Sindromul tensiunii temporomandibulare

28 Octombrie, 2020
Sindromul de tensiune temporomandibulară poate provoca dureri acute cronice, deschidere limitată a gurii și disconfort în organele din apropiere. Cum îl poți ameliora? În acest articol, îți vom spune tot ce trebuie să știi.

Sindromul tensiunii temporomandibulare este numit adesea și disfuncție articulară temporomandibulară. Acesta corespunde unui set de simptome care afectează articulația temporomandibulară.

Unul dintre simptomele principale este durerea în zona mandibulară și modificarea funcționării articulației. În plus, acest sindrom poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacientului. De ce apare? Cum poate fi tratat? Continuă să citești pentru a afla!

Ce este articulația temporomandibulară?

Articulația temporomandibulară este articulația care leagă maxilarul de craniu în regiunea temporală. Este situată pe ambele părți ale capului, chiar în fața urechilor. Aceasta ajută gura să se deschidă și să se închidă. Acest lucru, la rândul său, este posibil prin așa-numiții mușchi de masticație.

Când vorbești, mănânci, caști sau râzi, folosești această articulație. Așadar, o faci foarte des. Din acest motiv, disfuncțiile articulare la adulți sunt frecvente. Acest lucru se poate întâmpla și la copii, în special după vârsta de 10 ani.

Citește mai mult:

Ce este aparatul dentar invizibil?

Bărbat cu sindromul tensiunii temporomandibulare
Articulația temporomandibulară îți permite să deschizi și să închizi gura.

Ce este sindromul tensiunii temporomandibulare?

După cum am menționat anterior, acest sindrom reprezintă un grup de afecțiuni și este clasificat, în funcție de cauza problemei, ca fiind muscular sau articular. În realitate, de multe ori sunt afectați atât articulația, cât și mușchii de masticație.

Sindromul tensiunii temporomandibulare poate fi unilateral sau bilateral. De asemenea, apare mai frecvent la femei. În plus, vârsta cea mai frecventă de manifestare este între 20 și 44 (aproximativ) de ani, deși poate apărea la orice vârstă.

Principalele simptome sunt:

  • Durere acută sau cronică legată de mișcarea maxilarului, de obicei în zona din jurul urechii
  • Clic al articulației la deschiderea și închiderea gurii
  • Gamă limitată de mișcare a gurii și chiar blocajul maxilarului
  • Cefalee și dureri de gât
  • Durere de ureche
  • Sunete ciudate
  • Scăderea acuității auditive

Care sunt cauzele posibile?

Cauzele posibile sunt foarte variate. De fapt, în multe situații, poate exista un cumul de factori. Mai jos, îți prezentăm o listă cu unele dintre cele mai comune:

  • Malocluzia unui dinte
  • Obiceiul de a strânge maxilarul
  • Obiceiul de a mușca un creion
  • Guma de mestecat
  • Bruxismul
  • Stresul și anxietatea
  • Sensibilitatea crescută la durere
  • Artrita reumatoidă
  • Infecția articulară
  • Luxația articulară
  • Neoplasmele
  • Bolile degenerative ale articulațiilor
  • Traumatismele în regiunea articulară
  • Deplasarea discului articular

Adesea, pentru a pune diagnosticul, este suficient ca specialistul să verifice istoricul medical al durerii și să efectueze o examinare fizică a zonei, inclusiv a regiunii gâtului. Uneori, este nevoie și de raze X, tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică. Dacă medicul consideră că este necesar, va face analize de sânge pentru un diagnostic diferențial.

Citește mai mult:

8 sunete produse de corp care nu trebuie ignorate

Medic care montează un aparat dentar
Bruxismul, bolile degenerative ale articulațiilor și traumatismele sunt unele dintre principalele cauze ale sindromului de tensiune temporomandibulară.

Cum să ameliorezi sindromul tensiunii temporomandibulare

În multe ocazii, cauzele sunt multiple, iar stabilirea soluției poate necesita ajutorul unei echipe interdisciplinare. Uneori este o situație temporară, care se poate ameliora chiar și fără tratament specific.

În alte ocazii, va fi nevoie de tratamente care pot atenua durerea și îmbunătăți funcția articulară. Cu toate acestea, există pași pe care pacienții îi pot face pentru a atenua sau controla acest sindrom. Le vom numi măsuri conservatoare și includ următoarele:

  • Evită să muști orice obiect necomestibil (creioane, pixuri, unghii, etc.).
  • Ține maxilarul puțin deschis și relaxat pentru a evita să-l strângi în mod constant.
  • Fii foarte atent sau chiar evită anumite instrumente muzicale care îți pot strânge gura, maxilarul sau zona gâtului.
  • Aplică tehnici de relaxare musculară.
  • Așază comprese calde sau reci pe zona dureroasă.
  • Îmbunătățește-ți igiena somnului.
  • Fă-ți masaje musculare.
  • Mănâncă alimente moi.
  • Evită mișcările ample ale maxilarului.

Aceste măsuri vor fi extrem de utile, mai ales sub supravegherea specialistului. Ocazional, medicul va prescrie analgezice și fizioterapie. Există și atele ocluzale amovibile care, în unele cazuri, pot fi de ajutor. În schimb, în cazurile severe, măsurile conservatoare nu sunt suficiente și poate fi necesară o intervenție chirurgicală.

Prognosticul poate varia în funcție de cauză

Din fericire, în majoritatea cazurilor, pacienții răspund bine la măsurile conservatoare. Prin urmare, există un prognostic bun. Cu toate acestea, este important de reținut faptul că, dacă sindromul tensiunii temporomandibulare este cauzat de un neoplasm, o boală degenerativă a articulațiilor, etc., prognosticul și evoluția pot varia.

Simptomele se pot ameliora sau agrava în funcție de evoluția bolii care le provoacă. Din acest motiv, este esențial să obții un diagnostic medical bun și să începi un tratament adecvat, în funcție de caz.

  • Rios, J. (Feb 22, 2017). Temporomandibular Disorders. Medscape. Retrieved on May 11, 2020 from https://emedicine.medscape.com/article/1143410-overview
  • Mehta, N, R. (n.d.). Retrieved on May 11, 2020 from. Evidence-based Clinical Decision Support – UpToDate. Retrieved on May 11, 2020 from https://www.uptodate.com/contents/temporomandibular-disorders-in-adults?search=temporomandibular%20joint%20syndrome&source=search_result&selectedTitle=1~94&usage_type=default&display_rank=1
  • Kasper y col., Principios de medicina interna de Harrison, ed. Mac Graw Hill. Ed. 19.