Proteinele și leziunile renale: care este legătura?

Scris și verificat de nutriționistul Saúl Sánchez Arias

Ultima actualizare: 22 decembrie, 2022

Timp de mulți ani, s-a speculat că proteinele și leziunile renale sunt direct legate. Din acest motiv, a fost descurajat aportul moderat al unui tip de nutrient esențial pentru menținerea organismului în stare optimă. Apoi, a apărut sarcopenia, o problemă din ce în ce mai răspândită.

Proteinele sunt elemente structurale și homeostatice fundamentale. Ele sunt implicate în multe procese în organism.

Trebuie să avem un consum ridicat, așa cum vom descrie mai târziu. Primul lucru care trebuie să fie clar este faptul că cele de origine animală au o calitate mai bună decât cele de origine vegetală.

Proteinele și leziunile renale: care este legătura?

Deși este adevărat că la persoanele cu boli de rinichi sau de ficat un aport excesiv de proteine (și alți nutrienți) nu este benefic, la oamenii sănătoși nu există niciun motiv de îngrijorare.

Ghidurile alimentare actuale recomandă un aport zilnic de cel puțin 0,8 grame de proteine per kilogram de greutate corporală la persoanele sedentare. La sportivi, acest necesar este aproape dublu.

Cele mai noi investigații nu au reușit să coreleze aportul de proteine cu afectarea rinichilor sau a ficatului pe termen lung. În schimb, un deficit al acestor nutrienți ar putea afecta țesuturile, generând catabolism.

Se consideră mai dăunător să adoptăm o dietă cu puține proteine decât un tip de regim cu un conținut ridicat. De asemenea, se recomandă combinarea aportului regulat de proteine cu valoare biologică ridicată cu practicarea exercițiilor fizice. În acest fel, vom beneficia la maxim de acești nutrienți. Mușchii vor rămâne activi și în permanentă adaptare, evitând catabolismul.

Recomandăm: 6 rețete de shake de proteine pentru masa musculară

Proteinele afectează sănătatea oaselor?

De asemenea, s-a speculat că proteinele ar putea afecta negativ țesutul osos. Nici acest lucru nu este adevărat.

Deși o dietă bogată în proteine ar putea stimula excreția renală de calciu, acest efect nu a fost legat de osteoporoză. Există chiar și studii, precum cel publicat în Journal of Frailty, Sarcopenia and Falls, care asociază o dietă bogată în proteine cu un risc mai scăzut de fracturi.

Dovezile actuale par să indice că cheia sănătății oaselor constă în practicarea exercițiilor de forță, în expunerea la lumina soarelui și în aportul adecvat de calciu. Consumul de proteine va face diferența, deoarece menține mușchii într-o stare funcțională, permițându-le să absoarbă șocurile la nivel osos.

Câte proteine să mâncăm?

Există unele controverse cu privire la doza zilnică optimă de proteine.

Pare clar că sportivii ar trebui să prioritizeze aportul acestor nutrienți pentru a-și recupera țesuturile după efort. Și cei care sunt sedentari trebuie să acorde mai multă importanță proteinelor pentru a-și menține mușchii puternici.

Cel puțin jumătate din proteinele din dietă trebuie să aibă o valoare biologică ridicată. Acestea sunt cele de origine animală. Conțin toți aminoacizii esențiali și au un scor bun în ceea ce privește digestibilitatea. Pe măsură ce creștem aportul de proteine, calitatea lor contează mai puțin. Dar, dacă aportul este redus, acest factor este decisiv.

O alternativă bună este includerea suplimentelor proteice în dietă. În acest caz, izolatele proteice sunt cele mai bune, deoarece concentrația lor este mai mare. În plus, nu conțin lactoză, un zahăr care poate provoca probleme digestive anumitor persoane.

Recomandăm: Alimente bogate în proteine și delicioase

Proteinele nu provoacă leziunile renale pe termen mediu

Proteinele nu provoacă leziuni ale rinichilor sau ale ficatului în timp, nici măcar în doze mari. La persoanele cu un anumit tip de patologie anterioară, trebuie monitorizat aportul acestor nutrienți pentru a evita supraîncărcarea organelor. Totuși, vorbim de situații foarte specifice și nu atât de frecvente. Nu se aplică populației generale.

În cele din urmă, este esențial să subliniem faptul că, pe lângă îndeplinirea cerințelor organismului, este esențial să existe o rată ridicată de activitate fizică. Mai presus de toate, trebuie să acordăm prioritate antrenamentului de forță. În acest fel, inflamația rămâne sub control și țesutul este întotdeauna funcțional.