Pozițiile anatomice de bază

Deși pozițiile anatomice de bază sunt decubit dorsal, ventral și lateral, există multe altele care sunt utilizate în diverse scopuri.

Scris și verificat de medicul Leonardo Biolatto.

Ultima actualizare: 05 octombrie, 2022

Pozițiile anatomice de bază sunt folosite ca referință pentru a descrie locul sau direcția părților sau organelor componente. Cu alte cuvinte, pozițiile anatomice de bază sunt folosite de personalul medical pentru a descrie corpul și structurile sale.

Așa-numita poziție anatomică standard este cea în care persoana stă în picioare cu capul drept. Brațele sunt pe ambele părți ale corpului, întinse, iar palmele mâinilor sunt orientate în sus.

Pe lângă aceasta, există numeroase poziții anatomice care sunt folosite în medicină. Există trei poziții de bază: poziția decubit dorsal, ventral și lateral.

Pozițiile anatomice de bază

Decubit dorsal

Vom începe prin a vorbi despre poziția decubit dorsal. În această poziție, individul este întins pe spate. Brațele sunt extinse de-a lungul corpului. Picioarele sunt extinse și alăturate.

Această postură este considerată naturală și, de asemenea, este cea mai folosită. Permite examinarea abdomenului, a pieptului, a feței, etc. În plus, este o poziție sigură pentru majoritatea pacienților după intervențiile chirurgicale, deoarece, când capul stă într-o parte, se evită riscul de aspirație în caz de vărsături.

Decubit ventral

Este o altă poziție anatomică de bază, foarte asemănătoare cu cea precedentă. Cu toate acestea, pacientul este întins pe burtă. Picioarele sunt alăturate și drepte, dar brațele pot fi îndoite lângă cap sau întinse.

Această poziție permite examinarea spatelui sau, în cazul kinetoterapeuților, efectuarea unui masaj. Uneori, decubitul ventral este folosit pentru a observa anusul. Se folosește și după o intervenție chirurgicală care a fost efectuată pe partea dorsală a corpului.

Decubit lateral

Decubitul lateral constă în întinderea pe părțile laterale. Prin urmare, există două tipuri: decubit lateral stâng și drept. Spatele este ținut drept și în linie cu capul și gâtul.

Brațul de jos este extins, în timp ce brațul superior liber poate fi îndoit. Genunchii trebuie să fie îndoiți, cel de sus stând puțin mai în față decât celălalt.

Pozițiile anatomice de bază sunt utilizate în mod constant deoarece ajută la mobilizarea pacientului și la prevenirea complicațiilor precum ulcerele de presiune. De asemenea, permit efectuarea de clisme, schimbarea lenjeriilor de pat și chiar efectuarea de masaje.

Alte poziții anatomice

Pe lângă pozițiile anatomice de bază pe care vi le-am explicat, există și altele care sunt folosite în funcție de obiectivul stabilit. Un exemplu este poziția Fowler. În această poziție, pacientul stă parțial în pat. Capul patului trebuie să fie înclinat la aproximativ 45º. Poziția este utilizată pe scară largă în spitale, astfel încât pacientul să mănânce, să citească sau să poată fi mai bine examinat.

Poziția ginecologică este una dintre cele mai cunoscute. Este folosită în principal pentru examinarea tractului genital feminin, deși este folosită și pentru cateterizarea vezicii urinare, printre altele. Pacientul este așezat cu fața în sus, cu picioarele îndoite și desfăcute pe pat.

Poziția coloanei vertebrale este foarte asemănătoare cu poziția decubitului lateral. Totuși, pacientul este așezat pe marginea patului, cu ambii genunchi îndoiți și corpul ușor în față. Este folosită pentru puncțiile lombare.

Concluzie

Ceea ce trebuie să reținem este că există numeroase poziții anatomice și că toate sunt folosite de personalul sanitar pentru a accesa mai bine părțile corpului sau pentru a-l putea examina corect.