Teoria modulară a minții: cum funcționează creierul uman?

Teoria modulară a minții propune o reconceptualizare a modului în care este înțeleasă funcționarea acesteia. Fiecare componentă contribuie la atingerea aceluiași scop, dar separat.

Înțelegerea modului în care funcționează creierul uman nu a fost niciodată uniformă. Au apărut diferite teorii și una dintre ele este teoria modulară a minții (MMT).

Potrivit MMT, creierul lucrează în module, fiecare dintre ele având propria sa specialitate. Deci, există module pentru diferitele activități pe care le desfășurăm zilnic: pentru memorie, pentru vorbire, pentru relații sociale. Vorbim de structuri înalt specializate care asigură eficiență și optimizare.

Cum se explică teoria modulară a minții?

Pentru a înțelege despre ce este vorba, trebuie să înțelegem că un modul este echivalent cu un organ, deși la nivel mintal. Așa cum există un organ specializat în digestie, există și un modul care se ocupă de anumite procese mintale.

Eficienta este garantată pentru că mintea totală nu se implică în toate operațiunile. Mai exact, modulele sunt activate sau dezactivate la cerere.

Organizarea modulară este foarte avantajoasă, deoarece în cazul unei defecțiuni sau ajustări, fiecare modul se poate corecta pe sine. Dacă nu ar fi așa, o eroare ar afecta întregul sistem, iar modificările ar avea un efect în cascadă asupra componentelor rămase.

Modulele nu trebuie confundate cu ideea de structuri anatomice. Este vorba despre funcții. Organizarea modulară este rezultatul evoluției filogenetice, adică al anilor de evoluție și îmbunătățire a creierului.

Originile teoriei modulare a minții

În jurul anilor 1980, psiholingvistul Jerry Fodor a afirmat că mintea lucrează pe bază de module funcționale de natură înnăscută, dedicate unei activități specializate. Această idee a fost aplicată studiului limbajului.

Potrivit TMM, există structuri sau predispoziții înnăscute care facilitează dobândirea sau învățarea limbajului, printr-un modul specific și specializat în acest scop. Dacă limbajul și dobândirea lui nu ar forma un modul anume, ci ar face parte dintr-un singur sistem, orice compromis ar afecta limbajul.

Știm că acest lucru nu se întâmplă. Există băieți și fete care pot prezenta întârzieri sau deficite în plan cognitiv, dar nu au dificultăți în însuşirea sau utilizarea limbajului. Prin urmare, MMT a fost o revelație în ceea ce privește funcționarea sa.

Alte poziții

Teoria modulară a minții este opusă teoriilor clasice, conform cărora mintea este concepută ca un sistem unitar. Viziunea modulară se opune, potrivit lui García García (2008), teoriilor behavioriste sau asociaționiste care concep mintea ca un sistem cu scop general polivalent.

Totul ar putea fi rezolvat prin acest sistem care funcționează în ansamblu. Cu alte cuvinte, tot sistemul ar fi implicat în rezolvarea unei sarcini sau a unei probleme. În acest sens, metafora folosită este cea a creierului ca linie de asamblare.

Totuși, din punctul de vedere al TMM, fiecare componentă contribuie scopului principal, dar modular sau separat. Procesarea poate avea loc simultan, în funcție de fiecare modul utilizat.

Potențialul este în intermediari, nu în poli

Multă vreme au predominat ideile polare. Ele sunt natură versus cultură, corp versus minte, rațional versus emoțional.

Totuși, progresul ne spune că acestea nu sunt discuții dogmatice, ci intersectări între poziții. Printre punctele de unire și discuție apare învățarea. Teoria modulară a fost o revoluție în modul de a concepe funcționarea minții. Nu este vorba de fanatizare, ci despre îmbogățire și deschidere către potențialul oferit de noile descoperiri.