiérrez Villar, R. (2013). Prevención de lesiones de isquiotibiales en futbolistas.
- Hilario, A. P., Muñoz, J. J. G. R., & Calderón, A. G. (2015). Plan preventivo de isquiotibiales en futbolistas de categoría infantil. riccafd: Revista Iberoamericana de Ciencias de la Actividad Física y el Deporte, 4(2), 26-44.