Mononucleoza la copii: cum se manifestă?
Mononucleoza la copii cu vârsta sub 15 ani nu este foarte frecventă, dar poate apărea ocazional. Această boală apare în mod normal la persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 25 de ani, deși poate apărea și la indivizi în afara acestei categorii de vârstă.
Deoarece este o boală infecțioasă, nu este ușor să oprim răspândirea mononucleozei la copii, mai ales dacă aceștia sunt mici. Această boală poate apărea chiar și la vârsta de 6 luni. Totuși, este mai gravă dacă un adolescent sau adult o contractă.
Ce este mononucleoza la copii?
Mononucleoza la copii este o boală infecțioasă, aproape întotdeauna benignă, care se vindecă în mod normal de la sine. În general, boala afectează copiii de vârstă școlară, adolescenții și adulții tineri. Mononucleoza la copiii preșcolari nu este foarte frecventă și, dacă apare, rareori prezintă simptome.
Cercetătorii estimează că 95% dintre adulții cu vârste cuprinse între 35 și 40 de ani au avut deja această boală la un moment dat în viață. Unii nici măcar nu știu, deoarece există forme asimptomatice ale bolii, care trec neobservate. Cu toate acestea, virusul rămâne în organism într-o stare inactivă.
Mononucleoza la copii este mai răspândită în regiunile cu condiții de igienă slabe, care favorizează răspândirea agentului infecțios. În general, oamenii suferă de aceasta doar o dată în viață. În ciuda acestui fapt, virusul poate fi reactivat, în special la pacienții supuși transplantului.
Descoperă mai mult:
Cum este contractată boala?
Mononucleoza este cunoscută și sub numele de boala sărutului. Deși sărutul poate fi o cale de contaminare, boala nu este transmisă întotdeauna în acest fel. La fel ca alte boli virale, mononucleoza se răspândește prin salivă. Aceasta înseamnă că tusea, strănutul și, în general, contactul apropiat, facilitează transmiterea. Obiectele care conțin salivă pot răspândi boala. Copiii au tendința de a împărți paie, sticle de apă și mâncare, ceea ce este un factor de risc.
Mononucleoza este cauzată, în 90% din cazuri, de virusul Epstein-Barr. Citomegalovirusul provoacă 7% dintre infecții. Restul cazurilor sunt provocate de Toxoplasma gondii.
Virusul Epstein-Barr (EBV) aparține aceleiași familii ca și herpesul și, așa cum se întâmplă adesea cu aceste tipuri de microorganisme, poate rămâne în organism mult timp în stare inactivă, fără a provoca simptome. Cu toate acestea, o persoană asimptomatică poate răspândi boala.
Simptomele mononucleozei la copii
Este foarte rar ca un copil mic să prezinte simptome ale bolii sau ca acestea să fie severe. Dacă există, cele mai frecvente simptome sunt următoarele:
- Febră
- Durere în gât
- Pete albe pe spatele faringelui
- Umflarea ganglionilor limfatici de la nivelul gâtului, din zona inghinală și din zona axilelor
- Senzație de oboseală sau slăbiciune
În unele cazuri, aceste simptome pot fi însoțite și de altele, cum ar fi frisoanele, cefaleea, pleoapele umflate și inflamațiile ficatului și ale splinei. Pe termen lung, anemia este o complicație a mononucleozei.
Mononucleoza la copii poate duce la complicații foarte severe, dar acest lucru este rar. Poate provoca meningită, sindrom Guillain-Barré, miocardită, trombocitopenie și orhită. În cazuri foarte rare, provoacă insuficiență hepatică.
Citește mai mult:
Ce trebuie făcut înainte de diagnostic?
Nu există vaccinuri sau medicamente specifice pentru tratarea mononucleozei. Prin urmare, tratamentul se concentrează pe ameliorarea simptomelor. De obicei, boala se vindecă în trei până la patru săptămâni. Unele simptome, precum oboseala și febra, pot persista încă o săptămână.
Medicul va indica ce medicamente trebuie să ia copilul. De obicei, se folosesc analgezice și antiinflamatoare. Dacă apar complicații, medicul poate prescrie și corticosteroizi, în funcție de caz.
Cel mai bine este să ții copilul separat de alte persoane și să te asiguri că bea multă apă și se odihnește, mai ales în faza acută a bolii. Copilul ar trebui să evite sportul de contact și activitatea fizică timp de cel puțin trei săptămâni.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Pérez-Domínguez, M., Pérez-Ybarra, L., & Venezuela, C. V. SARS-CoV-2 en saliva: potencial vía de contagio e implicaciones en el tratamiento del paciente odontológico SARS-CoV-2 in saliva: potential route of infection and implications in the treatment of dental patient.
- Giannotti, A. M. (2003). Síndrome de “Alicia en el País de las Maravillas” e infección por virus de Epstein Barr. Archivos Argentinos de Pediatría, 101(1), 41-43.
- Ruano, M., & Ramos, L. (2014). Mononucleosis infecciosa en la infancia. Rev Pediatr Integ, 18(3), 141-52.
- Vera-Izaguirre, Diana S., et al. “Mononucleosis infecciosa.” Medica Sur 10.2 (2003): 76-89.
- Abdulnoor, Mariana, et al. “657. Epstein–Barr Virus Genetic Diversity in Blood vs. Saliva Samples From Patients with Infectious Mononucleosis.” Open Forum Infectious Diseases. Vol. 5. No. Suppl 1. Oxford University Press, 2018.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.