Condiționarea excitatorie și inhibitorie: ce ar trebui să știi

Condiționarea excitatorie și inhibitorie se referă la cele două sub-paradigme ale teoriei condiționării clasice. În timp ce excitatorul provoacă răspunsuri, inhibitorul are efectul opus. Ambele joacă un rol important în reglarea comportamentului.

În ce constă fiecare? Cum se exprimă? Răspunsul la aceste întrebări ne permite să înțelegem ce anume face ca un comportament să fie repetat sau eliminat. În continuare, vom detalia cele mai importante aspecte pe care ar trebui să le cunoașteți.

Ce este condiționarea clasică?

Pentru a înțelege ce este condiționarea, este necesar să ne întoarcem la origini. Figura lui Ivan Pavlov devine relevantă. Fiziologul de origine rusă cerceta sistemul digestiv al câinilor.

În laboratorul său, a descoperit că aceste animale salivau nu doar în prezența cărnii (stimul), ci și în fața unui alt stimul care anunța că alimentul este pe cale să fie livrat. De exemplu, când intra în cameră, câinii începeau să saliveze.

Așa că Pavlov a decis să testeze această ipoteză și a reușit să transforme un stimul neutru, cum ar fi sunetul unui clopoțel, într-un stimul capabil să provoace răspunsul salivației. Astfel, a reușit să descopere o modalitate de a obține sau de a suprima un comportament dorit, punând bazele și principiile învățării asociative.

Descoperiți: Ce este boala psihogenă în masă?

Bazele condiționării clasice

Fiziologul a descoperit câteva aspecte care explică condiționarea clasică sau de tip I:

• Există un stimul necondiționat (SUA), care are puterea sau intensitatea de a provoca un răspuns. În acest caz, este vorba despre mâncare.
• Există un răspuns necondiționat (IR), care se referă la reacția care urmează prezentării stimulului necondiționat. Salivația este rezultatul așteptat al expunerii câinelui la carne.
• Stimulul neutru (EN) este cel care nu are niciun efect asupra comportamentului.
• Stimulul condiționat (CS) ia naștere după asocierea unui stimul necondiționat cu unul neutru (EI + EN).
• Asocierea este de așa natură încât stimulul neutru dobândește proprietățile și provoacă aceleași răspunsuri ca și stimulul necondiționat. Prin urmare, din stimulul condiționat, apare răspunsul condiționat (CR).

Ce este condiționarea excitatorie și inhibitorie?

Aceste concepte ne ajută să înțelegem cum putem să schimbăm și să modelăm comportamentul pe baza condiționării excitatorii și inhibitorii.

Condiționare excitatorie

Condiționarea excitatorie este cea în care stimulul condiționat este legat pozitiv de stimulul necondiționat. Cu alte cuvinte, se referă la ceva care permite continuarea comportamentului.

Rezultatul apare „atât de natural”, de parcă ar fi un stimul necondiționat (arătarea cărnii), determinând răspunsul necondiționat (salivația animalului). De exemplu, dacă trecem strada prin loc nepermis în siguranță, atunci vom continua să o facem așa.

Condiționare inhibitorie

Condiționarea inhibitorie înseamnă că un anumit comportament va fi suprimat. Prin urmare, după prezentarea stimulului condiționat urmează absența stimulului necondiționat.

Este un stimul condiționat inhibitor deoarece este asociat negativ.

Condiționarea operantă: încă un pas

După condiționarea clasică ce se referă la învățare prin asocierea stimulilor, a apărut condiționarea operantă, a cărei figură reprezentativă este Skinner.

Pe baza experimentelor sale, Skinner a stabilit că comportamentul uman se dezvoltă sau dispare odată cu utilizarea recompenselor (întăritor pozitiv) sau a pedepsei (întăritor negativ). Teoria se referă la învățarea dintr-un comportament și din consecințele acestuia.

De ce depinde învățarea?

Ne gândim la învățare ca la o schimbare relativ permanentă a comportamentului. Cu toate acestea, există diferite moduri de învățare și sunt necesare anumite condiții pentru ca aceasta să apară.

Nu o facem în același mod atunci când suntem epuizați fizic și psihic. Cu alte cuvinte, contextul de învățare este fundamental.

În plus, nu toți stimulii funcționează la fel: unii au o putere mai mare decât alții. De exemplu, învățarea aversiunii gustative este considerată un caz special.

Dacă după ce consumăm un anumit aliment ne simțim rău și ne este greață, acea asociere se consolidează după o singură expunere. Data viitoare când vom vedea acel aliment, nu vom dori să-l mâncăm pentru că ne amintim de disconfortul suferit.

În mod similar, nu toți oamenii învață în același mod. Acest lucru este influențat atât de condițiile fizice și genetice (natura), cât și de contextul social și cultural (îngrijirea).

Descoperiți: Ce este burnoutul? Sindromul de care suferă Sandra Bullock

Creierul și plasticitatea

Ceea ce ne arată aceste principii de învățare este flexibilitatea pe care o are creierul atunci când vine vorba de crearea sau modificarea comportamentului. Să ne amintim că, la început, clopoțelul nu era capabil să producă salivație.

Astfel, se creează sensul. Acesta este modul în care învățăm. Prin urmare, nu există nimic stabilit și închis. Ființele umane pot crea și recrea experiențe și se pot adapta la mediu.