Întârzierile de limbaj la copii: tipuri, simptome și cauze

Comunicarea este ceea ce a dus la dezvoltarea ființelor umane. Cu toate acestea, nu toată lumea își dezvoltă această abilitate în mod corect sau în același ritm. Astăzi, vrem să vorbim despre tipurile de întârzieri ale vorbirii la copii, precum și despre simptomele și cauzele acestora.

Verificat și aprobat de medicul biolog María Belén del Río.

Scris de Equipo Editorial

Ultima actualizare: 22 decembrie, 2022

Comunicarea este ceea ce a dus la marile progrese ale rasei umane. Cu toate acestea, copiii nu dezvoltă această abilitate la fel. În cele ce urmează, vom discuta despre întârzierile de limbaj la copii, precum și despre simptomele și cauzele acestora.

De la nașterea bebelușilor, aceștia încep să-și exprime nevoile prin lacrimi, zâmbete și alte gesturi. Pe măsură ce cresc, dezvoltă noi mijloace de comunicare și chiar pronunță primele cuvinte. Cu toate acestea, mulți copii suferă întârzieri în dezvoltarea limbajului din mai multe motive. Prin urmare, le este mai greu să se exprime și, uneori, să fie înțeleși. Astăzi, vom analiza mai atent întârzierile lingvistice la copii.

Întârzierile în comunicare pot afecta interacțiunile, personalitatea și capacitatea de a învăța a copilului. Însă aceste întârzieri nu sunt deloc neobișnuite. De fapt, între 5 și 10% dintre copiii de vârstă școlară prezintă un tip de dificultate atunci când vine vorba de exprimare. Această statistică provine de la Departamentul de Sănătate al Universității din Michigan.

Întârzierile de limbaj la copii: probleme de comunicare

Tipuri și simptome

Există două tipuri de întârzieri lingvistice la copii. Primul tip este o întârziere a limbajului receptiv, care se referă la dificultatea în înțelegerea limbajului. Al doilea tip este o întârziere expresivă a limbajului, care se referă la o dificultate în folosirea cuvintelor. În multe ocazii, copiii experimentează o combinație a celor două tipuri.

Descoperirea întârzierilor lingvistice la copii poate dura ceva timp. Există simptome care pot atrage atenția părinților și îi pot determina pe aceștia să suspecteze că ar putea exista o problemă. De exemplu:

• Copilul nu scoate sunete până la vârsta de aproximativ 15 luni.
• Nu vorbește până la vârsta de 2 ani.
• Nu are capacitatea de a formula propoziții scurte până la vârsta de 3 ani.
• Are dificultăți în respectarea instrucțiunilor.
• Nu reacționează atunci când alții îi vorbesc.
• Are o pronunție sau articulare slabă a cuvintelor.
  
• Are dificultatea de a pune cuvintele împreună într-o propoziție.
• Omite cuvinte dintr-o propoziție.

Cauzele întârzierilor lingvistice la copii

În general, întârzierile lingvistice la copii își au originea în creier. Cu toate acestea, uneori, pot fi rezultatul unor deficiențe fizice, probleme de adaptare socială sau dificultăți de învățare. Principalele cauze sunt următoarele:

• Pierderea auzului. Copiilor cu dificultăți de auz le este greu să învețe să vorbească.
• Autism. Nu toți copiii cu autism au dificultăți de exprimare. Cu toate acestea, uneori întârzierile lingvistice au legătură cu autismul.
• Probleme neurologice. Afecțiuni precum paralizia cerebrală și atrofia musculară pot afecta mușchii necesari vorbirii.
• Mediu. Copiii care suferă de neglijență, abuz sau izolare pot învăța cu greu să vorbească. Uneori, lipsa comunicării este selectivă.
• Apraxia verbală. Aceasta este o afecțiune în care mușchii vorbirii nu reacționează la semnalele din creier.

Tratament pentru întârzierile de limbaj la copii

Uneori este greu de știut dacă o întârziere lingvistică este produsul uneia dintre aceste afecțiuni sau pur și simplu o situație temporară. În orice caz, cel mai bine este să consulți un medic pediatru dacă observi că cel mic nu atinge criteriile normale de comunicare. Un diagnostic precoce va ajuta la găsirea de soluții rapide.

În funcție de cauză, pediatrii pot îndruma copiii cu întârzieri de vorbire către un medic ORL, logoped, psiholog sau chiar asistent social. Cel mai bun lucru pentru acești copii este să aibă o echipă interdisciplinară care să lucreze laolaltă pentru a stimula comunicarea.

Implicarea familiilor este fundamentală pentru succesul oricărui tip de terapie. Fie că este vorba de a stimula limbajul sau de a stabili forme de comunicare non-verbală, părinții trebuie să participe la întregul proces.

Sfaturi pentru părinți

De când se nasc, copiii încep să învețe despre tot ceea ce îi înconjoară în noul lor mediu. Una dintre primele lor experiențe senzoriale în afara uterului este cea auditivă. De fapt, chiar și în uter, la 18 săptămâni, fetușii încep să audă primele zgomote. La 25 sau 26 de săptămâni, ei pot răspunde prin mișcări.

Prin urmare, experții recomandă vorbitul cu bebelușii imediat după naștere sau chiar înainte. Și alți stimuli vor ajuta la dezvoltarea rapidă a abilităților de comunicare pe măsură ce copiii cresc:

• Vorbitul des cu aceștia
• Cântatul
• Cititul poveștilor cu voce tare. Poți începe cu cărțile pentru copii și să progresezi pe măsură ce aceștia cresc.
• Răspunsul la orice întrebare
  
• Denumirea lucrurilor, chiar și atunci când bebelușii încă nu vorbesc

În cele din urmă, dacă bănuiești că cel mic ar putea avea o întârziere de vorbire, consultă un specialist. După cum am menționat, diagnosticul precoce va deschide ușile terapiei potrivite pentru a rezolva dificultățile copilului.