De ce există oameni care nu se uită în ochii tăi?

Evitarea contactului vizual în timpul comunicării poate avea mai multe explicații.
De ce există oameni care nu se uită în ochii tăi?

Ultima actualizare: 28 Noiembrie, 2021

Când comunicăm cu cineva, ceea ce spunem este la fel de important ca ceea ce facem. Mâinile, expresiile faciale și mișcările reprezintă până la 65% din procesul de comunicare. În ciuda acestui fapt, cu siguranță ai întâlnit oameni care nu se uită în ochii tăi când vorbesc. Despre ce este vorba?

Astăzi vom încerca să îți explicăm și o vom face pe baza a 5 motive științifice. Desigur, am evitat presupunerile, cum ar fi că respectivul este îndrăgostit de tine sau simte remuşcări pentru ceva ce a făcut. Dacă este o atitudine frecventă, este foarte probabil ca afecțiunea să-l determine să nu poată stabili contactul vizual.

Motive pentru care există oameni care nu se uită în ochii tăi

Înainte de a prezenta cauzele pentru care oamenii nu se uită în ochii tăi când vorbesc, trebuie să te avertizăm: nu în toate cazurile va exista un factor care să explice această atitudine. Există oameni care pur și simplu nu mențin contactul vizual pentru că nu le place și chiar pentru că întrerupe procesul de recreare a unui discurs.

De exemplu, un articol publicat în Cognition în 2016 a constatat că contactul vizual poate perturba unele procese cognitive în timpul conversației. Unii pot avea acest mecanism mai sensibil, așa că vor prefera să se uite în pământ, la brațe sau în spațiu, astfel încât să se poată concentra asupra a ceea ce spun și a ceea ce aud.

În afară de aceasta, există zeci de factori care explică de ce oamenii nu se uită în ochii celuilalt când vorbesc.

1. Tulburare de anxietate socială

Oameni care nu se uită în ochii tăi în timpul conversației

Tulburarea de anxietate socială, cunoscută și sub denumirea de fobie socială, este descrisă ca frica irațională care apare la o persoană înaintea unui context social. A vorbi în public, a împărți spațiul cu mulți oameni și a avea de-a face cu străini, de exemplu, devine o situație insuportabilă.

Potrivit cercetătorilor, până la 6,5% din populație suferă de fobie socială, deci este o tulburare foarte frecventă. Depășește timiditatea, deoarece se manifestă cronic. Întreaga viață a persoanei afectate este dată peste cap. Munca, prieteniile, studiile și timpul liber sunt compromise.

Această tulburare se dezvoltă diferit la oameni, deși evitarea contactului vizual este unul dintre simptomele clasice. Iată semnele fobiei sociale:

  • Poziție rigidă a corpului la vorbire
  • Vorbit cu o voce foarte joasă
  • Transpirație, tremur și roșeață
  • Tahicardie
  • Atitudine speriată (în special cu străinii)
  • Necesitatea incontrolabilă de a evita locurile în care sunt mulți oameni

Acestea sunt doar câteva dintre simptomele acestei tulburări, deci nu este ceva ce poate trece neobservat. Oamenii pot să-și piardă locul de muncă, să-și abandoneze studiile și să se izoleze complet de societate.

2. Sindromul Asperger

Sindromul Asperger este una dintre afecțiunile care compun tulburarea de spectru autist. În general, sindromul afectează capacitatea de a socializa și de a comunica cu ceilalți. Studiile indică faptul că până la 87% dintre pacienții cu acest sindrom evită contactul vizual.

Pacienții consideră că socializarea este inutilă, precum și enervantă și forțată. Sunt afectate și alte aspecte ale comunicării, cum ar fi expresiile faciale, postura corpului și folosirea mâinilor pentru a însoți discursul. Comunicarea poate apărea, de asemenea, robotizată, standardizată și chiar criptată.

3. Timiditate

În ton cu fobia socială găsim timiditatea. Nu orice om timid suferă de fobie socială, dar este ceva ce trebuie luat în considerare. Nu este o atitudine unică sau generală, deoarece se manifestă diferit la fiecare persoană.

Acesta este motivul pentru care unii experți au propus următoarea clasificare: timid-sociabil, timid-nesociabil, puțin timid-sociabil și puțin timid-nesociabil.

Timiditatea în sine nu este o tulburare, deși poate compromite interacțiunile sociale. De asemenea, poate evolua în episoade de anxietate sau depresie, de aceea este recomandat să ceri ajutorul unui specialist.

4. Stimă de sine scăzută

Femeie care ține o oglindă spartă

O altă posibilă explicație a motivului pentru care oamenii nu se uită în ochii tăi este stima de sine scăzută. Acesta este setul de percepții, sentimente și gânduri față de tine. Există multe moduri în care stima de sine scăzută se manifestă la o persoană, unele dintre ele resimțite în procesul de comunicare.

De exemplu, să vorbești cu o voce foarte joasă, să-ți fie frică să exprimi sau să aperi opinii, să te simți inconfortabil în grupuri mari și, desigur, să eviți contactul vizual. Cei care suferă de o stimă de sine scăzută se tem în mod constant să nu fie judecați, așa că vor încerca să treacă neobservați.

5. Deficit de atenție și hiperactivitate

În cele din urmă, persoanele care nu se uită în ochii tăi pot avea tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție. Este o afecțiune cronică care are manifestări multiple, ce debutează în copilărie. Se poate extinde până la vârsta adultă.

Acești oameni ajung să evite contactul vizual. Sunt ușor distrași, unele activități le provoacă neliniște și sunt incapabili să execute ordine sau comenzi.

Desigur, multe alte boli pot explica de ce oamenii evită contactul vizual în timpul comunicării. Din fericire, unele pot fi tratate, astfel încât pacientul să poată stabili relaţii sociale normale.

Ține cont de ceea ce ți-am spus la început: uneori nu există un motiv obiectiv pentru acest comportament. Unii preferă să se concentreze pe ideile și gândurile lor atunci când vorbesc. Acest lucru îi poate determina să lase deoparte limbajul gestual, cum ar fi contactul vizual.

S-ar putea să te intereseze...
Ce este alter ego-ul și cum să-l folosești?
Doza de Sănătate
Citește pe Doza de Sănătate
Ce este alter ego-ul și cum să-l folosești?

Alter ego-ul este o personalitate și un stil de viață ce se presupune a fi paralel cu cel principal. Află totul despre acest subiect!



  • Cheek, J. M., & Buss, A. H. Shyness and sociability. Journal of personality and social psychology. 1981; 41(2): 330.
  • Faravelli, C., Zucchi, T., Viviani, B., Salmoria, R., Perone, A., Paionni, A., … & Abrardi, L. Epidemiology of social phobia: a clinical approach. European Psychiatry. 2000; 15(1): 17-24.
  • Kajimura, S., & Nomura, M. When we cannot speak: Eye contact disrupts resources available to cognitive control processes during verb generation. Cognition. 2016; 157: 352-357.
  • Roy, M., & Wolfgang, D. Eye contact in adult patients with Asperger syndrome. Fortschritte der Neurologie-psychiatrie. 2015; 83(5): 269-275.