Ce este terapia psihodinamică și când este recomandată?
Fie din cauza materiilor școlare, fie pentru că am fost deja la psiholog, aproape toți știm ce este psihanaliza și cine este Freud. Cu toate acestea, nu toată lumea a auzit de terapia psihodinamică.
După cum explică un articol din American Journal of Psychiatry, această formă de terapie este utilizată în tratamentul unor tulburări mintale. Dar în ce constă mai exact? Când este indicată? Detaliem mai jos!
Terapia psihodinamică: în ce constă și care este originea ei?
Termenul „terapie psihodinamică” poate fi găsit în interacțiunea dintre conștient și inconștient. Unele dintre simptomele și cauzele disconfortului nu sunt la suprafață, ci la un nivel mai profund.
După cum sugerează și numele, accentul este pus pe mișcare sau fluctuație. Acest lucru indică faptul că oamenii, în lupta lor pentru a-și atinge obiectivele, se află între tensiuni: mulțumire și nemulțumire sau autonomie și dependență, printre alte perechi opuse.
Bazele principale
Terapia psihodinamică constă într-un set de teorii, ai căror referenți cei mai cunoscuți sunt Freud, Erikson și Jung. Unele dintre ideile sale centrale sunt următoarele:
- Existența inconștientului: există conținuturi și procese pe care nu le putem accesa cu ușurință, care sunt latente și care ne influențează viața.
- Conflicte psihice: apar din frici, dorințe, fantezii, printre altele. În fața acestora, apar adesea mecanisme de apărare, precum represiunea.
- Experiența din copilărie: multe învățături și conflicte își au originea în copilărie. Personalitatea este modelată prin influențare.
- Relația dintre analist și consultant: conceptele de transfer și contratransfer sunt cheie pentru a exemplifica ceea ce se întâmplă. Au fost identificate tipare și relații care pun în lumină experiențe trecute. Anumite aspecte ale relațiilor sau modelelor anterioare apar în relația actuală.
- Simptomele sunt soluții de compromis: adică un acord între ceea ce vrem și ceea ce putem face.
Descoperiți și: Alunecarea freudiană sau actul eșuat: ce este și ce presupune?
Etapele sau momentele marcante ale teoriilor psihodinamice
Contribuțiile teoriei psihanalitice freudiene s-au extins și la alte teorii. Unele dintre ele sunt următoarele:
- Psihologia sinelui
- Teoria relațiilor obiect
- Teoria atașamentului
- Psihologia sinelui
- Psihologia interpersonală
- Psihanaliza relațională
Ca sinteză, detaliem câteva dintre ele pentru a înțelege setul de teorii care compun terapia psihodinamică.
Terapia psihanalitică
Freud a evidențiat, în cadrul modelului topografic, existența forțelor inconștiente versus conștiente. Apoi, el a propus modelul structural, „id”, „eul” și „supereul” fiind trei instanțe diferite.
- Aspectele inconștiente se găsesc în „id”, deoarece reprezintă rezerva tuturor impulsurilor și pulsiunilor.
- „Supereul” este autoritatea, regulile și valorile morale.
- „Eul” se caracterizează prin rolul său de mediator între cele două instanțe anterioare, prin asigurarea acelei „cote de realitate” și de execuție.
Este un model care a coexistat cu cel structural, întrucât id-ul are elemente inconștiente, în timp ce supraeul și eul au ambele componente.
Psihoterapia ego-ului
„Psihoterapia ego-ului” a apărut pentru rezolvarea conflictelor. Aici găsim figuri precum Erikson, care aprofundează teoria psihosexuală a dezvoltării; nu se oprește în copilărie, ci încorporează tot ciclul de viață.
Individul trebuie să depășească anumite provocări sau sarcini atunci când trece de la o etapă la alta. În plus, autorul a acordat o importanță enormă influenței contextului și societății ca variabile care influențează viața psihică a oamenilor.
Mai departe, o găsim pe Anna Freud, pentru care conflictele apar din cauza utilizării apărărilor primitive în locul apărărilor mature. A identificat, de asemenea, mecanisme de apărare mai puternice decât cele propuse de Freud.
Teoria relațiilor obiectului
Teoria relațiilor obiectului sugerează că dezvoltarea personalității este influențată de calitatea relației pe care o are o persoană cu „obiectul” său de afecțiune sau iubire. Obiectele pot fi externe sau interne (imagini interiorizate ale obiectelor externe). Aici găsim figuri precum Melanie Klein sau Winicott.
Teorii ale atașamentului
Reprezentantul principal este J. Bowlby. Personalitatea este modelată și de relația cu îngrijitorul principal. El a definit următoarele tipuri de atașament:
- Sigur
- Nesigur
- Ambivalent
Metode și scopuri ale terapiei psihodinamice
Terapia psihodinamică are diferite metode, în funcție de teoriile aplicate. Cele mai utilizate sunt următoarele:
- Asocierea liberă: consta în dezvăluirea primului lucru care îi vine în minte pacientului, într-un mediu relaxat și calm. Tehnica susține că persoana în cauză va ajunge la problema care o îngrijorează.
- Transferul și contratransferul: se referă la relația dintre terapeut și pacient, o legătură în care aspecte ale altor relații sunt repetate sau reeditate, în special cele din copilărie.
- Lucrul cu rezistența: în cursul terapiei, apar obstacole. Terapeutul „împinge” pacientul să lucreze la acele blocaje și să ajungă la miezul lor.
Când să alegeți terapia psihodinamică?
Terapiile psihodinamice se concentrează pe diferite subiecte. Unele dintre ele sunt următoarele:
- Promovarea autocunoașterii, pornind de la a realiza cum suntem și cum ne comportăm pentru a înțelege originea multor limitări. Ne permite să aducem lumină asupra prezentului în timp ce ne adresăm trecutului.
- Stabilirea legăturilor de calitate
- Cunoașterea emoțiilor
- Evitarea repetării tiparelor de comportament disfuncționale sau dăunătoare funcționării zilnice
- Reducerea conflictelor interne și gestionarea lor
Descoperiți mai mult: Teoria personalității conform lui Sigmund Freud
Terapia psihodinamică: important este să ne simțim confortabil
Dincolo de existența multiplelor abordări și instrumente de lucru, important la începerea terapiei este să ne simțim confortabil în acel spațiu.
Pentru aceasta, este convenabil să întrebăm în prealabil cum acționează fiecare terapeut și să fim atenți la felul în care ne simțim. Uneori, este necesar să cerem o recomandare sau să găsim un alt profesionist. Nu toți oamenii experimentează aceleași terapii în același mod.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Steinert, C., Munder, T., Rabung, S., Hoyer, J., & Leichsenring, F. (2017). Psychodynamic Therapy: As Efficacious as Other Empirically Supported Treatments? A Meta-Analysis Testing Equivalence of Outcomes. In American Journal of Psychiatry (Vol. 174, Issue 10, pp. 943–953). American Psychiatric Association Publishing. https://doi.org/10.1176/appi.ajp.2017.17010057
- Barber, J. P., & Sharpless, B. A. (2015). On the future of psychodynamic therapy research
- Jacques y Solomonov Nili. (17 de Marzo de 2016). Teorías Psicodinámicas. Obtenido de Universidad de Buenos Aires: http://www.psi.uba.ar/academica/carrerasdegrado/psicologia/sitios_catedras/obligatorias/070_psicoterapias1/material/teorias_psicodinamicas_espanol.pdf
- Ramírez, N. (2010). Las relaciones objetales y el desarrollo del psiquismo: una concepción psicoanalítica. Revista De Investigación En Psicología, 13(2), 221–230. https://doi.org/10.15381/rinvp.v13i2.3729
- Guntrip, H. (1971). Estructura de la personalidad e interacción humana: la síntesis progresiva de la teoría psicodinámica. In Estructura de la personalidad e interacción humana: la síntesis progresiva de la teoría psicodinámica (pp. 404-404).