Logo image
Logo image

Efectul de revictimizare: ce este și de ce să-l eviți

4 minute
Revictimizarea are loc atunci când o persoană trebuie să-și retrăiască trauma într-un mod lipsit de empatie. Această situație apare, de obicei, în timpul anumitor procese legale și interviuri. Cu toate acestea, poate apărea și în alte circumstanțe. Află cum să previi acest lucru!
Efectul de revictimizare: ce este și de ce să-l eviți
Andrés Carrillo

Scris și verificat de psihologul Andrés Carrillo

Ultima actualizare: 21 decembrie, 2022

Atunci când o persoană a fost victima unui anumit tip de abuz și societatea intervine pentru protecția sa, poate apărea efectul de revictimizare. Aceasta înseamnă că victima este supusă unor procese prin care retrăiește suferința pe care a trebuit să o suporte anterior. De exemplu, aceasta poate include interogatorii ample referitoare la traume.

Unele dintre cele mai notorii consecințe ale acestei duble victimizări sunt stresul și anxietatea. În acest sens, oamenii pot dezvolta stres post-traumatic dublu: în primul rând din cauza traumei inițiale și, în al doilea rând, din cauza procedurilor judiciare la care au fost supuși.

Vulnerabilitatea la amintirile experiențelor negative este un răspuns natural la toate ființele umane. Cu toate acestea, unii subiecți depășesc traumele mai ușor decât alții, ceea ce scade probabilitatea unei duble victimizări.

Vezi și:

Ce să faci dacă ai un partener abuziv verbal

Când apare efectul de revictimizare?

Some figure
Acești oameni tind să sufere mai mult decât de obicei.

Această situație poate apărea într-o varietate de cazuri, procedurile legale fiind unul dintre cele mai frecvente. De exemplu, atunci când o victimă a abuzului trebuie să depună mărturie în instanță și i se adresează întrebări care o fac retrăiască evenimentele neplăcute, apare efectul revictimizării.

Pe baza exemplului de mai sus, putem înțelege că dubla victimizare apare atunci când reprezentanții unei instituții publice sau private supun o persoană care a fost victimă a unui traumatism la dispreț public sau o presează să retrăiască momente critice ale experienței traumatice în timpul unor interogatorii.

Membrii familiei sau prietenii victimei pot fi, de asemenea, cei care fac comentarii dureroase. Lipsa de empatie ce apare atunci când se vorbește despre evenimentele traumatice determină o persoană să fie victima unei situații negative de două ori.

Rețelele de socializare sunt platforme care au posibilitatea de a expune rapid oamenii la aceste tipuri de situații negative. Acesta este cazul știrilor virale; atunci când vestea că o persoană a fost violată sau ucisă începe să circule pe rețelele de socializare, victima sau membrii familiei victimei suferă intens.

Efectul de revictimizare: posibile consecințe psihologice

Sechelele psihologice generează un nivel mai ridicat de vulnerabilitate. Cu alte cuvinte, există o creștere a intensității simptomelor inițiale și pot apărea noi comportamente dezadaptative.

În majoritatea cazurilor, persoanele care au suferit un anumit tip de abuz sau experiență traumatică dezvoltă comportamente de stres post-traumatic; există temeri iraționale legate de traumă.

Stresul post-traumatic la subiecții care au fost expuși la dubla victimizare este adesea legat de instituții. De exemplu, persoana în cauză dezvoltă o teamă de procedurile judiciare, deoarece a fost victima unui interogatoriu lipsit de empatie în care a trebuit să retrăiască trauma originală.

Pe lângă stresul post-traumatic, revictimizarea îi condiționează pe oameni să creadă că este imposibil să obțină ajutor. Apoi, apare lipsa de speranță cu privire la procesele legale sau judiciare; oamenii nu merg din nou la instituții pentru că nu consideră că este benefic.

Some figure
Amintirile negative pot face ca acești indivizi să fugă de instituții.

Măsuri pentru evitarea revictimizării

Instituțiile pot adopta o abordare mai umană atunci când se ocupă de victimele unor evenimente traumatice. Prin urmare, trebuie să sensibilizăm oficialii responsabili cu intervievarea persoanelor vulnerabile. Alte măsuri de luat în considerare sunt:

  • Primirea de îngrijire psihologică. Este benefic ca victimele să aibă posibilitatea de a se întâlni cu un profesionist din domeniul sănătății mintale înainte de a discuta despre experiențele lor traumatice cu ceilalți.
  • Evită să începi dialogul cu întrebări legate de traumă. Nu este o idee bună să abordezi o persoană direct cu subiecte incomode; trebuie să stabilești mai întâi un grad de încredere.
  • Exersează ascultarea activă. Un aspect indispensabil al empatiei este să știm să ascultăm când ni se vorbește; în mod ideal, permite-i celeilalte persoane să vorbească despre situația sa fără presiune, în ritmul de care are nevoie și luând pauzele necesare pentru a-și valida emoțiile.
  • Pune-te în locul celuilalt. A fi empatic se bazează pe capacitatea de a te pune în situația celeilalte persoane pentru a-i înțelege durerea; evită judecățile de valoare și nu minimiza importanța emoțiilor altor persoane.

Vezi și:

Efectele abuzului emoțional asupra sănătății

Sunt unii oameni imuni la revictimizare?

Unii indivizi posedă anumite caracteristici ale personalității care îi fac mai puțin predispuși la efectul de revictimizare. Mai presus de toate, reziliența joacă un rol determinant atunci când cineva este sau nu afectat de comentariile altor persoane.

Atunci când o persoană este rezistentă, are capacitatea de a depăși adversitățile și de a învăța lucruri. Cu alte cuvinte, în viitor, va putea face față oricărei situații adverse într-un mod mai puțin traumatic. În acest sens, cele mai rezistente persoane nu au probleme când trebuie să vorbească despre subiecte vulnerabile.

Acest lucru nu înseamnă că subiecții cu un indice de rezistență mai mare sunt imuni la amintirile traumatice care provoacă efecte negative. Cu toate acestea, sunt capabili să facă față situațiilor adverse.


Toate sursele citate au fost revizuite în profunzime de către echipa noastră pentru a asigura calitatea, fiabilitatea, actualitatea și valabilitatea lor. Bibliografia acestui articol a fost considerată fiabilă și precisă din punct de vedere academic sau ştiinţific.


  • Bezanilla, José Manuel, Ma. Amparo Miranda, and Jorge Humberto González Fabiani. “Violaciones Graves a Derechos Humanos: Violencia Institucional y Revictimización.” Cuadernos de crisis y emergencias 15 (2016): n. pag. Cuadernos de crisis y emergencias. Web.
  • Mantilla, Saida. “La Revictimización Como Causal de Silencio de La Víctima.” Revista de Ciencias Forenses de Honduras 1.2 (2015): 5. Revista de Ciencias Forenses de Honduras. Web.
  • Quintero Rojas, Karen Lizette. “Los Integrantes de La Fuerza Pública Como Víctimas Del Conflicto y La Revictimización.” Revista Científica General José María Córdova 16.24 (2018): 109–127. Revista Científica General José María Córdova. Web.
  • Dias, Aida et al. “Maltrato Infantil, Revictimización y Trastorno de Estrés Postraumático En Adultos de Una Muestra Comunitaria.” International Journal of Clinical and Health Psychology 17.2 (2017): 97–106. International Journal of Clinical and Health Psychology. Web.

Acest text este oferit numai în scop informativ și nu înlocuiește consultarea cu un profesionist. În caz de îndoieli, consultați-vă cu specialistul dvs.