Care sunt simptomele vertijului?

Vertijul este, de obicei, însoțit de greață, cefalee, vedere încețoșată și dificultăți de mers. Citește mai departe pentru a afla tot ce trebuie să știi despre vertij!

Vertijul este o senzație complexă și greu de descris. Simptomele vertijului sunt numeroase. Totul ține de percepția mișcării și pare ca și cum împrejurimile se învârt în jurul nostru. Cuvântul provine din latină, unde „vertere” înseamnă „a întoarce”.

Atât vertijul, cât și amețeala sunt două dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii se prezintă la medicul de familie. De fapt, se estimează că aproximativ 40% dintre persoanele peste 40 de ani merg la medic din acest motiv.

Senzația de vertij se referă, de obicei, la o funcționare defectuoasă a sistemului de echilibru. Acest sistem se numește sistem vestibular și este situat în partea interioară a urechii. Tulburările asociate acestui organ sunt foarte frecvente și pot apărea la orice vârstă.

Prin urmare, în acest articol îți vom explica tot ce trebuie să știi despre vertij și care sunt simptome ce îl însoțesc. Este important să cunoști aceste simptome, deoarece vertijul este o senzație dificil de descris și greu de diagnosticat.

Ce este și care sunt simptomele vertijului?

Urechea internă conține sistemul vestibular, care le permite oamenilor să mențină echilibrul. De asemenea, sistemul de echilibru ne ajută să fim conștienți de postura noastră și să ne adaptăm corect la spațiul din jur.

Majoritatea cazurilor de vertij sunt provocate de o modificare apărută la nivelul acestui sistem. Vertijul implică perceperea unei senzații de mișcare, a noastră sau a obiectelor din jur, fără ca nimic să se miște cu adevărat. Unii oameni experimentează vertijul ca „o cădere în gol”.

Vertijul este o tulburare care poate afecta pe oricine la orice vârstă. Cu toate acestea, așa cum am menționat deja, odată ce am atins 40 de ani, devine mult mai frecvent. Vertijul poate fi clasificat în diferite tipuri:

• Vertij periferic: Alterarea sistemului vestibular produce vertijul periferic. Este cel mai frecvent tip și este cauzat, de obicei, de leziunile apărute la nivelul urechii. Prin urmare, este normal ca aceste persoane să se confrunte și cu pierderea auzului.
• Vertij central: Circuitele nervoase care transportă informații din ureche și le interpretează sunt deteriorate. Această interpretare are loc în trunchiul cerebral.
• Vertij pozițional: Acesta apare sub formă de episoade scurte. Este un răspuns la schimbările de poziție a capului și este, de obicei, benign.
• Vertij cervical: Acesta este produs de o modificare a vertebrelor cervicale.

Există multe tipuri de vertij, deoarece funcția de echilibru și postură are un circuit nervos complex în care sunt implicate mai multe părți ale corpului. Cu toate acestea, toate tipurile de vertij produc aceeași senzație complexă de mișcare.

Ce alte simptome însoțesc vertijul?

Pe lângă percepția faptului că totul se învârte în jur, există și o serie de alte simptome care însoțesc vertijul. De exemplu, greața și vărsăturile sunt foarte frecvente. În mod similar, persoanele care suferă de vertij își pierd de multe ori echilibrul și cad.

În funcție de tipul de vertij, unele simptome sunt mai frecvente decât altele. În cazul vertijului periferic, există o scădere a capacității de auz, așa cum am menționat mai sus. De asemenea, poți auzi un sunet constant în urechi.

În alte cazuri de vertij, vederea poate fi alterată. Mulți oameni văd dublu sau nu se pot concentra în mod optim. Există chiar și cazuri în care oamenii își pierd capacitatea de a vorbi corect.

Vertijul poate fi însoțit de paralizie la nivelul mușchilor feței sau de senzație de oboseală și slăbiciune la nivelul picioarelor. Persoanele care suferă de aceste simptome simt, de obicei, anxietate și frică, deoarece deplasarea le este îngreunată.

Este important să subliniem faptul că, deși majoritatea cazurilor de vertij apar sub formă de episoade scurte, acestea pot dura zile întregi. În plus, vertijul poate afecta atât copiii, cât și adulții.

După ce apar simptomele vertijului, cum se stabilește diagnosticul?