Diferențele dintre apoptoză și necroză
Moartea celulară în țesuturile umane și în cele ale altor organisme multicelulare este normală. De fapt, termenii apoptoză și necroză se referă la două moduri în care celulele mor. Numărul de celule din diferite țesuturi este determinat de un echilibru homeostatic între crearea de celule noi și moartea celulelor uzate.
În cazul apoptozei, este vorba despre un proces natural care este programat genetic și care răspunde mecanismelor homeostatice. Cu toate acestea, există și eșecuri în activarea apoptozei care pot declanșa probleme în organism.
Necroza este un proces acut produs de o leziune sau boală celulară masivă.
Diferențele dintre apoptoză și necroză
Moartea celulară înseamnă încetarea funcțiilor vitale ale unei celule. Aceasta este rezultatul unor schimbări morfologice, funcționale și chimice ireversibile. Poate apărea din cauza multor factori. Aceștia includ pierderea funcției, daune mecanice, infecții, agenți chimici sau lipsa nutrienților, printre altele.
Cu toate acestea, diferența dintre apoptoză și necroză este mecanismul prin care acestea apar. Vom descrie mai jos caracteristicile apoptozei și ale necrozei.
Descoperă și:
Necroza
În primul rând, necroza apare acut, într-o manieră non-fiziologică, din cauza agresiunii care provoacă vătămarea unei porțiuni semnificative a țesutului. Poate apărea, de exemplu, în unele dintre aceste situații:
- Țesutul privat de alimentarea cu sânge
- Zonă de ischemie
- Leziuni toxice
Acțiunea toxinelor, lipsa oxigenului, agresivitatea sau orice altă situație care generează o scădere a ATP-ului (adenozin trifosfat) poate declanșa procesul de necroză. ATP este o substanță care furnizează energie celulelor și fără de care acestea nu își pot îndeplini nicio funcție.
Această lipsă de energie face ca organitele celulare, care sunt structuri ce îndeplinesc funcții vitale în celulă, să se dezorganizeze. Citoplasma, care este partea din interiorul celulelor în care se află diferite organite, se descompune. Câteva dintre modificările pe care le produce necroza în organele celulare sunt:
- Reticulul endoplasmatic (responsabil de sinteza moleculelor și transportul substanțelor) și mitocondriile se dilată.
- Cromatina (unde găsim ADN-ul celulei) se dizolvă.
- Membrana celulară își pierde continuitatea și în cele din urmă se rupe.
În timpul necrozei, ADN-ul se împarte în fragmente aleatorii, neregulate. Și, ca o consecință a pierderii continuității membranei celulare, conținutul interiorului celulei se revarsă. Acest proces face ca celulele sistemului imunitar să se deplaseze în zona în care s-a produs necroza, declanșând un proces inflamator.
Apoptoza
Procesul de apoptoză a fost descoperit în 1972 și a fost în centrul studiilor histologice până la sfârșitul anilor 1980. Cu toate acestea, abia în anii 1990 oamenii de știință au reușit să descopere mecanismele genetice și moleculare pe care procesul le implică.
Acest proces de moarte celulară poate apărea în mod natural sau ca rezultat al unei boli, dar fără pierderea de ATP. Acest lucru se datorează faptului că, pentru ca apoptoza să aibă loc, trebuie să consume energie.
O comandă motivată genetic și sintetic inițiază o serie de reacții biochimice care duc la modificări ale morfologiei celulare și, în cele din urmă, la moartea celulelor. Toate acestea sunt un răspuns la evenimente fiziologice sau patologice.
În cazul în care apoptoza este rezultatul unei boli, afecțiunea motivează celula să-și inducă propria moarte. Din punct de vedere histologic, presupune condensarea sau micșorarea organitelor celulare găsite în citoplasmă.
Cromatina nu se descompune, ci se condensează pentru a forma corpuri apoptotice. Sistemul imunitar nu degradează această cromatină condensată, deci nu apare inflamația. Mai degrabă, celulele vecine o captează. Acest proces are loc în celule izolate și nu în zone întregi de țesut.
Vezi mai mult:
Concluzie
În concluzie, apoptoza și necroza diferă în funcție de stimulul care declanșează procesul. Există, de asemenea, diferențe în ceea ce privește necesarul de energie, histologia și defalcarea ADN-ului.
În ambele procese, organitele celulare și membrana celulară sunt modificate. În timp ce apoptoza este ocazională și se dezvoltă în celule izolate, necroza devine evidentă pe porțiuni întregi de țesut.
Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.
- Choi, A. M. K., & Wang, X. (2006). Apoptosis. In Encyclopedia of Respiratory Medicine, Four-Volume Set. https://doi.org/10.1016/B0-12-370879-6/00030-2
- Hengartner, M. O. (2000). The biochemistry of apoptosis. Nature. https://doi.org/10.1038/35037710
- Brenchley, H. C. (1862). NECROSIS. The Lancet. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(02)41872-7