Riscurile hipermagnezemiei și tratamente
Hipermagnezemia se produce atunci când există o concentrație prea mare de magneziu în sânge. Valoarea normală a acestui element la adulți este de 1,5 până la 2,5 mEq/L. Medicii diagnostichează o persoană cu această afecțiune atunci când acest interval este depășit în testele de laborator. Descoperă în acest articol care sunt riscurile hipermagnezemiei!
Prezența hipermagnezemiei implică un dezechilibru hidro-electrolitic în organism. Magneziul este unul dintre electroliții corpului. Scopul unui electrolit este producerea unei sarcini electrice atunci când se dizolvă în fluidele corpului. Cu toate acestea, cea mai mare parte a magneziului din corp nu are nicio sarcină electrică.
În orice caz, hipermagnezemia este o afecțiune rară asociată cu probleme renale în majoritatea cazurilor. Astfel, cele mai frecvente cazuri se manifestă la cei cu insuficiență renală.
Magneziul în organism
Magneziul este un element fundamental pentru toate ființele vii. Este un nutrient mineral esențial pentru viață. În plus, este prezent în toate celulele corpului și joacă un rol important în echilibrul și funcționarea corectă a acestora.
Există peste 300 de enzime care necesită magneziu pentru a îndeplini unele dintre cele mai importante funcții ale acestora. În principiu, celulele reglează fluxul de magneziu. De acolo, elementul menționat activează și moderează diferite reacții biochimice în organism.
Menținerea normală a nivelului de magneziu este esențială pentru sănătatea umană. Astfel, orice deficiență sau exces poate da naștere la probleme cardiace și ale sistemului nervos. Din aceste motive, hipermagnezemia este o afecțiune delicată care poate avea consecințe negative grave.
Citește și:
Cauzele hipermagnezemiei
Rinichii sunt organele responsabile de excretarea magneziului. Așadar, orice stare anormală sau orice deteriorare a acestor organe poate duce la hipermagnezemie. Cauzele principale sunt:
- Insuficiență renală – aceasta este cea mai frecventă cauză a hipermagnezemiei și împiedică excreția normală a magneziului.
- Utilizarea excesivă a unor substanțe, cum ar fi laxativele, antiacidele sau unele suplimente alimentare.
- Unele tratamente de chimioterapie care pot duce la dezvoltarea sindromului de liză tumorală. La rândul său, acest lucru determină creșterea nivelului de magneziu.
- Arsuri severe, extinse
- Alte afecțiuni cronice, cum ar fi hipotiroidismul și boala Addison.
Riscurile hipermagnezemiei și diagnosticarea acesteia
Medicii folosesc analize de sânge pentru a diagnostica hipermagnezemia. De obicei, nu există simptome clare atunci când nivelurile de magneziu sunt doar ușor crescute. Cu toate acestea, dacă indicele de magneziu continuă să crească, atunci este foarte probabil să apară următoarele simptome:
- Slăbiciune musculară
- Vărsături și greață
- Durere de cap
- Bătăi neregulate sau lente ale inimii
- Senzație de căldură facială și roșeață
- Somnolenţă
- Amețeli, leșin și/sau reflexe lente
- Respirație lentă
Paralizia musculară
Atunci când o persoană care are hipermagnezemie adoarme, îi este imposibil să se trezească și are dificultăți în mișcarea brațelor și a picioarelor, aceasta trebuie dusă imediat la spital. De asemenea, trebuie mers la camera de gardă cât mai curând posibil dacă respirația și ritmul său cardiac sunt lente sau dacă bolnavul manifestă somnolență și slăbiciune musculară.
Te-ar putea interesa:
Tratamentul hipermagnezemiei
Acum că am aflat care sunt riscurile hipermagnezemiei, să vedem cum poate fi tratată această afecțiune.
Tratamentul pentru nivelurile ridicate de magneziu în sânge depinde în totalitate de cauza ce duce la apariția acestora. Persoanele cu insuficiență renală, care fac parte din cel mai afectat grup, trebuie să fie verificate strict în privința medicamentelor pe care le iau. De fapt, trebuie să aibă un control strict asupra stării generale de sănătate. Aceste cazuri necesită, de obicei, dializă periodică.
Dializa renală este un tratament care ajută rinichii să elimine substanțele chimice și deșeurile provenite din sânge. În caz de insuficiență renală, rinichii nu pot îndeplini această funcție pe cont propriu. Există momente în care dializa nu este necesară, iar tratamentul farmacologic este suficient pentru a corecta situația.
De obicei, medicul va prescrie gluconat de calciu sau diuretice pentru această afecțiune. Pacienții trebuie să urmeze cu strictețe tratamentul. În general, acesta trebuie să stea departe de laxative și antiacide care conțin magneziu. De asemenea, dacă o persoană este predispusă la constipație, trebuie să își regleze tranzitul printr-o dietă echilibrată, bogată în fibre.
Trebuie să consulți întotdeauna medicul cu privire la orice medicament pe care îl utilizezi, chiar dacă acesta nu se eliberează pe bază de prescripție medicală. De asemenea, trebuie să iei suplimente care conțin magneziu doar sub supraveghere medicală. Bineînțeles, nu trebuie să păstrezi medicamentele la îndemâna copiilor.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Crawford, A., & Harris, H. (2012). Un equilibrio necesario Hipomagnesemia e hipermagnesemia. Nursing (Ed. española), 30(2), 24-27.
- Blanchard, A. (2007). Metabolismo normal y patológico del magnesio. EMC – Tratado de Medicina. https://doi.org/10.1016/s1636-5410(07)70616-5
- Blanchard, A., & Vargas-Poussou, R. (2015). Alteraciones de la magnesemia. EMC – Tratado de Medicina. https://doi.org/10.1016/s1636-5410(15)74685-4
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.