Mercurul în pește: trebuie să-ți faci griji?

14 August, 2020
Mercurul este prezent mai ales în peștele de dimensiuni mari. Femeile însărcinate și copiii ar trebui să evite complet acest tip de pește. Citește mai departe pentru a afla tot ce trebuie să știi despre acest subiect!

Aproape toată lumea știe că există multe beneficii pentru sănătate oferite de consumul de pește, datorită conținutului ridicat de acizi grași al acestui aliment. Cu toate acestea, există o îngrijorare din ce în ce mai mare cu privire la mercurul din pește.

În articolul de astăzi, vei afla dacă mercurul conținut de pește este cu adevărat periculos, care este cantitatea sigură pe care o poți consuma și ce tipuri de pește conțin cantități mari de metale grele.

Mercurul din pește

Mercurul apare în mod natural în sol, apă, plante și animale. Problema este faptul că activitatea umană duce la eliminarea unor cantități mari de mercur în mediu prin incinerarea deșeurilor solide, utilizarea combustibililor fosili și utilizarea mercurului în tot felul de industrii.

Mercurul intră în pește prin alimentele pe care acest animal le mănâncă, așadar peștii prădători – care sunt și cei mai mari – acumulează cantități mai mari din acest element.

Riscurile consumului de pește cu mercur

Toxicitatea mercurului depinde de forma chimică, tipul, cantitatea și perioada de expunere la acesta. Dintre toate formele chimice de mercur prezente în alimente, compusul organic metilmercur este cel mai toxic. Acest tip este prezent în mare parte în pește și crustacee.

Acest compus chimic poate afecta rinichii și sistemul nervos central, în special în timpul dezvoltării fetale, prin traversarea atât a barierei sânge-creier, cât și a placentei. De asemenea, poate provoca modificări în dezvoltarea normală a creierului la sugari. În plus, în doze mai mari, metilmercurul poate induce modificări neurologice la adulți.

Ce tipuri de pește conțin mercur?

Mercurul din pește de dimensiuni mari
Anumite soiuri de pește au o concentrație mai mare de mercur. Peștii mari conțin, de obicei, cele mai multe metale grele.

În general, cele mai mari concentrații de mercur se găsesc în peștele de apă dulce și apă sărată de dimensiuni mari, care face parte din cel mai înalt nivel al lanțului alimentar, cum ar fi:

Tonul cu ochii mari

Tonul conține cele mai alarmante cantități de mercur. Tonul mediteranean nu este cel mai periculos, ci tonul cu ochii mari. Această varietate de ton se găsește în zone tropicale și subtropicale din Oceanul Atlantic, Indian și Pacific.

Citește mai mult:

6 specii de pește care nu trebuie consumate

Peștele spadă

Peștele spadă conține cantități mari de mercur. Este un prădător care consumă zilnic cantități mari de pește. Prin urmare, absoarbe tot mercurul pe care îl conține prada sa.

Rechinul

Această specie are, de asemenea, procente ridicate de mercur. Rechinii pot fi mici ca un rechin lanternă pitic sau mari ca un rechin balenă. Oricum ar fi, din moment ce sunt prădători, absorb multă mercur din pradă.

Știuca

Știuca este un prădător mare, care se hrănește cu tot felul de specii, inclusiv crabi. Este o specie invazivă în unele părți ale lumii.

Ce cantitate de pește poți consuma fără riscuri?

File de pește gătit
Pentru un consum sigur de pește, ar trebui să-ți limitezi aportul de specii identificate ca având un nivel ridicat de mercur. În plus, evită peștele dacă ești gravidă.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă limitarea consumului de ton roșu, pește-spadă, rechin și știucă. Cu toate acestea, trebuie să ții cont de originea cărnii, deoarece unele ape sunt mai poluate decât altele. Comitetul Comun de Experți al FAO și OMS pentru Aditivi Alimentari a revizuit aportul săptămânal tolerabil de metilmercur în iunie 2003, reducându-l de la 3,3 μg/kg greutate corporală la 1,6 μg/kg greutate corporală.

Recomandările AESAN pentru grupurile de risc sunt următoarele:

  • Femeile care sunt însărcinate sau care pot rămâne gravide sau alăptează ar trebui să evite consumul de pește.
  • Copiii sub 3 ani nu ar trebui să consume pește.
  • Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3-12 ani, aportul trebuie limitat la 50 g/săptămână sau 100 g/2 săptămâni (nu ar trebui să consume niciun alt pește din această categorie în aceeași săptămână).

Recomandări legate de consumul de pește

Peștele este esențial pentru o dietă echilibrată, deoarece oferă proteine ​​cu o valoare biologică ridicată, vitaminele A, D și B12, iod și seleniu. O dietă care conține pește și crustacee te va ajuta să-ți menții sănătatea cardiovasculară. Nu există nicio dovadă a unei relații între aportul de mercur și riscul de boli coronariene.

Luând în considerare beneficiile oferite de acizii grași DHA și riscurile consumului de de mercur, consumul de pește în cazul femeilor de vârstă fertilă reduce riscul dezvoltării neurologice anormale a copiilor.

Lucrul fundamental este să alternezi tipurile de pește pe care le consumi.

  • Optează pentru alte tipuri de pește oceanic, cum ar fi bibanul de mare, dorada, somonul, sardinele, păstrăvul, etc.
  • Adulții sănătoși nu ar trebui să consume mai mult de o dată pe săptămână un pește cu un conținut ridicat de mercur, precum tonul, peștele spadă, știuca sau rechinul.
  • Evită consumul des de conserve de ton.
  • Alternează între a mânca pește albastru și pește alb, deoarece acesta din urmă conține mai puțin mercur.

Îți recomandăm:

3 rețete cu pește simple și delicioase

Concluzie

Mercurul din pește impune limitarea consumului anumitor specii. Acestea pot provoca numeroase probleme de sănătate. De asemenea, este important să ne amintim că alte specii de pește sunt foarte sănătoase.

  • AMBIENTE, Y. M., & DE ESPAÑA, G. O. B. I. E. R. N. O. LAS CUALIDADES NUTRICIONALES DE LOS PRODUCTOS PROCEDENTES DE LA PESCA EXTRACTIVA Y DE LA ACUICULTURA: BINOMIO RIESGO-BENEFICIO.
  • Informe del Comité Científico de la Agencia Española de Seguridad Alimentaria y Nutrición (AESAN) en relación a los niveles de mercurio establecidos para los productos de la pesca (2010).
  • Mercurio en el pescado, un serio problema. OCU.
  • Murata, Y., Finkelstein, D. B., Lamborg, C. H., & Finkelstein, M. E. (2019). Tuna consumption, mercury exposure, and knowledge about mercury exposure risk from tuna consumption in university students. Environmental toxicology and chemistry.
  • Recomendaciones de consumo de pescado (Pez Espada, Tiburón, Atún Rojo y Lucio) debido a la presencia de mercurio. AESAN.