Empatia fizică: putem simți durerea altora?

Neuronii oglindă joacă un rol cheie în interacțiunea socială și sunt parțial responsabili de empatia fizică. Vă explicăm totul despre acest subiect!

Scris și verificat de psihologul Maria Fatima Seppi Vinuales.

Ultima actualizare: 08 mai, 2023

Când ne referim la empatie, avem întotdeauna tendința de crede că înseamnă doar „a ne pune în locul celuilalt”. Totuși, există și empatia fizică. Putem simți în corp ceea ce simt alții. Deși pare ciudat, este posibil. Pentru a înțelege cum funcționează empatia fizică, mai întâi trebuie să lămurim ce este empatia.

Empatia înseamnă a putea intra în lumea altei persoane, așa cum explică Carl Rogers, un psiholog existențialist. Este nevoie de observație și respect, deși asta nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu ceea ce manifestă celălalt.

Empatia presupune o ascultare deschisă și activă, care ne permite să ne exprimăm pe înțelesul interlocutorului. Apare adesea întrebarea dacă putem simți durerea altora. Să vedem despre ce este vorba!

Empatia fizică: putem simți durerea altora?

Răspunsul este da. Cu siguranță ați fost mișcați și ați plâns la suferința altcuiva, de parcă voi ați fi experimentat-o. Acest lucru se are la bază implicarea neuronilor oglindă.

Neuronii oglindă au fost descoperiți de un grup de cercetători condus de italianul Giacomo Rizzolatti, în timp ce studia regiunile motorii ale maimuțelor macac. Aceste celule sunt activate și dacă suntem martori ai unei acțiuni desfășurate de altcineva.

De aceea, neuronii oglindă sunt implicați și în învățarea prin imitație. Aflați în zona Broca și în lobul parietal, numele lor derivă din această capacitate de a reflecta în creier activitatea desfășurată de altcineva.

Importanța descoperirii constă în rolul pe care acești neuroni îl au în interacțiunea socială. Ei ne oferă posibilitatea de a percepe sau interpreta ceea ce se întâmplă cu interlocutorul nostru.

Ce este empatia fizică?

Empatia fizică se referă la capacitatea de a reflecta simptomele fizice ale altor persoane, simțindu-le ca fiind proprii.

Pentru a înțelege mai bine, ne putem gândi la căscatul care apare aproape automat atunci când vedem un alt căscat. Deși nu este un comportament empatic, ci de tip oglindă, această analogie ne ajută să înțelegem cum funcționează acești neuroni.

Este necesar să lămurim că empatia fizică nu este frecventă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu empatia legată de emoții sau dispoziții. Forma fizică apare la oameni foarte sensibili, cu o mai mare activare a rețelelor neuronale.

Empatia fizică se manifestă mai des în prezența anumitor stimuli. De exemplu, este mai probabil să o experimentăm atunci când ceea ce observăm se mișcă, decât în relație cu un simplu sunet.

Disconfortul nu este singurul lucru pe care îl putem experimenta „pe pielea noastră”. Putem experimenta bucurie, fericire și diferite stări de spirit. Cu siguranță vi s-a întâmplat să râdeți cu poftă când și altcineva făcea asta, deși nu cunoșteați motivul de bază. Potrivit studiilor în acest sens, cu cât percepem mai sincer râsul celorlalți, cu atât ne va „infecta” mai mult.

Importanța controlului empatiei

Nu există nicio îndoială că empatia este percepută ca un aspect pozitiv. Cu toate acestea, este important să avem grijă de noi pentru a nu cădea într-o extremă sau alta.

Unii oameni se îngrijorează excesiv de ceea ce se întâmplă cu celălalt. Compasiunea în exces duce la oboseală.

Empatia necesită echilibru. Departe de a subestima sau infantiliza, trebuie să încurajăm împuternicirea.

În relație cu noi înșine, controlul empatiei are de-a face cu a nu absorbi situațiile sau emoțiile până când ajung să ne afecteze direct. Acest lucru poate genera anxietate, disconfort și angoasă.

Empatia fizică este un concept complex

Empatia este una dintre calitățile care ne permite să ne conectăm cu alți oameni și să înțelegem prin ce trec. În acest fel, ne deschide calea către interacțiunile sociale. Totuși, atunci când empatia ajunge la extrem, ea poate implica un dezechilibru emoțional și ne poate aduce un oarecare disconfort.

Mulți profesioniști recomandă aprofundarea autocunoașterii, deoarece aceasta poate servi ca instrument pentru a identifica emoțiile care ne aparțin și care nu. În acest fel, putem stabili limite. Gestionarea emoțiilor este esențială.

Se vorbește multe despre empatia față de ceilalți, dar accentul se pune foarte rar pe considerația față de sine. A avea grijă de noi înșine este un aspect foarte important.