Tratament pentru retenția urinară postpartum
Retenția urinară postpartum reprezintă inabilitatea de a elimina urină în mod spontan la 6-12 ore după nașterea naturală. Cea mai frecventă cauză a acesteia este absența relaxării podelei pelviene. Epiziotomiile dureroase sau nașterea vaginală pot agrava problema.
Din acest motiv, este important să se mențină o analgezie adecvată și să se ia toate măsurile de precauție necesare. Astfel, podeaua pelviană se va relaxa și pacienta va putea urina.
Tipuri de retenție urinară postpartum
Retenția urinară postpartum poate fi clasificată în:
- Retenție simptomatică: Urinarea este însoțită de durere.
- Retenție asimptomatică: În acest caz, medicii pun diagnosticul de retenție urinară postpartum bazându-se pe prezența unui volum rezidual ridicat după urinare. Acest volum trebuie să fie mai mare sau egal cu 150 ml după o urinare spontană în prima zi a perioadei postpartum.
Factori de risc pentru retenția urinară postpartum
Există mai mulți factori care cresc riscul de a dezvolta retenție urinară postpartum. Însă prezența lor nu înseamnă că o pacientă va suferi cu siguranță de această problemă, ci doar că predispoziția sa este crescută. Acești factori sunt:
- Cel de-al doilea și cel de-al treilea stadiu al travaliului au fost exagerat de lungi.
- Nașterea a fost naturală și asistată.
- S-a administrat o anestezie epidurală.
- Pacienta este mămică pentru prima oară.
Totodată, specialiștii iau în considerare epiziotomia și greutatea la naștere ca fiind factori de risc pentru retenția urinară asimptomatică. Detectarea timpurie a acestor factori este importantă deoarece le permite medicilor să ia măsuri preventive pentru a reduce reacțiile adverse ale nașterii. În plus, îi ajută să stabilească un tratament adecvat pentru ca vezica urinară să poată funcționa din nou normal.
Diagnosticarea retenției urinare postpartum
În majoritatea cazurilor, retenția urinară postpartum se diagnostichează doar când este simptomatică – adică atunci când pacienta nu reușește să elimine urina la 6-12 ore după naștere.
Citește și:
Tipuri de tratament pentru pacientele cu retenție urinară postpartum
Pacientele care au avut o naștere naturală normală sau asistată ar trebui să urineze în primele 12 ore după travaliu. În ceea ce privește pacientele care au născut prin cezariană, urinarea trebuie să aibă loc în primele câteva ore după îndepărtarea cateterului Foley – cu alte cuvinte, la 12 ore după intervenție.
Dacă pacienta nu urinează în intervalul de timp indicat, medicii vor stabili un tratament cu medicamente analgezice și antiinflamatoare. De asemenea, pacienta va trebui să se supună unei cateterizări intermitente. Astfel, medicii îi vor putea verifica și evalua volumul diurezei pentru a-i ajusta aportul de apă.
Dacă nu există urinare spontană în următoarele 3-4 ore, se va încerca o cateterizare intermitentă secundară cu un cateter de unică folosință. În cazul în care pacienta nu poate urina voluntar nici după a doua intervenție, va trebui să se supună celei de-a treia. Însă medicii vor introduce de această dată un cateter Foley, care va fi folosit timp de o săptămână.
Pacienta trebuie să ciupească cateterul pentru a-l închide și să-l deschidă de fiecare dată când simte nevoia de a urina. Dar această senzație poate fi absentă, drept pentru care pacienta ar trebui să deschidă cateterul o dată la 3 ore pentru a-și goli vezica urinară. Ea va fi externată înainte de îndepărtarea cateterului.
Medicamentele sunt utile?
Medicii pot prescrie medicamente pentru a preveni complicațiile la pacientele cu catetere Foley. Printre opțiuni se numără:
- Fosfonicină 3 g sub formă de granule (pacienta ar trebui să ia acest medicament o dată la 72 de ore în perioada în care folosește cateterul)
- Medicamente antiinflamatoare pentru a reduce inflamațiile locale
Concluzii
La momentul nașterii, este esențial să se administreze și să se mențină o analgezie optimă și să se ia măsuri adecvate pentru a preveni retenția urinară postpartum și alte complicații.
Îți recomandăm:
Există măsuri eficiente, bazate pe folosirea cateterelor, pentru tratarea inabilității de a urina spontan după o naștere naturală. Consultă medicul pentru a afla ce risc ai de a dezvolta această complicație și care sunt tratamentele disponibile pentru a o inversa.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Arcay-Ferreiro, E., Ferro-Castaño, A. M., Fernández-González, B., García-Rodríguez, B., Gonález-Gómez, J. M., Rodriguez-Del Amo, M. D., & Viaño-López, C. (2012). Sondaje vesical. Protocolo de enfermería. Asociación Española de Enfermería En Urología.
- Kanashiro, A., Nervo, N., Salas, D., wong, A., Capell, M., Younes, S., & Villavicencio, H. (2013). Retención de orina en el embarazo y el postparto TT – Retention of urine in pregnancy and postpartum. Actas Fund. Puigvert.
- Barakat, Ruben; Bueno, Clara; Díaz de Durana, Alfonso; Coterón, Javier; Montejo, R. (2013). Efecto de un programa de ejercicio físico en la recuperación post-parto. Estudio piloto. Archivos de Medicina Del Deporte.