Ce este psihoeducația în terapia psihologică?

Scris și verificat de psihologul Maria Fatima Seppi Vinuales

Ultima actualizare: 29 ianuarie, 2023

În spatele unui diagnostic se află o provocare: acceptarea bolii de către pacient, astfel încât acesta să inițieze și să mențină comportamente de îngrijire. Cum se poate realiza acest lucru dacă există temeri, convingeri personale, stigmatizare socială și alte experiențe negative? Prin psihoeducație. Ce rol are psihoeducația în terapia psihologică?

Psihoeducația este unul dintre instrumentele folosite în psihoterapie pentru a ajuta pacienții să înțeleagă cum evoluează boala lor și să colaboreze în aplicarea tratamentului.

În ce constă psihoeducația în terapia psihologică?

Psihoeducația este un instrument folosit în terapie cu scopul de a face din pacient adevăratul protagonist al procesului de ameliorare sau vindecare. Psihoeducația urmărește împuternicirea pacientului și promovarea unei mai mari autonomii.

Prin psihoeducație, pacientul poate învăța să identifice simptome, cicluri, modificări sau semnale de alarmă. Acesta dobândește abilitatea de a face față situațiilor negative.

Fără îndoială, este un instrument cheie pentru schimbare.

Psihoeducația este utilizată și pentru familia sau mediul pacientului. La urma urmei, familia sau rețeaua de sprijin poate fi un factor de ajutor sau de risc în recuperare.

Descoperiți: Simptomele tulburărilor afective

Importanța procesului

Psihoeducația transformă pacientul într-un colaborator activ al procesului terapeutic. Aceasta face ca responsabilitatea pacientului să depășească ceea ce se întâmplă în cabinet. Având informații și fiind pregătit, pacientul poate înțelege ce se întâmplă cu el și poate veni cu soluții complementare. În acest fel, simte că face ceva, că este folositor și că are putere asupra stării sale.

Mediul pacientului ajută la reducerea stigmatizării asociate anumitor boli. O boală nu înseamnă a fi slab sau a valora mai puțin. Psihoterapia abordează și problemele legate de stima de sine și îmbunătățește aderența la tratament.

Oferind numeroase informații, contribuie la spulberarea miturilor sau a credințelor eronate despre un anumit diagnostic.

Atunci când familia devine parte a tratamentului, aceasta poate oferi informații valoroase echipei medicale.

Avantajele psihoeducației

Câteva dintre avantajele psihoeducației în terapia psihologică sunt următoarele:

• Pacientul învață să coexiste cu boala și o acceptă ca parte a vieții sale, dobândind un rol mai activ în recuperare. De asemenea, își îmbunătățește atitudinea și câștigă încredere.
• Îmbunătățește calitatea vieții, deoarece pacientul învață să se îngrijească.
• Facilitează interacțiunea dintre pacient și familia lui: atunci când cei apropiați pacientului știu ce se întâmplă, ei își pot oferi ajutorul. Așteptările lor devin reale.
• Promovează o mai bună adaptare la boală.

„Oare înnebunesc? Sunt pe cale să mor? Este grav?” Acestea sunt câteva dintre întrebările care apar atunci când nu avem suficiente informații cu privire la ceea ce ni se întâmplă. În acest sens, psihoeducația ne permite să reducem anxietatea, incertitudinea și frica.

În ce situații se folosește?

Psihoeducația este recomandată în multe situații și este folosită de diferiți profesioniști, nu numai în cadrul terapiei psihologice. Este utilă mai ales când tulburarea sau boala are caracteristici cronice. Mai presus de toate, se aplică în cazul pacienților cu depresie, anxietate și schizofrenie.

Citiți și: Atac de panică și anxietate: sunt la fel?

Psihoeducație pentru viață

Psihoeducația promovează o abordare detaliată a bolii, punând accentul pe aspectele biologice, cognitive și sociale. Se bazează pe educarea pacientului, astfel încât acesta să aibă informații despre ceea ce i se întâmplă.

Informarea este cheia oricărui tratament și este un drept al pacientului care consultă un medic sau un terapeut.

Psihoeducația este și un mod de interacțiune între pacient și specialist, deoarece implică găsirea de soluții comune. Pacienții sunt cei care descoperă ce funcționează pentru ei și ce nu.

Psihoeducația nu este un proces vertical sau unidirecțional, ci unul activ și participativ. Este important să înțelegem că pacientul este cel care trebuie să aplice strategiile de auto-îngrijire și să găsească puterea de a face față bolii în prezent și în viitor.