Ce este psihanaliza? Cum funcționeazã?

Psihanaliza este o teorie care caută să rezolve aspectele inconștiente ale minții umane. Este o știință? Cum funcționează această teorie? Citește mai departe pentru a afla!
Ce este psihanaliza? Cum funcționeazã?

Ultima actualizare: 04 Aprilie, 2021

Ce este psihanaliza? Psihanaliza este principalul precedent istoric al psihologiei. De fapt, auzim adesea aceste tipuri de referințe în viața de zi cu zi.

De multe ori, oamenii folosesc în mod natural termeni precum „inconștient”, „reprimare” sau „decădere mintală”. Toate aceste cuvinte provin din teoria psihanalizei. În articolul de astăzi, vom analiza psihanaliza pentru a înțelege ce este și cum funcționează.

Totul începe cu Sigmund Freud.

Ce este psihanaliza?

Conform teoriei psihanalitice, comportamentul ființelor umane este produsul unei serii de interacțiuni psihologice la diferite niveluri ale conștiinței: inconștient, preconștient și conștient. Freud s-a bucurat de o recunoaștere enormă pentru că a creat teoria psihanalizei.

Odată cu trecerea timpului, conceptele psihanalitice au început să fie puse la îndoială, deoarece psihologia a luat o direcție mult mai științifică și mai puțin filozofică. În prezent, psihanaliza poate fi definită ca o teorie pentru a înțelege funcționarea minții umane din punct de vedere inconștient.

Într-adevăr, psihologia s-a separat de teoria psihanalitică. Cu toate acestea, multe dintre conceptele de psihanaliză sunt incluse în limbajul psihologic și pot ilustra unele dintre fenomenele gândirii umane.

Teoria psihanalitică reprezintă originile psihologiei moderne – în special în domeniul psihoterapiilor. Mulți psihologi utilizează psihanaliza ca terapie și chiar se antrenează ca terapeuți psihanalitici.

Specialist care explică ce este psihanaliza
Psihanaliza reprezintă originile psihologiei. Oamenii îi pun la îndoială principiile de bază, dar acest lucru nu îi scade importanța.

Cum funcționează psihanaliza?

Cuvântul este principala resursă a terapiei psihanalitice. Dialogul ajută pacienții prin confruntarea cu situații din trecutul lor în cadrul unor sesiuni continue săptămânale.

Copilăria este una dintre etapele cele mai discutate în timpul ședințelor psihanalitice. În plus, ideea principală este de a accesa anumite informații (ceea ce oamenii reprimă în mintea inconștientă). Acesta este modul în care pacientul poate interioriza în mod adaptat experiențele din trecut pentru a reacționa mai bine în prezent.

Potrivit lui Freud, există trei cazuri în aparatul psihic: „id-ul”, „ego-ul” și „super-ego-ul”. Id-ul reprezintă dorințele înnăscute ale oamenilor, super-ego-ul este produsul relației individului cu mediul său. Trebuie să existe un echilibru între dorințe și conviețuire. Ego-ul este instanța conștientă.

Psihanaliza este un proces terapeutic îndelungat, care poate dura ani de zile. Unii consideră că timpul necesar pentru obținerea rezultatelor este contraproductiv. De fapt, criticii teoriei susțin faptul că nu are sens să supunem o persoană unui proces atât de lung de retrospecție.

Principiile fundamentale ale psihanalizei

Fiecare psihanalist ar trebui să-și poată trata pacientul în funcție de nevoile sale individuale. Prin urmare, stilurile de abordare terapeutică vor depinde, în mare măsură, de profesionistul care dirijează procesul.

Cu toate acestea, există câteva principii fundamentale pe care nu trebuie să le trecem cu vederea. Iată câteva linii directoare pentru a înțelege mai bine ce este și cum funcționează psihanaliza:

  • În primul rând, cauza conflictelor actuale rezidă adesea în problemele nerezolvate ale copilăriei.
  • De asemenea, conflictele psihologice ale pacientului sunt rezultatul proceselor de gândire inconștiente.
  • Problemele latente sunt cauza simptomatologiei.
  • Procesul psihanalitic ajută acele gânduri inconștiente să devină conștiente (în acel moment, subiectul poate accesa soluția reală a conflictului).

În teoria psihanalitică, există și conceptul de impulsuri și tendințe. Impulsurile reprezintă acele dorințe intense și incontrolabile ale oamenilor. Sunt lucrurile la care nu poți să nu te gândești.

Tendințele și impulsurile sunt viscerale și cer să fie satisfăcute. În contrast, gândurile conștiente sunt toate normele sociale și informațiile morale pe care fiecare subiect le posedă și le interpretează într-un mod logic. Gândurile conștiente îi împiedică pe oameni să-și satisfacă nevoile în moduri nepotrivite.

Care este scopul terapiei psihanalitice?

Procesul psihanalitic ajută la înțelegerea propriei personalități. Terapiile funcționează destul de bine pentru persoanele cu suferință emoțională intensă și recurentă. Acestea îi ajută să înțeleagă cauzele exacte ale problemelor lor.

Pacientul găsește ușurarea atunci când descoperă sursa disconfortului. Efectul disipării incertitudinii este vindecător. În schimb, procesul psihanalitic nu este recomandat pentru cei care au nevoie de o soluție rapidă pentru un anumit conflict.

După cum am menționat mai sus, teoria creată de Sigmund Freud se concentrează pe laturile inconștiente ale personalității (cele care nu sunt ușor de accesat pe termen scurt și mediu). Mecanismele de apărare sunt principalele dezavantaje ale rezultatelor rapide.

Freud a stabilit faptul că o serie de fenomene psihologice au avut loc în minte pentru a proteja subiectul atunci când acesta a început să se confrunte cu anumite realități incomode. În mod paradoxal, mecanismele de apărare ale inconștientului au un efect dăunător, deoarece împiedică accesul la realitate.

Puzzle cu creierul uman
Accesul la minte nu servește pentru abordarea problemelor urgente în timp util, deoarece teoria se dezvoltă de-a lungul anilor.

Critici ale teoriei

De-a lungul istoriei, teoria psihanalitică a fost aspru criticată, deoarece multe dintre postulatele sale nu s-au dovedit eficiente. Întoarcerea în copilărie pentru a rezolva un conflict în prezent funcționează pentru unii pacienți, dar nu pentru toată lumea.

După cum poți vedea, psihanaliza a ajuns să fie considerată o resursă de tratament anecdotic. Cu toate acestea, în lumea jargonului psihologic, cuvintele și termenii derivați din această teorie au rămas valabili din punct de vedere simbolic.

S-ar putea să te intereseze...
5 pași pentru programarea subconștientului
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
5 pași pentru programarea subconștientului

Programarea subconștientului te ajută să devii o persoană mai liberă, mai împlinită și mai fericită. Iată în ce constă acest proces incredibil!



  • Soto, Damián Pachón. “Psicoanálisis:” Crítica, Psicoanálisis y Emancipación. Ediciones USTA, 2019. 59–80. Crítica, psicoanálisis y emancipación. Web.
  • Vezzetti, Hugo. “Historia del psicoanálisis: complejidad y producción historigráfica [conferencia].” Psiquiatría, psicología y psicoanálisis: historia y memoria. 2000. 63-82.
  • Jaramillo Zapata, Jorge Iván. “El Psicoanálisis En La Universidad.” Poiésis 38 (2020): n. pag. Poiésis. Web.
  • Domínguez, Juan Pablo Sánchez. “El Psicoanálisis y Su Objeto de Investigación.” Tempo psicanalitico 51.1 (2019): 259–287. Tempo psicanalitico. Web.
  • Laguna, Valle et al. “Sobre El Psicoanálisis y Las Psicoterapias de Orientación Psicoanalítica.” Temas de psicoanálisis 17 (2019): 1–24. Print.
  • Escars, Carlos. “La pulsión y sus diques. Una puntuación de la Teoría sexual.” (2001).
  • Palomero Pescador, José. “¿Sique Vigente, Hoy, El Psicoanálisis?: La Polémica Continúa.” Revista Interuniversitaria de Formación del Profesorado 20.2 (2006): 233–266. Print.