Simptome și tratamentul adenoiditei la bebeluși
Adenoidita este o boală caracterizată printr-o inflamație a adenoizilor (masele de țesut limfoid de lângă nări) în raport cu dimensiunea nazofaringelui bebelușilor. Aceasta provoacă obstrucție nazală, printre alte complicații. Principala cauză este un episod infecțios, potrivit anumitor surse pediatrice. În acest articol, vom discuta despre principalele simptome și tratamentul adenoiditei la bebeluși.
Adenoidita are simptomatologie caracteristică și este relativ frecventă la copii. Chiar și așa, este esențial să știi când să consulți medicul pentru un posibil tratament atunci când suspectezi existența acestei afecțiuni. Citește mai departe pentru a afla tot ce trebuie să știi despre această boală!
Cine este predispus la adenoidită?
Înainte de a intra în subiect, trebuie să vorbim despre grupul de populație care este cel mai predispus la această afecțiune. Diferitele studii medicale oferă următoarele date:
- Prevalența adenoiditei la copii este dificil de cuantificat, deoarece este asociată și cu alte imagini clinice, cum ar fi rinosinuzita.
- Cea mai mare morbiditate (probabilitatea de a dobândi boala), conform studiilor științifice, apare între vârsta de 1 și 9 ani.
- Țesutul adenoid începe să se atrofieze de la vârsta de 6 – 7 ani și continuă să scadă în dimensiuni în timpul pubertății; de aceea, adenoidita este o boală caracteristică bebelușilor și copiilor.
După cum poți vedea, aceasta este o patologie influențată de vârstă. Adenoidita nu este una dintre principalele cauze ale obstrucției nazale la adulți.
Citește mai mult:
Caracteristicile adenoiditei
Așa cum am spus mai sus, această patologie se manifestă printr-o inflamație a țesutului adenoid, aflat chiar în spatele nasului, care face parte din sistemul limfatic. Această structură reacționează la infecții prin captarea germenilor și a bacteriilor, astfel încât agenții patogeni să nu intre în căile respiratorii superioare.
Adenoizii sunt funcționali la sugari și copii, dar, conform surselor citate mai sus, ating o creștere maximă la vârsta de 7 ani. Apoi, încep să scadă în dimensiune până aproape de dispariție în momentul în care copilul ajunge la maturitate. Pe măsură ce îmbătrânim, dezvoltăm noi mecanisme imune.
Trebuie să evidențiem diferența dintre adenoidita acută și cea cronică – deși acest concept nu pare să fie standardizat de toate sursele bibliografice. Țesutul adenoid se poate inflama temporar în timpul unui episod infecțios, ceea ce este de așteptat. Cu toate acestea, dacă adenoizii se infectează, tabloul clinic poate deveni cronic.
Biblioteca Națională de Medicină din SUA raportează faptul că infecțiile sunt cea mai frecventă cauză a adenoiditei acute. Procesele alergice sau iritarea cauzată de acidoza stomacală pot juca și ele un rol. Cele mai asociate bacterii cu acest tablou clinic sunt:
- Haemophilus influenza
- Streptococcus pneumoniae
- Streptococcus pyogenes
- Staphylococcus aureus
Adenoidita repetată duce la hipertrofie adenoidă. În acest caz, poate fi necesară îndepărtarea chirurgicală a țesutului, deoarece acesta nu va scădea în dimensiune după infecție.
Simptomele adenoiditei la copii
Portalurile pediatrice, cum ar fi Kidshealth, enumeră simptomele acestei boli atât la sugari, cât și la copii. Unele dintre cele mai frecvente simptome sunt:
- Gură uscată și respirație urât mirositoare
- Buze crăpate
- Secreții nazale
- Probleme cu urechile
- Respirație zgomotoasă
- Infecții nazale sau sinusale recurente
Toate aceste simptome apar din cauza incapacității bebelușului de a respira corect. Țesutul umflat face ca aerul să nu poată trece prin căile respiratorii superioare, iar bebelușul începe să respire pe gură.
Tratamentul adenoiditei la bebeluși
Cheia pentru tratamentul adenoiditei la bebeluși este supravegherea atentă. Nu are rost să-i dai antibiotice unui nou-născut cu reacție alergică. Diagnosticarea pacientului nu ar trebui să fie însă pusă în discuție. Trebuie să consulți un medic pediatru, iar acesta poate lua diferite măsuri:
- Infecțiile virale nu necesită de obicei tratament. De fapt, acest tip de patologie a căilor respiratorii superioare dispare după 5 până la 7 zile, conform anumitor surse științifice.
- Unele infecții bacteriene necesită antibiotice. De exemplu, amoxicilina este unul dintre cele mai utilizate medicamente și, de obicei, duce la ameliorarea simptomelor în 48 până la 72 de ore.
- Sprayurile cu steroizi nazali sau antihistaminicele sunt recomandate în caz de reacție alergică.
- Modificările dietei bebelușului și sfaturile unui nutriționist pediatric ar trebui să fie suficiente pentru a atenua simptomele arsurilor la stomac și ale refluxului acid.
Din nou, dacă pacientul nu răspunde la tratament și continuă să aibă probleme respiratorii care scad calitatea vieții, poate fi necesară o adenoidectomie (îndepărtarea adenoizilor). Acest procedeu chirurgical nu prezintă niciun risc pentru majoritatea copiilor.
Citește mai mult:
Adenoidita la bebeluși și rolul medicului pediatru
Aceasta este o boală frecventă care este adesea asociată cu alte procese patologice ale căilor respiratorii superioare. Consultă medicul pediatru dacă bebelușul tău manifestă dificultăți de respirație, halitoză, gură uscată, plâns și disconfort continuu.
În plus, reține faptul că episoadele cauzate de infecții bacteriene se pot manifesta și prin stare de rău și febră. Din acest motiv, trebuie să consulți medicul dacă observi oricare dintre aceste simptome.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Richardson, M. A. (1999). Sore throat, tonsillitis, and adenoiditis. Medical Clinics of North America, 83(1), 75-83.
- Bowers, I., & Shermetaro, C. (2019). Adenoiditis. In StatPearls [Internet]. StatPearls Publishing.
- Reyes Concepción, D., & Gómez Martínez, M. (2014). Caracterización clínico-epidemiológica de la adenoiditis crónica en la infancia. MediSur, 12(2), 383-389.
- Adenoides, Kidshealth.org. Recogido a 19 de septiembre en https://kidshealth.org/es/kids/adenoids-esp.html
- American Academy of Pediatrics. Subcommittee on Management of Sinusitis and Committee on Quality Improvement. Clinical practice guideline: management of sinusitis. Pediatrics. 2001 Sep;108(3):798-808.
- Reyes Concepción, Daniel, and Margarita Gómez Martínez. “Caracterización clínico-epidemiológica de la adenoiditis crónica en la infancia.” MediSur 12.2 (2014): 383-389.
- Sjogren, Phayvanh P., et al. “Comparison of pediatric adenoidectomy techniques.” The Laryngoscope 128.3 (2018): 745-749.
- Jacomino, Ángel Luis, Rosa Caridad Truffin Hernández, and Anisela Expósito Pérez. “Infecciones rinofaríngeas en la infancia.” Revista Cubana de Otorrinolaringología y Cirugía de Cabeza y Cuello 3.1 (2019).
- Jaime, M. Francisca, and M. Francisca. “Relación del reflujo gastroesofágico y manifestaciones respiratorias, desde el punto de vista de la gastroenterología pediátrica.” NEUMOLOGIA PEDIÁTRICA (2019): 126.