Simptomele și tratamentul abuliei

„Nu am putere pentru nimic”, „Nu mă interesează”, „Încerc, dar nu pot”. Acestea sunt cele mai frecvente fraze pe care le spun pacienții în cadrul ședințelor de terapie. Care sunt simptomele și tratamentul abuliei?

Abulia ia forma unei apatii extreme și se manifestă printr-o lipsă de interes, voință și energie pentru a desfășura orice activitate, fie că este ceva simplu sau ceva mai complex, în funcție de caz.

Simptome asociate cu abulia

Unele dintre simptomele care ne permit să explicăm prezența abuliei sunt următoarele:

• Lipsa motivației și a interesului pentru desfășurarea oricărui tip de activitate, atât cele care oferă plăcere, cât și cele care sunt de rutină, cum ar fi activitățile legate de locul de muncă sau academice.
• Pierderea capacității de a simți plăcere.
• Recunoașterea faptului că anumite activități trebuie desfășurate sau că anumite lucruri trebuie începute, dar că nu sunt realizate niciodată. Apatia duce la amânare.
• Pierderea interesului se manifestă și la nivelul relațiilor. Prin urmare, există dificultăți la nivel comunicativ (nu există interacțiune, răspunsurile sunt monosilabice, dialogul nu începe sau nu continuă). În mod similar, interesul sexual scade sau se pierde.
• De asemenea, poate exista o neglijare a igienei personale.
• Plictiseala emoțională: poate exista indiferență sau dificultăți în a da un răspuns adecvat la situațiile de zi cu zi.
• Apare încetinirea mișcării sau inhibarea motorie.

În ceea ce privește gravitatea simptomului, prezența acestuia nu este o problemă în sine deoarece, de multe ori în viață, putem întâmpina dificultăți în a începe o acțiune sau nu ne simțim motivați. Problema rezidă în persistența sa în timp. Este important să știm că abulia face parte din tulburările de dispoziție, cum ar fi distimia sau depresia.

Vezi și:

Distimia – depresia ascunsă și pericolele sale

Ce o provoacă?

În ceea ce privește cauzele, la fel ca în toate situațiile sau problemele din psihologie, nu există o singură origine. Dimpotrivă, tulburarea poate avea multe variații.

În anumite cazuri, vorbim de alterări neuroendocrine (din cauza producției crescute de cortizol). La nivel neurologic, există studii care vorbesc despre afectări structurale sau funcționale ale diferitelor zone ale creierului, cum ar fi leziunile ganglionilor bazali.

În tulburările de dispoziție, cum ar fi depresia, apar schimbări ale nivelurilor neurotransmițătorilor serotonină, norepinefrină și dopamină. Prin urmare, o opțiune este de a aborda simptomul la nivel farmacologic cu antidepresive.

Abulia poate apărea și din cauza factorilor psihologici sau psihosociali, atunci când situațiile deosebit de stresante sau amintirile traumatice persistă.

Cum este diagnosticată abulia?

Pornind de la recunoașterea complexității fenomenului și a posibilei sale multicauzalități, diagnosticul trebuie să fie cuprinzător, investigând situația la nivel neurobiologic și psihologic.

Este important să se acorde atenție aspectelor individuale, reconstituind istoricul de viață al pacientului și posibilele evenimente adverse. De asemenea, trebuie analizați factorii sociali care ar fi putut declanșa apatia sau care ar putea să o susțină.

În stabilirea diagnosticului, interviurile cu pacientul au cea mai mare importanță. De asemenea, și mărturia membrilor familiei poate fi de ajutor. Cu cât există mai multe informații, cu atât planul de tratament poate fi stabilit mai bine.

Tratamentul abuliei

Tratamentul depinde foarte mult de diagnosticul la care s-a ajuns. După cum am menționat, abulia este un simptom al mai multor tulburări. În general, se poate face o combinație de psihoterapie și farmacologie dacă se consideră necesar.

În ceea ce privește tipul de terapie, deși există mai multe abordări, cea cognitivă este una dintre cele mai utilizate opțiuni, deoarece acționează asupra restructurării credințelor și gândurilor pe care pacientul le poate avea despre sine și starea sa actuală. De asemenea, activarea comportamentală face parte din intervențiile utilizate în zilele noastre.

Psihoeducația este și ea foarte importantă, atât pentru a facilita înțelegerea problemei, cât și pentru a face ca pacientul să fie protagonistul schimbării sale. Acest lucru permite adoptarea unor măsuri de auto-îngrijire și îmbunătățire progresivă a calității vieții.

Sfaturi pentru ca abulia să nu-ți controleze viața

Una dintre cele mai mari dificultăți ale abuliei are legătură cu cercul vicios stabilit. De exemplu, pe măsură ce persoana afectată își pierde interesul pentru relații, acest lucru provoacă descurajare, ceea ce întărește și mai mult apatia. Este important să întreprinzi acțiuni mici pentru a distruge cercul vicios.

A cere ajutor este o provocare pentru persoanele cu abulie. În general, apatia, stima de sine scăzută și inhibarea emoțională funcționează ca obstacole.

1. Sărbătorește micile realizări

Pentru persoanele cu apatie, orice, oricât de minor ar părea, este o misiune dificilă. De aceea, ar trebui să încerci să le implici în activități mici și realiste, treptat.

De exemplu, propune-le să mergeți împreună la o plimbare de 30 de minute pe zi. Dacă reușești, această realizare ar trebui să fie apreciată și sărbătorită, motivând-o și sprijinind-o să continue în aceeași direcție.

2. Introdu noi obiceiuri

Este foarte important să te concentrezi asupra obiceiurilor benefice, cum ar fi o dietă echilibrată, o anumită activitate fizică și o igienă bună a somnului. În psihoterapie, se lucrează prin programarea activităților zilnice ca una dintre posibilele tehnici de intervenție, permițându-i pacientului să primească ajutor.

3. Încurajează și însoțește bolnavul în desfășurarea activităților

Persoanele cu apatie nu vor dori să participe la nicio activitate, deoarece și-au pierdut motivația. Cu toate acestea, cei din jur ar trebui să le încurajeze să accepte propuneri, chiar dacă sunt reticente. În acest fel, este mai ușor să normalizezi situația și să stârnești interesul.

Familia poate însoți pacientul, oferindu-i sprijin emoțional, încurajând socializarea și dialogul și exprimându-și emoțiile și sentimentele. Ca parte a recuperării, planurile prezentate nu includ doar terapeutul și pacientul, ci și familia.

Vezi mai mult:

Despre tristețea cronică sau distimie

Tratamentul abuliei nu rezolvă problema peste noapte

Tratamentul abuliei necesită răbdare. Pașii sunt mici, dar inițierea lor este o realizare imensă.

Este esențial să fii realist în scopuri și în tratamentul propus, astfel încât să nu apară frustrarea. La fel de important este să existe un mediu de susținere care să poată însoți persoana pe calea spre a se simți mai bine. Izolarea înrăutățește abulia.