Ce este peristaltismul și cum funcționează acesta?
Ce este peristaltismul? Acest termen reprezintă contracții musculare care apar în organele tubulare ale corpului uman. Vorbim despre tractul gastrointestinal și, de asemenea, despre tractul urinar, unde structurile sub formă de tub transportă diferite substanțe.
Ce este peristaltismul și cum funcționează acesta?
Contracțiile peristaltice sunt organizate și ritmice. Ele apar la o frecvență considerată normală în mușchiul neted prezent în pereții organelor asemănătoare tuburilor. Mușchiul neted este autonom. Cu alte cuvinte, este acționat involuntar. Peristaltismul nu poate fi acționat în mod conștient. Acesta depinde exclusiv de ordinele creierului, asupra cărora nu avem control.
Atunci când creierul conștientizează prezența alimentelor în tractul digestiv, acesta trimite comenzi mușchilor netezi ai organelor implicate pentru a efectua anumite mișcări. Aceste mișcări generează transportul alimentelor de la gură până la anus.
Același mecanism se aplică și sistemului urinar. Atunci când creierul detectează prezența de urină produsă de rinichi, trimite informații astfel încât ureterele să o transporte la vezică urinară prin peristaltism.
Astfel, putem spune că peristaltismul are trei funcții principale:
- Propulsarea alimentelor în tractul digestiv
- Circulația biliară în ficat, care face parte din sistemul digestiv
- Transferul de urină în tractul urinar
Etapele peristaltismului
Peristaltismul se manifestă ritmic și organizat. După ce mâncarea intră în gură și este strivită, ajunge în esofag. Acolo, peristaltismul este responsabil de deplasarea bolului alimentar (a se vedea diagrama) spre stomac. De asemenea, aceleași mișcări împiedică bolul să se întoarcă înapoi.
Stomacul secretă acid gastric și începe digestia bolului alimentar. Următoarea etapă a călătoriei este intestinul subțire. Peristaltismul transferă substanțele în duoden, jejun și ileon. Aici se secretă acizii biliari din vezica biliară.
În intestinul subțire, absorbția de nutrienți depinde de un peristaltism optim, deoarece mișcările bine executate permit deplasarea substanțelor moleculare în pereții intestinali.
La final, mâncarea digerată va fi deshidratată în intestinul gros. Aici, mișcările coordonate joacă un rol cheie în expulzia fecală. Atât rectul, cât și anusul depind de aceste mișcări pentru a face ultimul pas.
Cauzele peristaltismului lent
Acum că am aflat ce este peristaltismul, vom discuta despre posibilele tulburări ale acestui proces.
Din cauza situațiilor pe care le vom explica mai jos, mișcările peristaltice ale unei persoane pot fi mai lente decât de obicei. Acest lucru poate duce la constipație în tractul digestiv, iar constipația poate duce la alte probleme de sănătate.
Printre cele mai frecvente cauze ale peristaltismului lent se numără:
- Vârstă extremă. Atât vârstnicii, cât și copiii mici sunt mai susceptibili să sufere de constipație, deoarece mușchii lor netezi nu funcționează în mod corespunzător.
- Diabet. Această boală afectează transmisiile neurologice în multe regiuni corporale, inclusiv la nivelul sistemului digestiv.
- Boala Parkinson. Pacienții care suferă de această afecțiune pot suferi și de constipație frecventă.
- Boală autoimună. De exemplu, pacienții cu sclerodermie sau polimiozită au un peristaltism lent.
- Substanțe medicamentoase. Unele medicamente au efecte secundare, cum ar fi constipația și scăderea activității peristaltice. Este important să cunoști această reacție adversă înainte de a le consuma și să discuți cu medicul specialist dacă ai nelămuriri sau ești îngrijorat.
Citește și:
Cauzele peristaltismului accelerat
Așa cum poți suferi de peristaltism scăzut, mișcările peristaltice se pot intensifica, provocând diaree. Acestea sunt cauzele cele mai frecvente:
- Infecții bacteriene. Cele mai frecvente bacterii care provoacă diaree sunt Escherichia coli, Salmonella și, de asemenea, Shigella. Este posibil ca pacientul să le fi contractat prin ingerarea alimentelor sau a apei infestate.
- Infecții virale. La copii, peristaltismul crescut este cauzat de prezența virusurilor comune. Monitorizarea medicală este esențială în aceste cazuri pentru a se evita deshidratarea.
- Substanțe medicamentoase. Anumite medicamente au efecte adverse, inclusiv diaree.
- Boli cronice. Unele boli foarte răspândite au simptome asociate cu un peristaltism crescut. De exemplu, putem menționa aici disfuncțiile glandei tiroide.
- Origine psihologică. Intestinul răspunde la situații stresante. Acest lucru este logic acum, deoarece știi că mișcările mușchilor netezi depind de sistemul nervos care le trimite stimuli.
- Chirurgie digestivă anterioară. Cei care au suferit o intervenție chirurgicală gastrică sau intestinală din diverse motive pot suferi de modificări de ritm peristaltic fie prin distrugerea fibrelor nervoase, fie prin scurtarea tractului digestiv.
Descoperă mai mult:
Concluzii
Peristaltismul este o funcție corporală normală și vitală. Fără el, nu ai putea trăi normal. Acesta este responsabil de transportul alimentelor prin tractul digestiv și al urinei prin sistemul urinar.
Cu toate acestea, activitatea sa normală poate fi afectată. Trebuie să consulți medicul dacă observi că ai mai multe sau mai puține mișcări intestinale. Acesta va ști dacă este o schimbare temporară sau dacă este ceva care necesită tratament specific.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Loeb, Gerald E., and Frances JR Richmond. “Method and apparatus to treat disorders of gastrointestinal peristalsis.” U.S. Patent No. 6,895,279. 17 May 2005.
- Quevedo Guanche, Lázaro. “Oclusión intestinal: Clasificación, diagnóstico y tratamiento.” Revista Cubana de Cirugía 46.3 (2007): 0-0.
- Angosto, María Cascales, and Antonio L. Doadrio Villarejo. “Fisiología del aparato digestivo.” Monografías de la Real Academia Nacional de Farmacia (2014).
- Philpott HL, Nandurkar S, Lubel J, Gibson PR. Drug-induced gastrointestinal disorders. Frontline Gastroenterol. 2014;5(1):49–57. doi:10.1136/flgastro-2013-100316
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.