Ce este biopsihologia și ce rol are?
Uneori, psihologia și conceptele ei par oarecum abstracte. Înțelegerea credințelor, emoțiilor și comportamentelor poate părea o sarcină mai degrabă filosofică. Însă, adevărul este că fiecare proces intern are o corelație fiziologică, adică o reprezentare în corp și în biologie care explică apariția acestuia. Asta este ceea ce studiază biopsihologia.
Această ramură a psihologiei analizează funcționarea creierului sănătos, dar și factorii implicați în afecțiuni precum demența, tulburările de neurodezvoltare sau depresia, printre altele. În plus, încearcă să înțeleagă modul în care creierul, sistemul nervos și neurotransmițătorii influențează procesele mintale.
Istoria și dezvoltarea biopsihologiei
Ideea a apărut cu mult timp în urmă. Gânditorii și filosofii antici au afirmat că mintea se află în creier și că sistemul nervos mediază stimulii pe care îi primim din mediu și reacțiile pe care la avem la aceștia.
Ulterior, au fost dezvoltate teorii precum frenologia, care afirmă că pe baza formei craniului (structură, proeminențe și șanțuri) pot fi determinate trăsăturile de personalitate. Deși a fost demontată, ipoteza că funcțiile mintale se aflau în anumite zone ale creierului a căpătat relevanță.
Astăzi, datorită progreselor și tehnicilor inovatoare, cum ar fi scanările creierului, putem să vedem corelațiile fizice ale gândirii, emoțiilor și comportamentului. Datorită acestui lucru, putem interveni mai eficient.
Descoperiți: Creierul poate să simtă durere?
Ce studiază biopsihologia?
Biopsihologia este cunoscută și ca psihologie fiziologică, neuroștiință comportamentală sau psihobiologie. După cum am spus, studiază relația dintre procesele psihologice și evenimentele fiziologice care stau la baza lor.
Pentru a înțelege mai bine conceptul, vom enunța principiile de bază:
- Psihologia este considerată a fi o știință de laborator.
- Toate comportamentele sau procesele psihologice pot fi explicate pe baza unor concepte biologice. Toate sunt o consecință a geneticii și a biologiei.
- Comportamentul uman are scop evolutiv și a evoluat pentru a se adapta la mediu.
- Se folosesc metode comparative care permit o mai bună înțelegere a comportamentului uman, studiind diferite specii de animale.
- Se studiază ereditatea și genetica, precum și structura creierului, sistemul nervos și endocrin și neurotransmițătorii.
Dincolo de aceste principii, există anumite fenomene cărora această știință le acordă o atenție deosebită:
- Ritmurile biologice
- Metabolismul și procesele hormonale
- Comportamentele care implică motivație
- Emoția, învățarea, memoria și cunoașterea
- Efectul medicamentelor asupra funcționării sistemului nervos
- Bazele fizice implicate în procesele de senzație și percepție a stimulilor interni și externi
La ce folosește biopsihologia?
Aplicațiile biopsihologiei țin de cercetare sau tratarea anumitor boli. În primul caz, se urmărește extinderea cunoștințelor științifice. Cercetarea aplicată promovează intervenții care oferă soluții.
Pentru a obține cunoștințele necesare, se folosesc metode observaționale, în care datele sunt colectate fără modificarea variabilelor implicate. Experimentele descoperă cauzele implicate în diferite fenomene.
Se folosesc atât cercetarea umană, cât și cea pe animale. În acest fel, putem înțelege evoluția filogenetică a comportamentelor, de la cele mai simple specii (la care este mai ușor să vedem corelațiile dintre creier și comportament), până la cele complexe.
Psihobiologii activează în cercetare și industria farmaceutică. Ei dezvoltă și aplicații clinice și lucrează în domenii precum neurologia, tratând pacienți cu diverse leziuni sau boli:
- Autism
- Dependențe
- Anxietate
- Schizofrenie
- Furie
- Tulburări de dispoziție
- Parkinson, Alzheimer și alte demențe
Alte aplicații
Cunoștințele derivate din psihobiologie ajută la stimularea timpurie adecvată, care favorizează învățarea și exploatează plasticitatea creierului.
Ele sunt utile și în abordări precum mindfulness, pentru a înțelege modul în care o persoană își poate îmbunătăți atenția și concentrarea. Poate ajuta și la înțelegerea modului în care procesele psihologice favorizează sau împiedică recuperarea fizică după o intervenție sau boală.
Pe scurt, biopsihologia ne amintește de relația strânsă dintre minte și corp și de necesitatea de a le înțelege împreună pentru a dezvolta intervenții eficiente care să îmbunătățească starea de bine.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Escera, C. (2004). Aproximación histórica y conceptual a la Neurociencia Cognitiva. Cognitiva, 16(2), 141-61.
- Marín, N. (2017). Psicobiología del cáncer colorrectal: relación entre factores biológicos y psicológicos en pacientes tratados quirúrgicamente. Facultad de Medicina, Universidad de Málaga.
- Ripoll, D. R. (2010). Fundamentos de psicobiología (Vol. 147). Editorial UOC.