Neuromielita optică sau boala Devic: ce este?
Bolile autoimune sunt un grup de patologii în care celulele responsabile de apărarea corpului atacă propriile organe. Acesta este cazul și în neuromielita optică (NMO), o boală care implică demielinizarea anumitor zone ale sistemului nervos central (SNC).
O substanță numită mielină acoperă întreg SNC și este implicată în transmiterea corectă a impulsurilor nervoase. În cazul neuromielitei optice, anticorpii specifici vor ataca proteinele din măduva spinării și nervul optic, acvaporinele 4, modificându-le funcționarea corectă.
Această afecțiune este, de asemenea, cunoscută sub numele de boala Devic și are o formă de prezentare recurentă. De fapt, recidivele apar în 70% din cazuri. Cele mai frecvente simptome sunt modificări legate de inflamația nervului optic și a măduvei spinării.
Asemănările și diferențele dintre neuromielita optică și scleroza multiplă
Scleroza multiplă (SM) este o boală autoimună care atacă și sistemul nervos central, facilitând confuzia cu NMO. De fapt, timp de mulți ani, experții au considerat că neuromielita optică este un tip de scleroză multiplă.
Cele două patologii în cauză afectează structurile care alcătuiesc sistemul nervos central, provocând demielinizare. Ambele afectează măduva spinării. Cu toate acestea, în timp ce SM este capabilă să modifice diferite structuri encefalice, NMO afectează doar nervul optic.
Simptomatologia prezentată de pacienți este foarte similară, deoarece ambele boli au forme recurente. Persoanele cu scleroză multiplă experimentează, de asemenea, nevrită optică și mielită, așadar problemele vizuale și senzoriale sunt frecvente.
Principala diferență dintre cele două boli este alterarea umorală prezentă în cazul neuromielitei optice. Studiile au arătat că majoritatea pacienților cu NMO au anticorpi anti-acvaporină 4, care sunt foarte rari la persoanele cu SM.
Simptomele neuromielitei optice
După cum am menționat deja, simptomele persoanelor cu NMO vor avea legătură cu nevrita optică și mielita transversă. Boala poate fi bilaterală sau unilaterală, în funcție de modificarea unei structuri a nervului optic numită chiasmă optică. Printre cele mai relevante simptome oftalmologice sunt următoarele:
- Scăderea acuității vizuale
- Pierderea vederii
- Dureri oculare
- Oboseala ochilor
- Disfuncție oculo-motorie
În același timp, măduva spinării va fi afectată de un proces inflamator în cel puțin 3 segmente. Prin urmare, pot apărea simptome neurologice. În acest sens, principalele modificări includ următoarele:
- Incapacitatea de a mișca unul sau mai multe membre
- Modificări ale sensibilității
- Pierderea controlului sfincterului
- Spasme musculare
- Greață și vărsături
Persoanele cu neuromielită optică experimentează recidive la 2 – 3 ani după episodul inițial. Neuromielita optică este mai frecventă la femeile cu vârsta peste 39 de ani. Mai mult, studiile arată că deficiența motorie la femei este mai gravă decât la bărbați.
Vezi și:
Diagnosticarea neuromielitei optice
Stabilirea unui diagnostic precis al acestei boli poate fi o sarcină complexă pentru specialiști, care solicită o serie de teste. În acest sens, medicii trebuie să facă distincția între această boală și alte patologii neurologice.
Anticorpi anti-acvaporină 4
Una dintre principalele constatări care ghidează diagnosticul neuromielitei optice este prezența anticorpilor anti-acvaporină 4 în fluxul sanguin. Acești anticorpi se găsesc la mai mult de 70% dintre pacienți. Prin urmare, sunt o indicație clară.
Aceste molecule sunt responsabile de distrugerea acvaporinei 4 din SNC și demielinizarea ulterioară. Deși este o descoperire recentă, s-a dovedit utilă în diagnosticarea precoce.
Studii de imagistică
Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este studiul imagistic utilizat în acest caz. Testul folosește magneți și unde radio pentru a crea o imagine detaliată a structurilor SNC.
Medicii pot detecta leziuni la nivelul creierului sau al măduvei spinării. Pacienții cu neuromielită optică vor avea o leziune evidentă în măduva spinării, de obicei la nivelul celei de-a doua vertebre toracice. Aceasta se va repeta după trei segmente consecutive ale măduvei spinării. De asemenea, această examinare determină dacă singura structură cerebrală afectată este nervul optic.
Studii privind fluidul cefalorahidian (LCR)
Specialiștii pot extrage o cantitate mică de lichid cefalorahidian pentru analiza LCR. Lichidul în cauză prezintă o cantitate crescută de proteine și celule albe atunci când s-a instalat nevrita. Aceasta este mai mare decât cea prezentă la pacienții cu scleroză multiplă.
Prezența criteriilor de diagnostic
În 1999, s-a stabilit un set de criterii care sunt prezente la toți pacienții cu neuromielită optică. Acestea au fost modificate în 2006. În total, 3 criterii definitive indică prezența bolii:
- Neuromielita optică
- Mielita acută
- Absența bolii clinice în afara măduvei spinării și nervilor optici
Tratamentul neuromielitei optice
Simptomatologia bolii apare în urma unui proces inflamator. Prin urmare, utilizarea corticosteroizilor ajută la reducerea impactului bolii. De asemenea, acest tip de medicamente previne recidiva.
Atunci când corticosteroizii nu reușesc să îmbunătățească simptomele, poate fi necesar un schimb de plasmă. Această procedură constă în îndepărtarea sângelui din corp și apoi separarea plasmei sau fluidului de celule și înlocuirea acestuia cu un analog sintetic.
Schimbul de plasmă este un proces care poate dura ore întregi și care trebuie efectuat de mai multe ori. În cele din urmă, medicul prescrie medicamente imunosupresoare. Acestea scad activitatea sistemului imunitar, reducând astfel deteriorarea structurilor SNC.
Recomandări alimentare pentru persoanele afectate de neuromielita optică
Toți pacienții cu diagnostic de NMO ar trebui să adopte un stil de viață mai sănătos. Acest lucru împiedică sau încetinește progresia bolii. Mai exact, modificările alimentare sunt cruciale. Nutriționistul trebuie să monitorizeze pacienții pentru a-i ajuta să urmeze o dietă adecvată în funcție de patologia pe care o prezintă. Printre recomandările de bază sunt următoarele:
- Crește-ți aportul de legume, fructe și cereale
- Redu consumul de alimente bogate în grăsimi saturate și carbohidrați
- Bea 5 până la 8 pahare de apă sau lichide pe zi
- Elimină consumul de alcool și cafea
Vezi și:
NMO: O boală dificil de diagnosticat
În concluzie, neuromielita optică este o boală autoimună degenerativă cu simptome oculare și neurologice. Deși această patologie este ușor de confundat cu alte boli ale SNC, metodele de diagnostic au avansat foarte mult.
Din păcate, nu există un tratament specific pentru această boală. Cu toate acestea, corticosteroizii și imunosupresoarele ajută pacientul să se simtă mai bine. Persoanele cu NMO trebuie să facă modificări în stilul de viață pentru a preveni progresia și recidivele.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Lopategui Cabezas I., Cervantes Llano M., Pentón Rol G.. Neuromielitis óptica: Principales diferencias con la esclerosis múltiple. An. Med. Interna (Madrid). 2008; 25( 6 ): 294-296.
- Chiquete E, Navarro Bonnet J, Ayala Armas R, Gutiérrez Gutiérrez N, Solórzano Meléndez A, Rodríguez Tapia D et al. Neuromielitis óptica: actualización clínica. Revista de Neurología. 2010;51(05):289.
- Arias-González NP, Valencia-Paredes D. Neuromielitis óptica, anticuerpos anti-acuaporina 4. Rev Med MD. 2014;5.6(1):58-61.
- Pinzón A, Echeverry T, Rodríguez A. Neuromielitis óptica (enfermedad de Devic). Acta Médica Colombiana. 2010;35(1):21-25.
- Wingerchuk DM, Lennon VA, Lucchinetti CF, Pittock SJ, Weinshenker BG. The spectrum of neuromyelitis optica. Lancet Neurol. 2007 Sep;6(9):805-15.
- Contentti, Edgar Carnero, et al. “Neuromielitis óptica: actualización clínica y terapéutica.” Neurología Argentina 5.4 (2013): 259-269.
- Huda S, Whittam D, Bhojak M, Chamberlain J, Noonan C, Jacob A. Neuromyelitis optica spectrum disorders. Clin Med (Lond). 2019 Mar;19(2):169-176.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.