Ce se întâmplă fizic în corpul uman la câteva ore după moarte?
Verificat și aprobat de asistenta Leidy Mora Molina
Moartea este un subiect inconfortabil și delicat pentru majoritatea oamenilor. Unii se întreabă ce se întâmplă fizic în corpul uman la câteva ore după moarte. Încetarea ireversibila a funcțiilor vitale este un fenomen dinamic influențat de diverși factori. Studiile afirmă că, după moarte, se declanșează o serie de modificări structurale, fizice și chimice, cunoscute sub denumirea de fenomene cadaverice.
Procesul morții are mai multe faze. Fiecare dintre aceste modificări fizice apar într-o anumită perioadă de timp și sunt utile pentru medicina legală și criminalistică.
Starea de moarte
Majoritatea oamenilor consideră starea de moarte ca fiind lipsa pulsului și încetarea respirației. Cu toate acestea, starea de moarte descrie un proces complex care se extinde dincolo de colapsul circulator și pulmonar, care în unele cazuri poate fi reversibil prin resuscitare.
În prezent, analizele electrocardiografice ale pacienților decedați sugerează că creierul uman continuă să funcționeze până la 10 minute după moarte. Acesta ar putea fi conștient de iminența morții.
Profesioniștii din domeniul sănătății folosesc diverse criterii pentru a declara decesul unei persoane. Acestea includ lipsa de răspuns la reflexe și absența contracției pupilei la lumină, precum și oprirea ireversibilă a pulsului și a respirației.
Descoperiți: Care sunt stările conștiinței umane?
Ce se întâmplă fizic în corpul uman la câteva ore după moarte?
În momentul în care viața se stinge, corpul uman suferă mai multe modificări rezultate din procesele biochimice ale cadavrului și din expunerea la mediul care îl înconjoară. Există modificări imediate și modificări tardive.
Schimbări imediate
Modificările imediate sunt cele care apar în organism la 24 de ore după moarte. În cadrul acestora, putem găsi următoarele:
Lividitate
Odată cu încetarea pompării sângelui de către inimă, pielea devine palidă în câteva minute. Din cauza gravitației, sângele ajunge în părțile corpului apropiate de pământ, generând fenomenul livor mortis, adică pete violet.
Aceste leziuni sunt foarte utile în determinarea poziției corpului la deces. Acestea pot fi modificate prin mișcarea corpului în primele 12 ore. După 24 de ore de la moarte, nu se vor mai forma pete noi.
Răcire
Un semn caracteristic al morții este pierderea temperaturii corpului sau algor mortis. Această răcire cadaverică are loc în primele 24 de ore după deces, până când cadavrul capătă temperatura aerului care îl înconjoară.
Pierderea de căldură are loc cu o rată de 1 grad Celsius pe oră, în funcție de condițiile atmosferice. Răceala este mai evidentă la început la nivelul feței și al mâinilor, iar mai târziu la gât și axile. Persoanele supraponderale tind să se răcească mai lent.
Rigiditate
În prima oră după moarte, toată musculatura netedă și striată a corpului începe să se relaxeze într-o fază cunoscută sub numele de flaciditate primară. Articulațiile corpului devin flexibile, pleoapele își pierd tonusul și maxilarul tinde să se deschidă.
Apoi, urmează o stare de întărire și pietrificare a mușchilor, cunoscută sub numele de rigor mortis. Aceasta începe în cei mai mici mușchi ai feței și coboară spre restul corpului. Atinge intensitatea maximă între 12 și 15 ore după moarte.
Deshidratare
Acest fenomen este rezultatul expunerii continue a fluidelor corpului la mediu. Deshidratarea se manifestă prin uscarea membranelor mucoase și a organelor genitale și colapsul globilor oculari. Există o accentuare a proeminențelor osoase în piept, torace și șolduri. În plus, la copiii mici există o scădere bruscă în greutate.
Modificări tardive
Modificările tardive apar după primele 24 până la 36 de ore după moarte. Ele corespund evoluției naturale a cadavrului și implică distrugerea progresivă a organelor și țesuturilor.
Autoliza sau autodigestia
Autodigestia începe atunci când inima încetează să mai bată și țesuturile sunt lipsite de oxigen. Cu toate acestea, schimbările fizice încep să devină evidente abia câteva ore mai târziu. Cercetările arată că această etapă este rezultatul acțiunii propriilor enzime asupra membranelor celulare.
Fenomenul începe cu o intensitate mai mare în ficat, rinichi, glandele suprarenale și stomac. În plus, creierul este expus autolizei din cauza conținutului ridicat de apă.
Descoperiți: 10 lucruri uimitoare despre corpul uman
Putrefacția
Ecosistemul cadaveric este alcătuit din bacterii care trăiesc în și pe suprafața corpului. Microbiota intestinală, în special cea a cecului, este principala sursă de germeni din corpul uman. Cu toate acestea, în timp ce persoana este în viață, majoritatea organelor sunt lipsite de microbi.
La scurt timp după moarte, sistemul imunitar se oprește și bacteriile se pot răspândi liber în toate țesuturile. Acest fapt condiționează debutul putrefacției ca urmare a acțiunii fermentative a enzimelor bacteriene asupra celulelor.
În primele 24 până la 48 de ore, pe abdomen apar pete verzui și negricioase din cauza acțiunii bacteriilor anaerobe asupra vaselor de sânge. Mai târziu, gazul produs prin acțiunea microbiană provoacă distensia abdomenului, proeminența ochilor și proeminența limbii.
Acest fapt face loc fazei finale de descompunere, cunoscută sub numele de lichefiere. Țesuturile sunt distruse și sunt expulzate sub formă de lichid maro putrezit. Organismul scade progresiv în volum și este ulterior distrus de acțiunea insectelor și a altor animale.
Moartea este un proces complex care începe cu încetarea funcțiilor vitale
Moartea este o stare patologică complexă care începe cu prăbușirea ireversibilă a funcțiilor vitale și încetarea activității creierului. După moarte, corpul uman suferă o serie de modificări fizice și biochimice care duc la descompunerea tuturor organelor și țesuturilor.
Aceste modificări apar la toate cadavrele, fiind influențate de cauza morții și de variațiile condițiilor de mediu. Ele constituie obiectul principal de studiu al medicinei juridice și criminalistice.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Peña A, Bustos R, Verdín O. FENOMENOS CADÁVÉRICOS Y EL TANATOCRONODIAGNÓSTICO. Gac. int. cienc. forense. México. 2019; 31: 10-37.
- Norton L, Gibson R, Gofton T, Benson C, et al. Electroencephalographic Recordings During Withdrawal of Life-Sustaining Therapy Until 30 Minutes After Declaration of Death. Canadian Journal of Neurological Sciences / Journal Canadien des Sciences Neurologiques. 2016;44(2):139-145.
- Molano M, Mejía M, Ardila C. PARTICIPACIÓN DEL ODONTÓLOGO EN LA DETERMINACIÓN DEL DIAGNÓSTICO DE LA CAUSA DE MUERTE Y DEL INTERVALO POST – MORTEM. Med. Leg. Costa Rica. 2009; 26 (1): 23-31.
- Pachar Lucio José Vicente. Cambios postmortem y data de la muerte en ambientes tropicales. Med. leg. Costa Rica. 2013 ; 30( 2 ): 51-57.
- Romero J. Muertes por sumersión: Revisión y actualización de un tema clásico de la medicina forense. Cuad. med. forense. 2007;(48-49 ): 99-130.
- De las Mercedes L. Importancia de la criminalística en el manejo de cadáveres en las labores de protección civil en México. Rev. Crim. Colombia. 2013; 55 (3): 337-350.
Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.