Ce este sindromul Horner? Informații importante
Sindromul Horner este o tulburare neobișnuită, cunoscută sub numele de paralizie oculosimpatică. Afectează nervii ochiului și ai feței. Din cauza acestui sindrom, pupila din partea afectată a feței se contractă. Pleoapa cade și transpirația pe această parte a feței este redusă.
Sindromul Horner apare întotdeauna ca o consecință a unei boli deja existente. Cele mai frecvente tulburări care provoacă apariția sa sunt:
- Accidentul vascular cerebral
- Tumoare sau leziune pe măduva spinării
- Tumoare pe creier
În anumite situații, este posibil ca medicii să nu descopere patologia de bază. În acest caz, sindromul este dificil de tratat, deoarece tratarea cauzei de bază este ceea ce ar putea restabili funcțiile nervoase normale.
Trebuie să reții faptul că sindromul Horner poate apărea la persoane de orice vârstă. În plus, așa cum am menționat anterior, este o boală rară.
Sindromul Horner
De ce apare?
Pentru a înțelege de ce apare sindromul Horner, trebuie să analizăm funcționarea unei serii de fibre nervoase, cum ar fi fibrele legate de transpirație, pupile și mușchii din jurul ochilor. Acestea încep din partea creierului numită hipotalamus și se îndreaptă spre față și ochi. Dacă drumul acestor fibre nervoase este afectat, atunci apare sindromul Horner.
Calea pe care o parcurg aceste fibre nervoase este foarte complexă. Din creier, coboară pe măduva spinării, ies la înălțimea pieptului și se întorc în sus prin gât, lângă artera carotidă. Apoi, intră în craniu și ajung în interiorul ochiului.
Daunele cauzate acestor fibre nervoase pot fi provocate de următoarele:
- O leziune pe artera carotidă, una dintre arterele principale care se îndreaptă către creier.
- O leziune a nervilor de la baza gâtului, denumită plexul brahial.
- Apariția migrenelor.
- Tumori, accident vascular cerebral sau alte leziuni ale creierului sau ale trunchiului cerebral.
- Tumori în partea superioară a plămânilor.
- Simpatectomia. Aceasta este o injecție sau o intervenție chirurgicală efectuată pentru a întrerupe fibrele nervoase și pentru a atenua o durere specifică.
Există anumite cazuri în care sindromul Horner se dezvoltă în momentul nașterii. Această afecțiune poate provoca o lipsă de culoare și pigmentare în iris. Deși acest sindrom este rar, se estimează că varianta congenitală afectează 1 din 6000 de nașteri.
Sindromul Horner, în funcție de locație și de modul în care apare afecțiunea de bază, poate fi clasificat în patru moduri diferite. Prin urmare, există sindromul Horner central, preganglionic, postganglionic și congenital.
Citește și:
Simptomele sindromului Horner
Trebuie să reții faptul că sindromul Horner afectează doar o parte a feței. Cele mai frecvente semne și simptome analizate pentru identificarea acestei afecțiuni sunt următoarele:
- Căderea pleoapei superioare.
- Ridicarea ușoară a pleoapei inferioare.
- Mioză. Pupilă contractată continuu.
- Anisocoria. Există o diferență notabilă între mărimea pupilelor.
- Dilatarea redusă sau lentă a pupilei sub efectul unei lumini reduse.
- Reducerea sau lipsa transpirației pe partea afectată a feței.
Aceste simptome nu sunt ușor de detectat. Se pot dezvolta subtil, ceea ce complică diagnosticul acestui sindrom.
Simptome la copii
În cazul în care sindromul Horner se dezvoltă la copii, există o serie de simptome caracteristice pe care le poți observa. Irisul ochiului afectat devine mai deschis la culoare, mai ales la copiii sub un an.
În plus, partea afectată a feței nu devine niciodată roșie. Fața copilului ar trebui să se înroșească în mod natural din cauza efortului fizic, reacțiilor emoționale sau căldurii. Cu toate acestea, în cazul sindromului Horner, acest lucru nu se întâmplă.
Citește mai mult:
Diagnosticul și tratamentul sindromului Horner
Pentru a diagnostica sindromul Horner, profesioniștii evaluează următoarele simptome observabile printr-un examen ocular:
- Modificări ale contracției sau ale dilatației pupilei
- Pleoapă căzută
- Infecție conjunctivală
Tratamentul, așa cum am menționat anterior, depinde de cauza originală a tulburării. Nu există un tratament specific pentru sindromul Horner. Medicii vor stabili tratamentul odată ce vor identifica cauza.
Merită menționat faptul că, atunci când suferi de acest sindrom, pleoapa cade doar puțin. Acesta este cel mai mare obstacol în calea vieții de zi cu zi a pacientului. În plus, în mod normal, nu există complicații. Complicațiile care pot apărea sunt adesea legate de cauza principală a sindromului sau de tratamentul în sine.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Kong, Y. X., Wright, G., Pesudovs, K., O’Day, J., Wainer, Z., & Weisinger, H. S. (2007). Horner syndrome. Clinical and Experimental Optometry. https://doi.org/10.1111/j.1444-0938.2007.00177.x
- Jeffery, A. R., Ellis, F. J., Repka, M. X., & Buncic, J. R. (1998). Pediatric Horner syndrome. Journal of AAPOS. https://doi.org/10.1016/S1091-8531(98)90008-8
- Rabady, D. Z., Simon, J. W., & Lopasic, N. (2007). Pediatric Horner Syndrome: Etiologies and Roles of Imaging and Urine Studies to Detect Neuroblastoma and Other Responsible Mass Lesions. American Journal of Ophthalmology. https://doi.org/10.1016/j.ajo.2007.06.019
- Almog, Y., Gepstein, R., & Kesler, A. (2010). Diagnostic value of imaging in Horner syndrome in adults. Journal of Neuro-Ophthalmology. https://doi.org/10.1097/WNO.0b013e3181ce1a12
- Trobe, J. D. (2010). Editorial: The evaluation of Horner syndrome. Journal of Neuro-Ophthalmology. https://doi.org/10.1097/WNO.0b013e3181ce8145
- Herrero-Morín, J. D., Calvo Gómez-Rodulfo, A., García López, E., Fernández González, N., García Riaño, L., & Rodríguez García, G. (2009). Síndrome de horner congénito. Anales De Pediatría, 70(3), 306-308. doi:10.1016/j.anpedi.2008.11.024