Utilizarea insulinei bazale: tot ce trebuie să știți

Scris și verificat de medicul Maryel Alvarado Nieto

Ultima actualizare: 22 decembrie, 2022

Insulina este un hormon secretat de pancreas, a cărui funcție principală este de a stimula celulele să capteze glucoza care circulă în sânge. Secreția continuă generează o concentrație cunoscută sub numele de insulină bazală, care menține nivelurile normale de zahăr în sânge în perioada dintre mese. Ce presupune utilizarea insulinei bazale?

În momentul aportului alimentar, încărcăturile suplimentare de insulină sunt eliberate de pancreas pentru a face față creșterii glucozei. Nivelul insulinei este mai mare decât insulina bazală, situație numită postprandială.

Cât de importantă este utilizarea insulinei bazale?

La unii pacienți, valorile insulinei pot fi crescute, predispunându-i la dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2. Această situație este cunoscută sub numele de rezistență la insulină.

Din diverse motive, concentrația obișnuită a hormonului nu este suficientă pentru a menține un nivel adecvat de glucoză în sânge. Prin urmare, pancreasul încearcă să compenseze acest defect, eliberând și mai multe molecule de insulină.

În schimb, la pacienții cu diabet zaharat de tip 1, pancreasul nu mai produce insulină. Este necesară folosirea insulinei exogene pentru a preveni complicațiile diabetului. Insulina bazală devine importantă ca medicament.

Tipuri de insulină disponibile

În prezent, există mai multe opțiuni, care sunt clasificate în funcție de durata efectului pe care îl produc. Insulina cu acțiune scurtă, numită și obișnuită, are analogi: lispro, aspart și glulizină. Aceasta previne creșterile de glucoză în sânge după masă, mimând efectul insulinei postprandiale.

Insulina cu acțiune intermediară (NPH) și cu acțiune prelungită (glargin, detemir și degludec) menține stabile valorile insulinei în perioadele de post. Acest grup de substanțe este considerat insulina bazală a pacienților diabetici. Scopul acestei terapii este de a oferi celulelor un aport constant de glucoză ca sursă de energie, dar fără a provoca hipoglicemie.

Este important de reținut că există dispozitive concepute pentru a administra insulină în mod continuu și automat (pompe de insulină). Sunt dispozitive mici și folosesc insulină cu acțiune rapidă. Oferă concentrații constante pe tot parcursul zilei și al nopții.

Descoperiți: Ce este rezistența la insulină sau sindromul metabolic?

Caracteristicile insulinei bazale

Fiind un medicament cu acțiune prelungită, utilizarea insulinei bazale are loc o dată sau de două ori pe zi. Alegerea programului de administrare depinde de caracteristicile fiecărui tip de insulină și de factori personali.

Din acest motiv, terapia cu insulină și ajustările acesteia trebuie efectuate întotdeauna sub îndrumarea medicului specialist.

NPH (protamină neutră Hagedorn): insulină cu acțiune intermediară

Insulina NPH este o suspensie de culoare albă care conține zinc și protamină. Această ultimă moleculă întârzie absorbția insulinei, prelungind efectul acesteia.

Durata acțiunii sale se extinde până la 16 ore, motiv pentru care este adesea indicată de două ori pe zi. Cu toate acestea, administrarea nocturnă nu a arătat valori satisfăcătoare ale glucozei în sânge în dimineața următoare.

Analogi cu acțiune prelungită

Analogii de insulină umană au modificări ale unor aminoacizi ai hormonului, ceea ce produce un efect prelungit. În general, nu au un vârf maxim de acțiune, reducând astfel riscul de hipoglicemie.

Cele mai relevante caracteristici sunt descrise mai jos:

• Insulina glargin este dizolvată într-un mediu acid, având un aspect cristalin, ca cel al insulinei obișnuite. Administrarea subcutanată asigură o concentrație bazală adecvată de insulină, deci poate fi administrată doar o dată pe zi. Nu trebuie amestecată cu alte tipuri de insulină.
• Detemir este o insulină care are un acid gras într-unul dintre lanțurile sale. Această moleculă se leagă de proteinele din sânge atunci când este absorbită, prelungindu-și acțiunea. Are avantajul de a genera mai rar hipoglicemie decât glargina. De obicei, trebuie administrată de 2 ori pe zi.
• Insulina degludec, atunci când este injectată în țesutul subcutanat, creează molecule mari care se disociază lent, având un efect prelungit. În plus, se leagă și de albumină, întârziind efectul acesteia. Poate fi indicată doar o dată pe zi.

Terapia cu insulină: ce trebuie să știi

În general, aproximativ 50% din doza zilnică de insulină la un pacient cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să fie insulină bazală. Restul de 50% trebuie să acopere mesele. Cu toate acestea, anumiți factori trebuie luați în considerare. Obiectivul principal este menținerea unui nivel adecvat al glicemiei.

În mod similar, doza zilnică recomandată de Asociația Americană de Diabet (ADA) variază între 0,4 și 1 unitate internațională (UI) pentru fiecare kilogram de greutate corporală. Alegerea dozei este individualizată, deoarece depinde de vârstă și de prezența unei afecțiuni asociate.

La acei pacienți cu diabet zaharat de tip 2 la care este indicată terapia cu insulină, ADA recomandă ca cerințele hormonale să fie acoperite cu insulină bazală asociată cu un agent hipoglicemiant oral. La aceste persoane, doza este estimată la 0,1 – 0,2 UI pe kilogram de greutate pe zi.

Factori importanți în cazul insulinei bazale

Calea de administrare a insulinei este subcutanată, necesitând mai multe injecții în timpul tratamentului. Locul preferat este țesutul adipos al abdomenului, dar sunt potrivite și coapsele, fesele și brațele.

Este important să schimbați frecvent locația pentru a evita dezvoltarea lipohipertrofiei. În mod similar, trebuie utilizate ace speciale de insulină, care sunt scurte, pentru a evita administrarea intramusculară.

Pe de altă parte, este necesar să se stimuleze îmbunătățirea stilului de viață al pacientului. Adoptarea unei diete echilibrate și practicarea de exerciții fizice regulat s-au dovedit a avea un efect pozitiv asupra controlului glicemic.

Descoperiți: Cum afectează diabetul sănătatea mintală?

Utilizarea insulinei bazale: concluzie

Pacienții diabetici trebuie să fie informați cu privire la starea lor, astfel încât să aibă capacitatea de a participa activ la tratament. Controlul glicemiei capilare este o resursă esențială, deoarece permite monitorizarea atentă, în timp real, a efectului insulinei asupra pacientului.

De asemenea, detectarea regulată a hemoglobinei glicozilate servește la evaluarea eficacității tratamentului cu insulină pe termen mediu. Este o metodă esențială pentru a decide menținerea sau modificarea schemei terapeutice.