Părinții permisivi: avantaje și dezavantaje

Sarcina părinților este foarte complexă. Este adevărat că totul se învață pe parcurs, dar există multe îndoieli. Astăzi vom analiza caracteristicile fundamentale pe care le au părinții permisivi și avantajele și dezavantajele acestui stil de parenting.

Cum sunt părinții permisivi?

În esență, părinții permisivi le permit copiilor să-și exploreze propriile limite. Aceasta presupune un ritm domestic foarte dinamic, fără programe stabilite, pe care o privire exterioară l-ar putea califica drept dezordine. Este un risc pe care și-l asumă acești părinți, nesocotind securitatea granițelor concrete și preferând aventura sistemelor deschise și aleatorii.

Sunt părinți care au încredere în copiii lor și susțin că viața este imprevizibilă. Părinții care aleg permisivitatea caută să susțină, să înțeleagă, să încurajeze, să însoțească și, mai presus de toate, să nu facă rău. Ei înțeleg că este bine ca cei mici să alerge, să sară și să facă ceea ce îi provoacă, trecând cu o viteză amețitoare de la un subiect la altul. Ei cred că a ține pasul cu ei și a-i limita nu este doar sufocant, ci și contraproductiv.

Caracteristicile parentingului permisiv

În casa părinților permisivi există o atmosferă de libertate în care limitele sunt flexibile. Tiparele de acțiune și comportament sunt volubile și schimbătoare.

Auto-controlul va fi mecanismul activat de părinții permisivi pentru a construi relații armonioase. Copiii acționează și interacționează în largul lor până când dinamica naturală îi duce la confruntări. Atunci apar drept mediatori cuvântul, sfatul și recomandarea.

Vorbim de un stil parental permisiv-democratic, în care acordurile și consensurile dau tonul. Într-o locuință de acest tip sunt predeterminate clauzele de conviețuire familială. Este important de menționat că părinții care nu agreează regulile nu fac acest lucru din dezinteres. Ei cred că încrederea și responsabilitatea sunt antrenate și învățate în exercițiul vieții zilnice.

Părinții permisivi refuză pedepsele ca formă de corectare. Ei îndeamnă la reflecție și conștientizare. În fața greșelilor, părinții permisivi sunt adesea dispuși să ajute și să se confrunte cu dificultăți.

Recomandăm: Alimentația copiilor: mese sănătoase și adecvate vârstei

Avantajele părinților permisivi

Libertatea presupune aventură, risc și incertitudine. Ea promovează respectul universal.

Autonomie

Părinții permisivi pledează pentru libertatea deciziilor. Chiar dacă sunt apropiați, ei refuză să se amestece dacă cel mic nu cere ajutor.

Securitate

Faptul că cei mici învață să înfrunte viața este un mare avantaj pentru viitorul lor.

Creativitate

Creația se materializează și face vizibilă libertatea. Părinții permisivi înțeleg că cei mici trebuie să se exprime liber.

Dezavantajele părinților permisivi

Fără o pregătire adecvată, copiii nu pot avea mecanismele necesare pentru a face față situațiilor nefamiliare.

Afară nu este ca acasă

Un anumit risc îi așteaptă pe copiii care cresc cu părinți permisivi: societatea are reguli. Acest dezacord duce la nerespectarea lor cu diferite grade de pericol.

În rest, un băiat sau o fată care nu a simțit presiunea regulilor acasă se poate răzvrăti în stradă. Lumea nu va accepta capriciilor lor. Realitatea poate fi foarte dură.

Probleme la școală

Un loc în care există multe reguli este școala. Copiii cu părinți permisivi pot considera că școala este plictisitoare, severă și ciudată. Depinde de părinți să creeze spații de tranziție și să spună că fiecare instituție are propriile reguli.

Nesiguranță și stima de sine scăzută

În cazul în care părinții nu asimilează și nu transmit diferențele dintre interiorul căminului și lumea exterioară, stima de sine scăzută este un pericol. O înțelegere greșită a lumii va face ca cei mici să experimenteze tensiuni puternice care vor duce la un sentiment de nesiguranță.

Citiți și: Stilul parental autoritar: caracteristici și efecte posibile asupra copiilor

A fi părinți permisivi nu înseamnă a fi neglijenți

Permisivitatea nu înseamnă abandon, dispreț sau iresponsabilitate. În aceste cazuri, copiilor le poate lipsi stabilitatea și o formă de autoritate bine definită.

Prin urmare, este necesar să subliniem că parentingul permisiv nu include detașarea. Dimpotrivă, cere disciplină la adulți.

Între alb și negru sunt nuanțele. Căminul permisiv ar trebui să tindă mai degrabă către o educație democratică decât spre libertatea fără restricții. Copiii nu ar trebui să crească fără control. Au nevoie de încurajare și sprijin constant.