Simptomele, cauzele și tratamentul nimfomaniei
Popular, nimfomania a fost folosită pentru a desemna acele femei ce au un apetit sexual peste ceea ce este așteptat social sau care pur și simplu se bucură de sexualitate fără prejudecăți. Însă, termenul se referă la o afecțiune patologică care provoacă un mare disconfort și dăunează multor domenii ale vieții personale. Care sunt simptomele, cauzele și tratamentul nimfomaniei?
În prezent, această tulburare este cunoscută sub denumirea de „hipersexualitate”, „dependență de sex” sau „compulsivitate sexuală” și se estimează că afectează aproximativ 6% din populație. Mai exact, nimfomania se referă la hipersexualitatea feminină, în timp ce hipersexualitatea masculină se numește satiriazis. Cu toate acestea, în ambele cazuri simptomele sunt similare.
Ce este nimfomania?
Nimfomania se caracterizează prin dorință sexuală excesivă, care este în afara controlului persoanei în cauză. Fanteziile, masturbarea sau actul sexual ocupă o mare parte din timpul și energia mintală și interferează cu buna funcționare în alte domenii.
Au fost propuse următoarele criterii de diagnostic:
- Timpul dedicat activității sexuale interferează cu atenția către alte responsabilități și alte domenii ale vieții.
- Sexul este folosit pentru a regla stările emoționale neplăcute și în caz de tristețe sau anxietate ca o modalitate de a evita emoțiile.
- Activitatea sexuală este imposibil de controlat.
- În ciuda problemelor evidente pe care tulburarea le provoacă la nivel fizic, emoțional și social, acest comportament continuă.
Pe lângă cele de mai sus, există și următoarele semne:
- Masturbarea este excesivă și poate provoca leziuni fizice ale organelor genitale sau poate fi efectuată în momente nepotrivite.
- Utilizarea frecventă și compulsivă a pornografiei.
- Fantezii sexuale intense și recurente, nedorite și incontrolabile.
- Parteneri sexuali multipli, dar nicio satisfacție. În plus, apar sentimente de vinovăție, rușine și regret.
Citiți și: Cele mai frecvente parafilii
Cauzele nimfomaniei
La fel ca în cazul multor tulburări psihologice, nu există o cauză clară sau unică evidentă care să poată explica apariția nimfomaniei. Există câțiva factori de risc înrudiți:
- Victima abuzului sexual în trecut. Este normal ca cei care au trecut prin relații sexuale traumatice și neconsensuale în copilărie să dezvolte mai târziu comportamente hipersexuale.
- Stimă de sine scăzută. Acest lucru poate determina o femeie să caute autovalidarea prin actul sexual. Simțindu-se dorită, ea „peticește” acel sentiment de gol și crede că crește în importanță.
- Situații stresante și negative care sunt prost gestionate. De exemplu, o ruptură recentă a unei relații îi poate determina pe oameni să apeleze la relații sexuale pentru a câștiga atenția și afecțiunea pierdute.
- Componentă biologică. Se crede că există o alterare a neurotransmițătorilor creierului, precum și o activitate epileptică în anumite zone legate de reglarea dorinței sexuale.
Ce consecințe are nimfomania?
Adesea credem că nimfomania este doar o dorință sexuală ridicată și că persoana în cauză se bucură de ea. Acest lucru nu este deloc așa.
În realitate, hipersexualitatea este un fel de dependență, dar fără substanțe chimice. De fapt, s-a observat că aceste persoane pot dezvolta toleranță (au nevoie treptat de tot mai mult sex) și simptome de sevraj dacă încearcă să-și schimbe comportamentul.
Citiți și: Ce este golden shower?
Există și o dificultate în controlul impulsurilor. Fanteziile, masturbarea și relațiile sexuale nu sunt ceva de care persoana în cauză se bucură, ci ceva ce nu poate evita sau controla. Sexul este trăit compulsiv și acest lucru provoacă daune grave.
Viața profesională, personală și de cuplu este adesea afectată. În plus, multe dintre persoanele cu această tulburare suferă de depresie, tulburări de anxietate sau tulburare obsesiv-compulsivă.
Tratamentul nimfomaniei sau hipersexualității feminine
Tratamentul nimfomaniei combină adesea medicamentele și psihoterapia. Pot fi prescrise antidepresive, stabilizatoare de dispoziție, anxiolitice sau medicamente pentru tratarea dependențelor. Cu toate acestea, sprijinul psihologic este esențial.
Pot fi folosite tehnici precum terapia cognitiv-comportamentala, psihodinamica sau acceptarea și angajamentul. Scopul va fi reglarea gândurilor obsesive, atingerea controlului comportamental și al impulsurilor și îmbunătățirea relațiilor sociale deteriorate.
În tratarea anumitor dependențe, se urmărește abstinența totală, dar în acest caz obiectivul este diferit: o sexualitate mai conștientă și controlată. De aceea, grupurile de sprijin sunt o resursă valoroasă.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Castro-Calvo, J., & Ballester-Arnal, R. (2017). Validación preliminar del inventario de hipersexualidad en jóvenes. Ágora de Salut IV, pp-53-64
- Chiclana, C. (2013) Hipersexualidad, Trastorno Hipersexual y Comorbilidad en el eje I. En P. Moreno (Presidencia). 14º Congreso Virtual de Psiquiatría. Congreso llevado a cabo en Madrid.
- Echeburúa, E., & Guerricaechevarría, C. (2011). Tratamiento psicológico de las víctimas de abuso sexual infantil intrafamiliar: un enfoque integrador. Psicología conductual, 19(2), 469.